BOLI DE PIELE 2.DIAGNOSTICAREA BOLILOR DERMATOLOGICE

BOLI DE PIELE

CUPRINS:
2.DIAGNOSTICAREA BOLILOR DERMATOLOGICE
In acest capitol voi prezenta cateva lucruri de care trebuie sa tinem cont cand devenim pacienti cu probleme dermatologice si sa eliminam din gandirea noastra, faptul ca stim ce avem pentru ca am mai vazut la cineva, sau am citit intr-o carte despre problema respectiva.

Cunoscand procesele fiziopatologice care se petrec in pielea bolnava si leziunile elementare, precum si dinamica formarii lor, se va putea analiza cu usurinta aceste procese in cadrul dermatozelor si se va putea fixa un diagnostic dermatologic.

Analiza amanuntita a proceselor cutanate patologice impune o investigatie minuntioasa a bolnavului, a manifestarilor lui, a starii lui generale, inclusiv a sistemului sau nervos si a mediului in care traieste.

Examinarea bolnavului tebuie sa se faca intr-un mediu potrivit. Camera in care se face examinarea va avea o temperatura optima de 18-20grade. Sunt bine cunoscute influenta frigului, a caldurii si reactiile fiziologice produse de factorii termici, de care trebuie sa se tina seama.

Lumina la care se face examinarea trebuie sa fie si ea potrivita. Lumina naturala este cea mai buna. Lumina solara directa nu este potrivita, ea putand schimba aspectul leziunilor. Cand lumina naturala nu este propice, se va folosi lumina artificiala. La examinarea parului se va folosi lumina Wood, care prin fosforescenta sa, ofera detalii importante in stabilirea alterarilor suferite de perii infectati cu paraziti.

Prin interogarea bolnavului se vor aduna o serie de date necesare si folositoare in legatura cu afectiunea bolnavului, cu trecutul lui patologic si cu influentele mediului extern in care bolnavul traieste si isi exercita profesia.

Orientarea generala asupra bolii se face cu scopul de a cunoaste motivele pentru care pacientul a venit la medic.

Istoricul bolii este necesar pentru a se cunoaste data cand s-a declansat boala, circumstantele in care a aparut, legatura cu vre-o cauza pe care bolnavul o poate stabili, precum si daca membrii familiei lui atat pe ramura ascendenta, cat si descendenta au suferit de o boala asemanatoare sau daca mediul in care bolnavul traieste sau lucreza, exista si altii care sufera de aceeasi boala.

De asemenea este necesar sa se stabileasca evolutia bolii de la aparitia primelor simptome pana la data examinarii, precum si eventualele tratamente facute si efectele acestora.

Anamneza va cuprinde varsta si sexul bolnavului, profesia lui, conditiile de munca, starea materiala, conditiile de locuit, igiena locuintei, alimentatia, viata sexuala, boli anterioare, eventuale analize de laborator, antecedente familiale. Toate aceste elemente contribuie la stabilirea corecta a diagnosticului. De multe ori este necesar sa se studieze amanuntit personalitatea bolnavului, sa se determine tipul sistemului sau nervos, sa se descopere toate influentele nocive exercitate asupra sistemului sau nervos. Trebuie determinat eventuale traumatisme fizice si psihice suferite, felul cum adoarme si se trezeste bolnavul; eventuale emotii intense si indelungate si alte boli care pot compromite starea generala prin excitatiile exercitate asupra scoartei cerebrale.

Este necesar sa se determine caracterul proceselor fundamentale ale sistemului nervos central(excitatia, inhibitia, mobilitatea)

Abia dupa ce s-au stabilit aceste informatii se poate trece la examenul obiectiv, examen care intereseaza in primul rand pielea bolnavului pentru a preciza toate particularitatile eruptiei cutanate.

Inspectia vizuala permite precizarea formei, repartizarii culorii eruptiei, precum si alte particularitati. Palpatia ofera date asupra consistentei eruptiei si asupra sediului ei in straturile pielii, precum si asupra tulburarilor senzitive si termice.

Examenul general al pielii trebuie sa precizeze daca pielea este supla, sau rugoasa, umeda, grasa sau uscata, daca pielea a suferit cicatrice, pigmentatii.

Distributia eruptiilor poate interesa, deoarece exista eruptii generalizate(pe toata suprafata corpului), eruptii localizate pe anumite regiuni (localizarea de predilectie), care poate fi simetrica(psoriazis)sau asimetrica.

Analiza anatomo-clinica consta in precizarea leziunilor din care se compune eruptia.

Dupa analiza minuntioasa a eruptiei cutanate, trebuie urmat examenul organelor interne. Pielea nu trebuie considerata ca un organ izolat, ea se gaseste in interdependenta intima cu organismul intreg. Orice tulburare a organelor interne exercita prin scoarta cerebrala o influenta asupra tuturor sistemelor si aparatelor, implicit asupra pielii. Multe din eruptiile cutanate sunt manifestari morbide produse de suferinta organelor digestive, circulatoare, respiratoare, uro- genitale, a sistemului neurovegetativ si endocrin.

Examenul trebuie sa fie total, privind organismul ca un tot unitar, ca o unitate inseparabila.

Examenul de laborator, examenul citologic, histopatologic, reactivitatea cutanata, au de asemenea o importanta deosebita in diagnosticul dermatozelor.

Prin urmare fixarea diagnosticului va rezulta din analiza si sinteza tuturor datelor referitoare la afectiunea respectiva si este bine sa se evite fixarea diagnosticului dintr-o singura privire, metoda care poate duce la erori neintentionate.