duminică, 27 iulie 2014

Pitiriazis

Pitiriazisul Rubra Hebra 
Pitiriazis rubra, este o dermatoza eneralizata, rara, cu evolutie cronica si sfarsit de cele mai multe ori letal. 
Din punct de vedere evolutiv, eruptia incepe de obicei prin placarde rosii si usor scuamoase, situate in diverse regiuni, care apoi se extind treptat la totalitatea tegumentului. Ajunsa in faza de completa dezvoltare, dermatoza se caracterizeaza printr-o roseata intensa si generalizata a pielii, de nuanta inchisa, uneori usor violacee, insotita de o descuamatie pitiriaziforma moderata. Pielea este in general putin infiltrata, iar la suprafata sa nu se observa nici papule, nici zemuire. Cu timpul, pielea incearca un fel de atrofie, se subtiaza, devine intinsa, lucitoare, pe alocuri retractila prezentand jena la miscari. Bolnavul se plange de frig, de tensiune in piele si cateodata de mancarimi pronuntate. Dupa cateva luni, uneori mai tarziu, starea generala incepe a se resimti, bolnavul slabeste, se casectizeaza si moare de obicei de tuberculoza pulmonara sau de vreo alta boala intercurenta. Se cunosc insa si cazuri de vindecare. 
In afara de pitiriazisul Rubra Hebra, se mai poate intalni pitiriazisul rubra pilar si pitiriazisul rozaceu gibert. 

sâmbătă, 26 iulie 2014

Parapsoriazis

Parapsoriazisul 
Sub numele de parapsoriazis, inalnim trei tipuri eruptive rare, de natura necunoscuta, cu evolutie cronica si cu totul independente de psoriazis, cu care nu prezinta decat vagi asemanari clinice. 
Cel mai interesant de cunoscut din punct de vedere practic este asa-zisul parapsoriazis in picaturi. Eruptia este constituita din elemente papuloase nepruriginoase de marimea unui bob de linte, diseminate intr-un numar variabil pe trunchi si membre. 
Parapsoriazisul lichenoid se deosebeste de precedentul, pe de o parte,prin aceea ca elementele sale constitutive sunt mai infiltrate, globuloase sau turtite, scuamoase numai in partea lor centrala, iar pe de alta, prin aceea ca elementele eruptive se reunesc adesea intre ele, constituind placare rosiatice, adesea reticulare, diseminate pe trunchi si membre, de aparenta atrofica pe alocuri. 
Parapsoriazisul in placi se caracterizeaza prin placarde de marimi variabile, de obicei rotunde, sau ovalare, alteori dispuse in forma de dare ramificate, zoniforme, diseminate pe trunchi, membre, de culoare rosiatica-galbuie, prea putin infiltrate, acoperite cu scuame fine. 
 

vineri, 25 iulie 2014

Distributie Deniplant in luna IULIE 2014

Pe data de 25.07.14 intre orele 12-16  sunt la Biroul din Bucuresti unde distribui plantele Deniplant

MANIFESTARI CUTANATE AUTOIMUNE

MANIFESTARI CUTANATE AUTOIMUNE 
Bolile autoimune sunt datorate pierderii tolerantei imunologice (defect de recunoastere si toleranta a autoantigenelor), care poate fi primitiva sau secundara. 
Colagenozele sunt "boli ale colagenului" in care intra lupusul eritematos,artrita reumatoida, sclerodermia, dermatomiozita si periarterita nodoasa. 
Anticorpogeneza in conditiile unor anomalii primitive de ordin genetic, este valabila indeosebi pentru lupusul eritematos sistemic si sclerodermic. In celelalte manifestari autoimune, este vorba de o autoimunitate secundara, in care diferitele componente tisulare, pentru a juca un rol de antigene, trebuie sa fie lezate in prealabil de diferite noxe. 
 
Lupus eritematos 
Lupusul eritematos este o dermatoza eritemato-scuamo-atrofianta, cateodata cicatriceala, cronica, cu durata indefinita si localizata adesea in mod simetric pe fata. Cu toate ca lupusul eritematos are o simptomatologie bine precizata, aceasta afectiune nu poate fi considerata ca o entitate morbida bine definita, ci este considerata ca un sindrom cutanat alergic fata de diversi factori. 
Din multiplele aspecte de ordin clinic si biologic privind lupusul eritematos, cronic, se poate spune ca aceasta este o forma benigna, insa potential evolutiva in cadrul lupusului eritematos. Se presupune ca raritatea transformarilor lupusului cronic in forma acuta tine de diferente genetice, in factori predispozanti. 
Factorul genetic joaca un rol primordial in patologia lupusului eritematos, transmiterea facandu-se cu multa probabilitate prin gene multiple. 
Se disting 3 forme clinice de lupus eritematos: 
1.Lupusul eritematos cronic localizat, cu cele doua aspecte: 
-lupusul eritematos fix sau discoid. 
-lupusul eritematos centrifug. 
2. Lupusul eritematos cronic si subacut diseminat. 
3. Lupusul eritematos acut sistemic(lupus eritematos acut diseminat) 
 
Trebuie mentionat de la inceput ca un lupus eritematos localizat poate sa inceapa uneori in mod brusc, cu simptome generale(febra, cefalee, edem al fetei, etc.) Pe de alta parte un lupus eritematos cronic fix se poate exacerba, prezentand placarde multiple de dimensiuni variabile si pe maini, regiunea medio-toracica, mai rar in restul corpului. 
 
Lupusul eritematos centrifug se caracterizeaza prin placarde eritematoase, cu evolutie rapida, centrifuga si cu scuame foarte putin dezvoltate, deci forme superficiale. Incepe uneori cu simptome generale ca febra, cefalee, edem acut inflamator, in special al ploapelor. Poate fi confundat la inceput cu erizipelul. In forma centrifuga, atrofia sau cicatricea sunt de asemenea foarte reduse sau lipsesc complet. Este varietatea cea mai benigna si susceptibila de vindecare, chiar si spontan. Se gaseste des la fata, ocupa nasul si pometii obrajilor, unde ia aspectul unui fluture sau liliac cu aripile intinse, de unde si numele de vespertilio. 
Lupus eritematos fix sau discoid are de asemenea o evolutie excentrica, dar foarte lenta. In luni de zile inainteaza cu cativa milimetri. Sunt forme cu o infiltratie profunda, cu scoame groase aderente si cicatrice desfigurante. Eritemul este un element principal, care se mentine in tot timpul evolutiei. Chiar atunci cand apare scuama, eritemul persista la periferie, unde constituie zona de progresie a bolii. Exista tipuri in care toate formele se reduc la o pata purpurie-rosie, care dispare la presiune. 
Celalalt element este scuama, leziune epidermica cu varietati foarte mari ca grosime si aspect. In forme mai recente este fina, abia vizibila, ca o pelicula fina de colodiu. Scuama, daca este subtire, este transparenta si nu mascheaza roseata pielii. In alte cazuri mai vechi, scuamele sunt stratificate, uscate, aderente, cretacee. Daca ridicam scuama, ceea ce este intotdeauna greu, observam pe fata ei interioara o serie de prelungiri filiforme, foliculare, care fixeaza scuama de leziune. In alte forme, scuamele sunt mult mai groase, neregulate si grauntoase, ca o tencuiala. Scuamele sunt foarte aderente, iar la ridicarea lor se poate produce uneori o sangerare. Uneori placardul este usor sensibil la apasare. 
Un al treilea element caracteristic este cicatricea atrofica. Ea nu este niciodata rezultatul unei ulceratii, caci aceasta dermatoza nu ulcereaza spontan, ci este rezultatul unei scleroze interstitiale, prin resorbtia infiltratului patogenic. Cicatricea este variabila si in raport cu intensitatea si profunzimea infiltratului. In formele superficiale, poate lipsi complet. in alte cazuri este mai pronuntata, cenusie sau depigmentata si deprima tesuturile. 
Boala are o durata foarte lunga, uneori persista toata viata. Se localizeaza cu predilectie pe fata; se poate dezvolta si in pielea capului, unde produce o alopecie in general definitiva. Se mai localizeaza in partea anterioara a toracelui, indeosebi in regiunea presternala, pe fata dorsala a degetelor, deci cu predilectie in regiuni expuse la lumina soarelui. 
Lupusul eritematos diseminat este o forma generalizata, intermediara intre forma obisnuita localizata si lupusul acut exantematic. 
Uneori un lupus stationar de ani de zile se poate transforma intr-o forma diseminata, fara simptome generale accentuate, alteori eruptia se produce cu fenomene generale. Aceasta varietate de lupus diseminat subacut are un prognostic relativ benign, spre deosebire de cel acut. Vindecarea nu se produce integral, ci persista placardele eritemato-scuamoase, atrofice, mai mult sau mai putin intinse si numeroase. 
 
Lupus eritematos acut prezinta in majoritatea cazurilor de altfel rare, simptome clinice deosebite de lupus eritematos obisnuit. 
Lupusul eritematos diseminat a fost inclus in grupele bolilor de colagen. Sub aceasta denumire au mai fost desemnate o serie de afectiuni cu etiologie necunoscuta si in care procesul de hipersensibilizare joaca probabil un rol important, cu modificari anatomopatologice identice, exteriorizate printr-o degenerescenta fibrinoida difuza a tesutului vasco-conjunctiv. 
In acest grup in afara de lupusul eritematos diseminat, ar intra poliartrita reumatica acuta si periartrita nodoasa si dermatozele: sclerodermia si dermatomiozita. Este vorba deci de boli de sistem, adica ale sistemului vasculo-conjunctiv. 
Afectiunile incadrate ca boli de colagen, nu sunt catusi de putin entitati morbide, ci mai degraba modalitati diferite de reactie la cauze diverse, toxice sau microbiene. Ar exista deci o apropiere intre bolile de colagen si bolile alergice. 
Lupusul eritematos acut incepe tot cu simptome generale de febra ridicata, stare septica, artralgii, mialgii, urmate repede de pleurite, pericardite, nefrite si poliartrite. Eruptia cutanata prezinta aspecte clinice diferite:placarde eritematoase mai mult sau mai putin intinse, eruptii buloase si purpurice. Uneori acestea pot lipsi. 
In tratamenul acestor afectiuni, desi in ultima perioada s-au inregistrat progrese, rezultatele se lasa inca asteptate. Tratamenul cu saruri de aur, este metoda de predilectie si da unele rezultate in special in formele mai recente, superficiale. Totusi trebuie avut in vedere si accidentele care pot aparea in timpul acestui tratament, cum ar fi: eritrodermii, ictere, stomatite, nefrite. In aceste cazuri trebuie suprimat imediat tratamentul. Introducerea cortizonului, hidrocortizonului si a celorlalte derivate ale acestuia, nu a dus la efecte spectaculoase, insa in orice caz ameliorarile sunt considerabile. Rezultatele depind desigur si de gradul leziunilor organelor vitale(rinichi, inima). Actiunea acestor preparate nu este de loc etiotropa ci morbistatica, adica opreste evolutia ulterioara a bolii. 

miercuri, 23 iulie 2014

DERMATOZE PROFESIONALE

DERMATOZE PROFESIONALE 
Dermatozele profesionale sunt afectiuni cutanate care se intalnesc exclusiv sau cu predominanta in legatura cu exercitarea unor anumite profesii si a caror cauza totala sau partiala rezulta din conditiile in care se exercita munca. 
In general cam 65% din bolile profesionale sunt dermatoze profesionale. Aproximativ 1-2 % din muncitorii din domeniul chimic, petrolier sunt afectati de astfel de dermatoze. 
In practica, cauza celor mai multe dermatoze profesionale, respectiv a toxidermiilor, dermitelor si eczemelor profesionale, ca si leziunilor anexe ale pielii, unghiilor, perilor, glandelor sudoripare si sebacee, sunt agentii chimici. Aceste produse chimice se intalnesc foarte frecvent in procesul de productie, fie ca materii prime, fie adesea ca substante intermediare sau finite. De asemenea, sunt uneori intrebuintate ca solventi, catalizatori. 
Enumeram mai jos substantele chimice care provoaca mai frecvent dermatoze profesionale: 
Substante cu actiune obligatorie; acid sulfuric, azotic, clorhidric, oxalic, formic, cromic, acizi crezolici. Hidrat de potasiu, de sodiu, de calciu. Carbonat de sodiu, bicarbonat de sodiu, bicromat de potasiu. Clorura de zinc, arsenic, saruri de arsenic, clor si produse clorate. Bioxid de sulf, anhidrida acetica, terebentina, acetona, tetraclorura de carbon, benzen, sulfura de carbon. 
Substante cu actiune sensibilizanta: bismut, nitrat si alte saruri, mercur, metal si diferite saruri, Plumb, acetat si alte saruri, Cianura de sodiu, Cianura de nichel si de potasiu, Cianura dubla de zinc si potasiu, Cianura dubla de cupru si potasiu, Sulfat de nichel, Sulfat de zinc, Beriliu, Sulfura de sodiu, Alaun de potasa, Sulfat de crom, Saruri de cobalt, Clorura de amoniu, Hidrogen sulfurat, Hidrazina, Oxalat de etil, Fenilacetati, Creolina, Sapunuri naftenice, Fenilcrezoli, Paramidofenoli, Benzidina, Coloranti diversi, Anilina, Foliculina, Cloroform, Lacuri, Rasini sintetice si naturale, Bachelita, Plastice sintetice, acrilice, nylon, diferite substante explozibile, Insecticide, Cosmetice,Parfumuri,Sapunuri diverse, Medicamente diverse. 
Grupa hidrocarburilor contine diferite derivate de petrol : Petrol lampant, benzina, With spirit, Motorina, Uleiuri minerale, Gudroane, Reziduuri, Smoala, bitum. 
Substante care se absorb prin piele(provocand leziuni generale fara leziuni cutanate):Trinitroglicerina, Trotil, Fenetol, Fenetidina. 
In legatura cu importanta, localizarea si etiologia leziunilor se intalnesc: 
1.Stigmate profesionale, 2.Toxidermii. 3.Dermite, eczeme. 4.Melanodermii. 5.Keratodermii. 6.Leziuni prin agenti fizici si caustici chimici. 7.Infectii profesionale. 8.Leziuni ale anexelor pielii. 
 
Diagnosticul unei dermatoze profesionale comporta doua etape. In prima etapa se face diagnosticul morfologic ca in oricare dermatoza. In etapa a doua, cea mai importanta, se stabileste daca leziunile sunt sau nu in legatura cu profesia si care anume sunt cauzele si patogenia lor. 
Tratamentul local este tratamentul obisnuit al leziunilor. 
Astfel, dermitele, eczemele, piodermitele, arsurile vor fi tratate in concordata cu stadiul si forma clinica. Arsurile chimice necesita tratamente speciale. 

marți, 22 iulie 2014

Polenoderm Compozitie

Polenoderm contine :

Polen liofilizat de la plantele Deniplant, pulbere din seminte de cacao si de susan, drojdie de bere.
Datorita compozitiei bogate in aminoacizi, minerale si vitamine naturale, produsul polenoderm ofera posibilitati diverse de a echilibra procesele care au loc la nivelul celulelor tegumentare si a vaselor limfatice consecutive unei infectii, declansand procesele de autovindecare ale organismului.
                Fiind un aliment, nu este atestat medical.


Ingrediente active polenoderm:
    
VITAMINE:
Vitamina A retinol
Provitamina A caroten,
Alfa caroten  Beta-caroten, -Criptoxantină
-Licopen 
-Luteină
B1 tianina,
B2 riboflavma,
B3-PP niacina-acid nicotinic
B5 acidul pantotenic,
B6 piridoxina,
B7  sau H biotina
B8 colina
B9 acid folic
B10 acid paraaminobenzoic
B12 cobalamina
C acid ascorbic
D2 ergocalciferol
D3 colecalciferol
E tacoferol
F acidul linoleic, linolenic, arahidonic. (acizi grasi nesaturati)
K coagulanta antihemoragica)
Epicatecina-flavonoid

 
MINERALE:
Aluminiu
Borul
Calciu,
Clor,
Crom
Cupru
Fierul
Fluor
Fosfor
Iodul
Magneziu
Mangan,
Molibdem
Potasiu,
Seleniul
Siliciu,
Sodiu,
Sulf,.
Zincul
AMINOACIZI:
Acid aspartic
Acid glutamic
Adenozin           .     trifosfat (ATP)
Alanină
Anadamida
Arginina
Cistina
Fenilalanina
Glicină
Hidroxiprolină
Histidina
Izoleucină
Leucina
Lizina
Metionina
Prolină
Serină
Tirozină
Treonina.
Triptofan 
Valina

 
ENZIME:

 
Hidrolaze
Izomeraze
Lipaze
Oxido-reductaze
Transferaze

 
GLUCIDE:
Glucoza,
Levuloză

 

Dishidroza

Dishidroza 
Dishidroza este o dermatoza veziculoasa localizata la extremitati, cel mai des pe palme si plane, in spatiile interdigitale si pe partile laterale ale degetelor. 
Eruptia apare brusc, mai ales in anotimpurile calde, fiind precedata de prurit si uneori de tumefierea extremitatilor. Leziunea elementara este o vezicula, la nivelul careia pielea isi pastreaza culoarea normala sau este mai usor congestionata. Veziculele au la inceput marimea unui varf de ac, ating repede dimensiunile unui bob de linte. Vezicula de dishidroza este dura la pipait si are un acoperis epidermic gros, rezistent si transparent. Ea contine un lichid clar, filant. 
Dishidroza propriu-zisa evolueaza in 10-15 zile, vindecandu-se spontan, dar recidiveaza frecvent. 
Tratamentul dishidrozei trebuie sa se raporteze la cauza care a produs dermatoza. In primul rand trebuie cautate si tratate focarele micotice. Alteori trebuie decelate si tratate focarele de infectie cu piococi(amigdalian, dentar, etc) 
Ca tratament local se recomanda: alcool iodat si salicilat 1-2% sau alte preparate antimicotice. Pentru dishidrozele de cauza nedeterminata, tratamentul este identic cu acela al eczemei.  

luni, 21 iulie 2014

Pruritul

Pruritul 
Pruritul este o senzatie particulara care provoaca scarpinatul; el este la fel de nedefinit ca si senzatia tactila, termica, etc. 
Cauzele pruritului sunt multiple: eczeme, interne, toxice, autotoxice, ect.In general aceste cauze se asociaza, formand asa-zisa sumatie pruriginoasa, dominata de un factor neurogen cortical. 
Unicul simptom obiectiv al pruritului este leziunea de scarpinat. La inceput, bolnavul cauta sa domine nevoia imperioasa de a se scarpina, ca pana la urma sa cedeze, scarpinandu-se violent si producandu-si excoriatii. 
Crizele pruriginoase dureaza 5-15 minute, uneori o ora si chiar mai mult. Frecventa si ritmul crizelor nu urmeaza nici o regula. 
Pruritul poate fi difuz, generalizat, sau localizat intr-o regiune cutanata mai mult sau mai putin intinsa. De obicei nu este permanent si egal in intensitate, ci prezinta exacerbari vesperale si nocturne, cu intermitente caracteristice. 
Criza de prurit poate fi acuta sau sub acuta, insotita de nevoia imperioasa de scarpinat, care da o senzatie de voluptate si o data declansata nu mai poate fi oprita. 
Consecintele imediate ale scarpinatului sunt variate si in strict raport cu intensitatea lui. Ele pot merge de la simplul eritem trecator, pana la excoriatiile liniare caracteristice. 
Consecintele tardive ale pruritului sunt datorate in special, infectiei secundare cu piococi, carora scarpinatul le da posibilitatea sa patrunda in piele si sa realizeze aspecte variate de piodermite. 
Se vorbeste de prurit-simptom atunci cand acesta insoteste o dermatoza oarecare si de prurit-boala cand este insotit de leziuni cutanate caracteristice. 
Din punct de vedere clinic se disting doua forme de prurit-boala:generalizat si localizat. 

duminică, 20 iulie 2014

Urticaria

Urticaria 
Urticaria este o eruptie cutanta acuta, pruriginoasa, caracterizata prin papule sau placi reliefate albe sau rosiatice, asemanatoare cu leziunile produse prin contactul cu frunzele de urzica. 
Aparitia ei traduce o reactie alergica, predominant vasculara, a unor indivizi sensibilizati fata de alergeni macromoleculari. 
Urticaria apare brusc, uneori insotita de febra, tulburari gastro-intestinale (greturi, varsaturi, diaree,)simptomul initial care atrage atentia bolnavului este pruritul, dupa care apar in cateva minute leziunile urticariene caracteristice. 
Pruritul este un simptom subiectiv constant. Scarpinatul determina aparitia de noi leziuni urticariene. 
Eruptia urticariana este caracterizata prin faptul ca elementele dispar dupa cateva ore, ca sa reapara dupa intervale variabil, in acelasi loc sau in alte regiuni. 
La unii urticarieni, simpla frecare a pielii cu unchia este urmata de aparitia unei dungi rosii, care in 40-90 secunde ia aspect urticarian.Acest fenomen se numeste dermografism figura .Dermografismul dureaza luni si chiar ani de zile. 
 

sâmbătă, 19 iulie 2014

Neurodermita sau lichenul simplex cronic

Neurodermita sau lichenul simplex cronic 
Neurodermita este constituita din unul sau mai multe placarde lichenificate, conditionate de prurit si de consecinta sa, scarpinatul. Uneori neurodermita este primitiva, sau propriu-zisa, alteori este secundara eczemei. Pielea din regiunile interesate sufera modificari speciale, gratie carora se ingrasa, devine uscata, rugoasa, cu santurile interpapilare mult accentuate. 
Se disting doua forme de neurodermita: cronica si difuza. 
1.Neurodermita cronica circumscrisa debuteaza prin prurit, intermitent, care se exacerbeaza seara si sub influenta abuzurilor alimentare sau a emotiilor. Scarpinatul consecutiv pruritului produce modificari ale pielii din regiunea afectata, care devine rosiatica si prezinta niste ridicaturi aplatizate,usor lucioase. Aceste modificari se accentueaza progresiv si realizeaza aspectul caracteristic perioadei de stare a bolii. 
Pruritul care precede aparitia leziunilor persista in tot cursul evolutiei lor. Acest simptom apare intermitent in crize si antreneaza nevoia de scarpinat. 
Dermatoza are evolutie cronica, prelungita, putand persista ani de zile, sau disparand spontan, ca sa reapara mai tarziu in alta regiune. 
2.Neurodermita difuza se diferentiaza de forma precedenta, prin faptul ca pruritul si lichenificarea sunt difuze. 
Aparitia leziunilor este precedata de prurit generalizat si intermitent. Sub influenta scarpinatului apar mai intaI papule punctiforme latite si lucioase, care cu timpul conflueaza producand placarde lichenificate, difuze, cu marginile neregulate. 
Neurodermita trebuie diferentiata de eczema cronica lichenificata, care totdeauna este precedata de veziculatie si zemuire, precum si de lichenul plan, in care papulele ovalare plane, lucioase, au in centrul striatii caracteristice si sunt de obicei izolate. 
Tratamentul urmareste in primul rand scaderea pruritului. Pentru aceasta sunt indicate dupa caz, curele helio-marine, baile de namol si curele cu ape minerale arsenicale sau sulfuroase. 
 

vineri, 18 iulie 2014

Eczematidele = Dermatoze alergice

Eczematidele 
Eczematidele reprezinta un grup de dermatoze eritemato-scuamoase, pruriginoase, avand aspect histologic si mecanism patogenic asemanator eczemei. 
Eczematidele figurate seboreice debuteaza prin leziuni punctiforme. cu contur net, de culoare rosie sau roz, acoperite de scuame de aparenta groasa. Pe masura ce leziunile se intind in suprafata, centrul lor capata o culoare rosiatica-galbuie, iar periferia usor reliefata isi pastreaza culoarea rosie. Elementul ajuns la dezvoltarea sa completa este rotund, numular, acoperit de scuame, avaand acelasi aspect ca si in leziunile initiale. Diagnosticul eczematidelor trebuie diferentiat de pitiriazisul versicolor, a carui coloratie este cafenie deschis, uneori roz palid, este nepruriginos, sau de psoriazisul numular, care are scuama mai groasa si uscata. 
Eczematidele pitiriaziforme sunt eruptii eritemato-scuamoase ale caror elemente se pot localiza sau disemina pe intreg trunchiul, la membre si la nivelul pielii capului. 
Eczematidele psoriaziforme difera de precenentele prin faptul ca elementele eruptive sunt acoperite de scuame mai groase, stratificate, iar eruptia are tendinta la extensie si persistenta. Aceste eczematide se deosebesc de psoriazis prin aspectul grasos al scuamei si prin absenta semnului petei de lumanare. In plus, la eczematidele psoriaziforme, marginile placilor sunt mai putin netede decat la psoriazis. 
Tratamentul acestor eczematide este aproape identic cu cel al eczemei, deoarece acestea reprezinta o forma accentuata de eczema. 

joi, 17 iulie 2014

Polenoderm- Pentru o piele curata fara cosuri si furunculi


                Fiind un aliment, nu este atestat medical.

Polenoderm este recomandat in:


    
 

POLENODERM



POLENODERM
                                    Produs sub licenta Deniplant ®
                                       
Contine : Polen liofilizat de la plantele Deniplant, pulbere din seminte de cacao si de susan, drojdie de bere.
Datorita compozitiei bogate in aminoacizi, minerale si vitamine naturale, produsul polenoderm ofera posibilitati diverse de a echilibra procesele care au loc la nivelul celulelor tegumentare si a vaselor limfatice consecutive unei s infectii, declansand procesele de autovindecare ale organismului.
                Fiind un aliment, nu este atestat medical


Recomandat in:

Acnee
Acnee stafilococica
Acnee streptococica
Acneea juvenila
Acnee rozacee
Acnee chistica
Acnee vulgara
Acnee severă (acnee conglobată, nodulochistică 
Acnee determinată de medicamente (corticoizi – sistemici şi topici, anticonvulsivante (fenitoin), izoniazide, vitamina B12, steroizi anabolizanti, iodul
Acneea mecanică (traumatisme mecanice – stoarcere, frecare),
Acneea la clor ( atenţie la înotul în bazin şi  piscine clorinate intens
Acnee la detergent (persoane care se spală prea des pe faţă cu detergenti)
Cosuri pe cap
Cosuri pe fata
Cosuri purulente
Cosuri sub piele
Noduli rosii
Foliculite
Furunculi
Furunculoza
Piodermite
Ulciorul(orjeletul)
Limfangita
 

DERMATOZE ALERGICE

DERMATOZE ALERGICE 
Sub numele de dermatoze alergice se desemneaza o serie de afectiuni cutanate produse prin "sensibilizarea" organismului fata de anumite substante exo-sau endogene. Tegumentul sensibilizat capata proprietatea de a reactiona fata de aceste substante intr-un mod cu totul deosebit(alergie=reactie modificata). In acest grup de dermatoze intra eczema, urticaria, prurigourile, neurodermitele, unele eruptii profesionale si unele eritrodermii. 
Eruptii cutanate alergice alimentare 
In afara de intolerantele prin substante chimice trebuie descrise si intolerantele alimentare. Acestea au manifestati clinice deosebit de variate(cel mai adesea sub forma de urticarie), asa ca alimentul in cauza nu poate fi identificat numai dupa aspectul leziunilor. Intolerantele alimentare sunt precedate sau insotite adesea, dar nu obligatoriu, de tulburari generale si digestive(greata, varsaturi, diaree, temperatura, ameteala. Printre alimentele cele mai des incriminate citam: carnea si pestele conservat, sarat, afumat; vanatul; branzeturile fermentate; ciupercile; capsunile; cafeaua; alcoolul. 
Ca tratament se recomanda suprimarea alimentului in cauza, regim alimetar hipotoxic si nealergizant(faino-vegetarian), medicatia nespecifica amintita la eruptiile medicamentoase, antihistaminice, oxigenoterapia. Uneori se incearca dupa disparitia eruptiei obisnuirea organismului cu alimentul respectiv, prin administrarea lui in doze minime si progresive. 
Rezultate deosebite s-au obtinut in aceste cazuri in urma folosirii ceaiului Imuniplant. 
Eczema 
In evolutia unui placard de de eczema deosebim cinci faze: 
1.Faza eritematoasa, se caracterizeaza printr-o roseata mai mult sau mai putin intensa, insotita, in special la nivelul regiunilor bogate in tesut conjunctiv lax, de un edem de intensitate variabila. 
2.Veziculatia. Pe fondul de roseata descris nu intarzie sa apara numeroase vezicule de dimensiunile unui varf de ac, avand continut clar, transparent. 
3.Faza de zemuire este caracterizata prin ruperea veziculelor si revarsarea continutului lor la suprafata pielii. In aceasta perioada placardul apare presarat de mici orificii care nu sunt altceva decat craterele veziculelor. In cazurile cu zemuire intensa, toata suprafata placardului este inundata de un lichid citrin. Prin uscarea acestui exudat rezulta cruste de culoare cenusie-galbuie sau bruna. 
4.Faza de epiderm subtiat si lucios. Dupa un timp variabil, zemuirea inceteaza, crustele cad si nu se mai refac, iar epidermul subtiat continua sa ramana rosu, capatand un aspect neted, si lucios ca si cum ar fi uns cu un lac. 
5.Faza de descuamare. Placardul epidermizat se acopera de scuame lameloase sau furfuracee, care se reproduc un timp oarecare, pana ce pielea isi reia culoarea si aspectul normal. 
 
Succesiunea diverselor faze descrise nu se produc sincron, la intreaga eruptie. Aceste faze pot coexista la suprafata aceluiasi placard, fapt datorita caruia eruptia eczematoasa, in ansamblul sau capata un caracter polimorf. In practica, tabloul eczemei prezinta uneori devieri de la tipul descris, fie prin scurtarea sau prelungirea peste masura a uneia sau mai multora din fazele descrise mai sus, fie prin modificarile imprimate eruptiei de regiunea unde ea se dezvolta. 
Dintre simptomele subiective semnalam senzatia de arsura din perioada de inceput si pruritul care este aproape constant in toate stadiile evolutive ale eczemei, uneori devenind insuportabil. 
Eczema poate fi acuta, cand apare brusc, fiind insotita de un prurit accentuat, eritem intens, edem si veziculatie si cronica in care veziculatia si exsudatia este mai redusa, predominand eczema uscata si uneori lichenificarea. Eczema cronica evolueaza de obicei sub forma de izbucniri succesive. 
Cele mai cunoscute forme ale eczemei sunt: eczema vulgara, eczema papulo-veziculoasa si eczema numulara. 
Eczema papulo-veziculoasa se caracterizeaza printr-o eruptie diseminata, constituita din leziuni papulo-veziculoase grupate sau izolate, cu baza eritematoasa putin reliefata. Vezicula centrala este mica, poate sa se usuce fara a se rupe sau poate fi deschisa prin scarpinat, lasand sa se scurga o picatura de serozitate, care se transforma in crusta punctiforma. 
Eczema numulara este constituita din placarde rotunde sau ovale bine delimitate. Placardul are caracterele unei eczeme veziculoase sau papulo-veziculoase. Cateodata, centrul se turteste, se usuca si se acopera de cruste sau scoame, pe cand la periferie persista vezicule active. Locurile de predilectie sunt: fata dorsala a mainilor, a picioarelor, articulatia pumnului si tibio-tarsiana. 
Eczema apare la orice varsta, insa este mai frecventa la sugari, in prima copilarie si la adulti. Factorii care intervin in etiologia acestui sindrom sunt impartiti in predispozanti si provocatori. 
 
1.Cauzele predispozante, desi foarte numeroase, au o semnificatie etiologica greu de precizat. 
Ereditatea si predispozitia familiala joaca un rol important in eczema sugarului si in unele eczeme ale adultului si dimpotriva nu intervin sub nici o forma in dermatitele de contact 
Starea pielii are rol important in patogenia eczemei, deoarece reactivitatea cutanata depinde, printre altele si de conditiile locale. Pielea subtire, saraca in pigment, seboreica, sau hiperhidrotica, este mai susceptibila la actiunea toxica si chiar la cea sensibilizanta a agentilor chimici. Xerodermia(pielea uscata)constituie de asemenea un factor predispozant pentru eczema. Staza venoasa, conditiile trofice speciale, consecutive varicelor, favorizeaza aparitia eczemei. 
Afectiunile viscerale au fost socotite de catre multi specialisti ca una din cauzele importante ale eczemei. Tractului digestiv i s-a atribuit de multe ori un rol important, considerandu-se ca ar favoriza patrunderea alergenilor in organism. Se cunosc cazuri de eczema (ce coexista cu tulburari gastrice sau cu o colita latenta sau manifestata) care evolueaza favorabil dupa tratarea afectiunii digestive. 
Alterarea functiilor hepatice, mai ales a celei antitoxice, este deseori incriminata in etiogia eczemei, sustinandu-se ca la eczematosi celula hepatica n-ar fi capabila sa asimileze heteroproteinele resorbite la nivelul intestinului, lasandu-le sa sensibilizeze pielea pe cale hematogena. Celula hepatica insuficienta lasa sa treaca in circulatie o mare cantitate de substante histaminice. Chiar daca de cele mai multe ori probele functionale hepatice la eczematosi sunt negative, nu se poate minimaliza rolul ficatului in protejarea organismului fata de substantele toxice resorbite prin mucoasa intestinala. 
Glandele endocrine, joaca si ele un rol important in crearea acelei predispozitii morbide despre care am vorbit. Se stie ca pubertatea face uneori sa dispara o eczema anterioara acestei periode. Se cunosc cazuri de eczema a caror evolutie este ritmata de menstruatie, de cele mai multe ori agravandu-se in timpul acesteia 
Menopauza intervine de asemenea in etiologia eczemei, favorizand aparitia sensibilizarii. Sunt dese cazurile de eczema si prurigo aparute o data cu instalarea menopauzei. 
Disfunctiile glandei tiroide au de asemenea oarecare rol in aparitia eczemei. S-a demonstrat experimental ca animalele tiroidectomizate nu pot fi sensibilizate decat dupa ingestia sau injectarea de extract tiroidian. 
Un rol important poate fi atribuit si glandelor corticosuprarenale si hipofizei in aparitia eczemelor. Este bine cunoscuta actiunea antialergica a cortizonului si ACTH-lui. 
Factorii alimentari si tulburarile de nutritie. Se cunosc fapte clinice si experimentale care arata rolul jucat de acesti factori in producerea eczemei. Trebuie retinut ca dezechilibrele nutritive favorizeaza eczema, atat atunci cand ratia alimentara este insuficienta, cat si atunci cand este crescuta. 
Un regim hipoalimentar, sarac in proteine face ca acestea sa fie absorbite, insuficient digerate si deci, susceptibile de a juca rolul de alergen. Hipoproteinemia constatata la unii eczematosi, de multe ori nu este cauza afectiunii, ci efectul pierderii de plasma care se produce in faza zemuinda a eczemei. Excesul de hidrati de carbon, ca si reducerea ratiei de acizi grasi nesaturati, favorizeaza aparitia eczemei mai ales la sugari si copii mici. Bazati pe aceste considerente, unii autori au vazut in eczema o maladie carentiala si recomanda tratamentul cu vit.F, care da unele rezultate mai ales la copii. 
Carentele de vitamine C, K si P ingreuneaza procesele de oxidoreducere celulara si maresc permeabilitatea capilara, iar ratia insuficienta de vitamine din grupa B nu asigura troficitatea si protectia normala a pielii. Toate aceste tulburari biochimice tisulare favorizeaza aparitia eczemei. Experimental s-a aratata ca animalele in carenta de acid pantotenic fac un sindrom cutanat asemanator seboreei, iar cele lipsite de vitamina B6 fac dermite eczematiforme. 
Deficitele alimentare, tulburarile metabolismului intermediar, si ale functiilor endocrine influenteaza metabolismul electrolitilor si apei din organism si totodata actioneaza asupra echilibrului acido-bazic, factori incriminati, de asemenea, in etio-patogenia eczemei. 
Se stie ca la unii eczematosi calcemia este scazuta. Important este de asemenea continutul umorilor in sodiu si magneziu. Modificarea echilibrului acido-bazic consta de obicei in tendinta la alcaloza. Nu este exclusa nici posibilitatea unei acidoze. 
S-a dovedit ca metabolismul apei din organism are legatura cu provocarea exudatului, mai ales in eczema sugarului. 
Corectarea acestor dezechilibre metabolice este de multe ori urmata de vindecarea eczemei, aceasa fiind explicata si de faptul demonstrat ca numai band un anumit ceai(Imuniplant sau Deniplant), anumite afectiuni cutanate s-au rezolvat favorabil. 
Infectiile cronice si infectia de focar(dentara, sinuzala, amigdaliana, colecistica, apendiculara) favorizeaza sensibilitatea organismului, intretinand starea de excitatie a focarelor corticale responsabile de tulburarile cutanate. Uneori focarele de infectie constituie sursa de reactogen care a sensibilizat pielea, eczema comportandu-se ca o eruptie secundara fata de focarul infectios primitiv extracutanat. 
Rolul sistemului nervos central si al tulburarilor neurovegetative trebuie relevat in mod deosebit. Eczematosii sunt adesea bolnavi surmenati, iritabili, cu somnul neregulat, cu reactii exagerate, cu lipsa de inhibitie sau inertie patologica, intr-un cuvant sunt indivizi cu un sistem nervos mai excitabil, neechilibrat sau intr-o perioada de reactii anormale. 
2. Cauzele provocatoare sunt si ele foarte numeroase. Ele pot fi impartite in cauze externe si cauze interne. 
a)Cauzele externe. Orice excitanat extern, actionand puternic sau repetat asupra pielii, poate declansa o eczema. Astfel actioneaza agentii mecanici si fizici, ca traumatisme mici, frigul, caldura, radiatiile solare, vantul. 
Agentii chimici si medicamentosi sunt foarte frecventi. In afara de agentii chimici semnalati in capitolele anterioare, mai citam sapunul, cosmeticele, vopselele de par, colorantii tesaturilor, etc. Mai mentionam aici si polenul si sucurile unor plante ca primula, crinul. 
Unele insecte, prin contactul sau prin intepaturile lor, pot fi factori eczematogeni. 
Microbii care se gasesc la suprafata tegumentelor ca si diversii paraziti criptogamici pot provoca de asemenea eczeme in unele circumstante. 
Sediul de predilectie al eczemelor microbiene este in general in santul retroauricular, plica inghino-crurala, regiunea perianala, axila si gambele, iar pentru cele determinate de parazitii criptogamici, regiunile inghino-crurale, submamare, plantare, palmare si interdigitale. 
b)Cauzele interne sau care actioneaza pe cale interna pot fi :alimentare, medicamentoase, metabolice. 
-Cele mai variate alimente, indeosebi cele proteice, pot fi in cauza. Citam astfel: carnea, in special cea conservata, pestele, crustaceele, ouale, branzeturile, laptele, iar uneori legumele si fructele. 
-Medicamentele ingerate sau injectate provoaca rareori eruptii de tip eczema. 
-Produsele metabolice anormale, care apar in cursul diverselor afectiuni gastro-intestinale, hepatice, diabet, uricemie sunt uneori cauze provocatoare. 
Pentru identificarea sustantei provocatoare se recomanda practicarea testelor, care uneori dau rezultate concludente. 
 
Patologia eczemei 
Eczema fiind considerata o reactie alergica, rezulta prin sensibilizarea pielii fata de un alergen cu care a venit in contact pe cale externa sau interna. In conceptia imunologica a eczemei se admitea ca tesuturile supuse contactului cu alergenul produc anticorpi capabili, la un nou contact, sa intre in conflict cu acesta. Conflictul antigen-anticorp, declanseaza mediatori chimici de tipul histaminei si substantelor inrudite care produc leziuni eczematoase. S-a demonstrat ca in declansarea accidentelor alergice intervine si acetilcolina. 
Putem spune totusi ca alergia este o latura a cresterii reactivitatii generale a organismului. 
Adesea, antigenul nu poate fi pus in evidenta, iar reactia eczematoasa este declansata de alti factori. 
a)Uneori excitantii care provoaca eczema se asociaza in conditiile de munca, de viata, de alimentatie, cu alti excitanti. Acestia din urma pot astfel deveni excitanti conditionali si pot provoca aparitia eczemei, fara ca primul excitant sa mai actioneze. Astfel se explica asa-zisele polisensibilitati. 
b)In alte cazuri, excitantii care actioneaza, fie asupra exteroceptorilor, fie asupra interoceptorilor organelor interne, provoaca la nivelul capatului central al analizatorului cortical focare de excitatie. Daca actiunea acestor excitanti este puternica, focarele de excitatie patologica nu dispar, ci persista pe scoarta, devenind focare de excitatie vestigiala, remanenta, stagnata. Din aceste focare pleca iradieri, excitatii aferente care ajung la piele si provoaca modificari morfologice eczematoase, prin tulburarea functiei trofice, vasomotoare, pe care scoarta o excita asupra tegumentului. 
Focarele de excitatie stagnata, care persista la nivelul scoatei cerebrale in urma unei eczeme, explica si faptul ca actiunea unor excitanti indiferenti in perioada de excitatie stagnanta, dominanta, are drept rezultat reactivarea acestui focar si ca o consecinta reaparitia eczemei. 
In toate aceste cazuri joaca un rol important tipul sistemului nervos si tulburarile in dinamica scoartei cerebrale care apar in cursul nevrozelor, diferitelor toxiinfectii, traumatismelor psihice. Unii autori ar explica alergia ca o consecinta a unor fenomene fazice in zonele corespunzatoare ale scoartei cerbrale, cu faza paradoxala, in care un excitant slab provoaca un efect intens. 
In sfarsit mai trebuie explicata patogenia unor leziuni la distanta, diseminate sau generalizate, care apar la bolnavii cu eczeme la inceput localizate. Aceste leziuni, etichetate secundare, sunt considerate ca fiind datorate sensibilizarii. Putem vedea adesea cum leziunile se disemineaza in perioada de exacerbare a focarului initial si retrocedeaza spontan cand leziunea initiala se amelioreaza. 
In legatura cu etio-patogenia unei eczeme, adesea si aspectul clinic este diferit. 
Astfel, cand cauza predominanta este externa, vorbim in general de o dermita exematiforma de contact, sau microbiana, parazitara. Acestea sunt localizate, fara tendinta de diseminare, retrocedand uneori la indepartarea cauzei si la un tratament local. 
Dimpotriva, cand eczema este de cauza interna aspectul clinic este altul. Eczema este de la inceput foarte repede diseminata, are evolutie cronica, recidivanta, cu puseuri multiple si este rebela la tratamentul local. 
Mai trebuie aratat aici ca si atunci cand cauza provocatoare, ocazionala, a fost locala si deci leziunile incep intr-un teritoriu limitat, daca exista o predispozitie organica, nervoasa, aspectul clinic se modifica repede si ia tipul de eczema de cauza interna. 
 
Tratamentul eczemei 
Se recomanda ca in tratamenul eczemei sa se tina seama de urmatoarele principii: 
1.Cercetarea si eliminarea cauzelor care au favorizat sau determinat densibilizarea pielii. 
2.Eczema fiind o reactie centrala nervoasa cu un mecanism patogenic complex, tratamentul trebui sa urmareasca intreruperea lantului fizio-patologic, mai ales la nivelul sistemului nervos. 
3.Eczematosii se sensibilizeaza cu usurinta fata de substantele medicamentoase aplicate pe piele in scop terapeutic, motiv pentru care se recomanda multa prudenta in indicarea tratamentelor locale. 
 
Eczema la sugar si copil 
Eczema primei copilarii, indeosebi a sugarului, trebuie studiata aparte, deoarece are caractere clinice, etio-patogenice particulare si necesita un tratament deosebit, in special din punct de vedere dietetic. Eczema la copil apare devreme si in general se vindeca pana la doi ani, rareori mai tarziu. Dupa patru ani, eczema are aceleasi caractere ca si aceea a adultului. 
Dupa momentul aparitiei, dupa topografie, aspect clinic si evolutie, se pot descrie doua tipuri clinice de eczema la sugar: 1.eczema seboreica si 2 eczema propriu-zisa. 
1.Eczema (sau dermita) seboreica incepe totdeauna in primele 2-3 luni dupa nastere. -Eczema cefalica incepe la nivelul pielii capului si se manifesta prin scuame-cruste cenusii-glbui, grase, suculente, aderente de par, care este aglutinat. Cand se inlatura crusta prin dezlipire sau prin sectionarea firelor de par, se observa dedesubt o suprafata rosie aprinsa, neteda, zemuinda. Trebuie precizat ca nu se gasesc nici vezicule ca in eczema propriu-zisa, nici exulceratii ca in impetigo. Foarte repede leziunile se intind la urechi, la sprancene, apoi partial la obraz, in plicile gatului. Elemente izolate rotunde de 1-2 cm diametru scuamo-crustoase sau scuamoase, vag psoriaziforme, pot aparea pe restul toraco-abdomenului, indeosebi in regiunea subombilicala. 
Tratamentul eczemei seboreice trebuie sa fie in primul rand local. Deoarece compresele umede sunt adesea greu suportate, se recomanda mai curand ca inlaturarea crustelor sa se faca cu vaselina sau cu ulei cu acid salicilic 2%. Apoi se aplica unguente specifice. In perioada de vindecare si spre a preveni recidivele se recomanda o igiena riguroasa, pudraj larg cu pudre minerale sau aplicare de ulei fiert. 
Din punct de vedere dietetic, unele reguli generale care vor fi dezvoltate la eczema propriu-zisa isi gasesc si aici aplicarea. Este bine adesea de a se adauga in alimentatie 200 g de lapte de vaca. Biotina da de asemenea rezultate bune. 
Eczema propriu-zisa a sugarului apare totdeauna mai tarziu si anume dupa luna a treia, adesea la 5-6 luni. Localizarea obisnuita este la nivelul fetei, anume la mijlocul obrajilor, unde formeaza doua placi simetrice rotunde de 5-8cm diametru. Mijlocul barbiei, ca si centrul fruntii pot fi de asemenea interesate. Pielea capului, urechile, gatul sunt mai rar interesate. Pruritul este foarte intens si rebel. Din cauza scarpinatului violent se formeaza excoriatii si cruste hematice. 
Daca se face greseala de a se vaccina copii atinsi de eczema, apare uneori o vaccina generalizata, cu leziuni in special pe zonele eczematoase, cu stare generala grava. 
 
Tratamentul. 
Dietetica constituie punctul esential al tratamentului. Aceasta trebuie adaptata tinand seama de doua elemente esentiale: indreptarea greselilor in alimentatie si adoptarea regimului in legatura cu tipul eczematosului. Astfel copiii slabi, distrofici, vor fi hraniti abundent si nu subalimentati. Nu se va suprima laptele de mama decat cu totul exceptional si atunci se va trece la laptele de vaca diluat, acidulat, smantanit, adaugat cu faina. La copiii pastosi se vor da putine lichide si alimente fara sare pentru a-i deshidrata. La copiii grasi se va da o alimentatie limitata, asa incat sa nu mai cresca exagerat in greutate. In toate cazurile daca eczema este rebela se va tinde la scaderea cantitatii de lapte, indeosebi dupa 4 luni. Alimentatia se va completa printr-un regim bogat in vitamine, cu legume, fructe(supe, pireuri de legume fierte in apa fara sare, compot, zeama de rosii daca este tolerata, de lamaie ). La copiii mai mari, cura de legume si fructe crude poate da rezultate bune. De la 4-5 luni se poate introduce in alimentatie ceaiul DENIPLANT BABY. 
O regula esentiala este ca copilul sa nu fie subalimentat, sa nu slabeasca(exceptie copiii grasi). Este preferabil ca copilul sa cresca in mod normal in greutate chiar pastrandu-si eczema, decat sa se amelioreze de eczema dar sa slabeasca. 
Tratamentul intern trebuie adaptat cazului si stabilit numai de medicul curant. Extractele tiroidiene sau pancreatice pot fi incercate cu prudenta. Antihistaminicele de sinteza au dat unele rezultate, dar inconstant, partial sau trecator. Ele nu sunt lipsite de inconveniente. Corticoterapia nu trebuie aplicata decat rareori, in puseuri acute si o vreme limitata. 
Schimbarea de aer(campie sau altitudine moderata) influenteaza adesea favorabil evolutia eczemei. 
Tratamentul local este foarte important. In primul rand se va evita scarpinatul prin aplicarea de pansamente. In perioadele acute se vor aplica comperese cu solutii slabe de ceai de musetel, acid boric, borax. Foarte repede, indeosebi in fazele subacute, se va trece la creme, paste, apoi progresiv se vor adauga si reductoare usoare sau mijlocii. Copiii nu vor fi spalati cu sapun, ci stersi cu ceai de musetel, acid boric, ulei vegetal. Se preconizeaza bai ceva mai rare si atunci caldute, cu amidon sau tarate. 
 

Videoclip psoriazis

STOP PSORIASIS -VIDEO

Trafic