CE ESTE PIELEA
2.FIZIOLOGIA PIELII
Fiziologia studiaza viata si functia organelor. Pielea, ca invelis al corpului si ca un organ protector interpus intre mediul extern si intern, indeplineste nenumarate functii vitale, in stransa dependenta cu intregul organism.
Pielea, fiind inzestrata cu un sistem vascular si nervos foarte dezvoltat, se afla intr-o legatura stransa cu intregul organism, in special cu sistemul nervos. Metodele actuale de investigare nu permit cunoasterea in totalitate a proceselor intime care se petrec in piele.
Metabolismul pielii reprezinta totalitatea proceselor fizico-chimice, schimburile dintre celule si insumeaza functiile vitale elementare ale pielii si sarcinile fiziologice pe care pielea trebuie sa le indeplineasca in raport cu mediul extern si intern.
Desfasurarea proceselor metabolice ale pielii necesita un mediu care contine substantele necesare schimburilor, transformarilor fizico-chimice energetice. Aceste substante sunt anorganice si organice.
Substantele anorganice
APA este un element cu proprietati fizico-chimice speciale. In stare fiziologica, pielea contine o cantitate mare de apa, in care substantele organice si anorganice se gasesc dispersate in solutii coloidale. Apa pe care o bem este fixata dupa ingerare de ficat, unde este izonizata ca sa poata trece in sange. Prin circulatie, ea ajunge in capilare, unde tinde sa intre in echilibru cu apa tesuturilor. In acest scop surplusul de apa se depune in muschi si in piele, care constituie unul dintre cele mai importante rezervoare de apa din organism.din ambele locuri apa este mobilizata dupa nevoi. In mod normal, retinerea si eliminarea apei din organism trebuie sa fie proportionale cu cantitatea de apa ingerata. In numeroase afectiuni dermatologice se produce o retentie de apa, conditionata de o retentie clorurata, constituind starea de preedem sau de edem.
Apa, in afara de rolul ei principal de vehicul al substantelor anorganice si organice, joaca un rol esential si in respiratia celulara.
Sarurile minerale
Cantitatea substantelor minerale se stabileste prin analiza integrala a cenusii pielii. Pielea contine la 100 g aproximativ 45mg calciu, 260mg potasiu, 350mg sodiu, 30mg magneziu, apoi clor, fosfor, fier, sulf, cupru, zinc. Substantele minerale se gasesc in organism in stare de electroliti incarcati cu o anumita sarcina electrica.
Clorura de sodiu, ajunsa in sange se disociaza in ioni de clor si sodiu. Pielea este organul cel mai bogat in clor, fiind rezervorul si reglatorul clorului in organism. Echilibrul apei este legat strans de cel al clorului.
Potasiul este ionul protoplasmei si al nucleilor. In piele, potasiul se gaseste mai mult in epiderma si anexe.
Calciu, fosforul si magneziul sunt trei elemente atat de strans legate functional intre ele, incat metabolismul lor nu poate fi tratat separat. Rezerva mare de calciu si fosfor o formeaza oasele; in tesuturi calciul se gaseste in cantitate mica, abia 1%. Sangele contine o cantitate constanta de 100mg calciu la mie, el fiind cuprins in plasma. In pielea normala, calciul se gaseste aproape exclusiv in derm. Metabolismul intermediar al calciului este legat de al fosforului. Orice mobilizare, eliminare si depunere de calciu se face paralel cu cea a fosforului, orice exces de fosfor sangvin, pentru a se elimina, se fixeaza de calciu.
Calciul joaca un rol in excitabilitatea neuro-musculara si nervoasa, in mecanismul coagularii, in impermeabilitatea membranelor epiteliale si endoteliale, el incetineste si modereaza activitatea celulei. Il putem cataloga drept antagonist al potasiului. Raportul K/Ca este crescut in inflamatiile pielii.
Sulful se gaseste in cantitati mari in albumine si in cheratina.
Pentru viata celulei este de importanta capitala ca amestecul fractiunii minerale sa se mentina intr-un echilibru constant.
Un exces de potasiu, de calciu si de sodiu duce la un pH ridicat. In acelasi timp, excesul de sodiu duce la o retentie de apa pentru corectarea hiperosmozei. Potasiul sangvin creste in socul anafilactic.
Prin participarea glandelor sudoripare la eliminarile de elctroliti din mediul extracelular, pielea joaca un rol important in reglarea metabolismului hidro-mineral.
Cercetarile facute asupra pielii au aratat ca pielea normala are o reactie acida, pielea eczematosilor tinde spre alcaloza, in timp ce pielea psoriazicilor tinde spre acidoza. Astfel se poate spune ca atunci cand dezechilibrul este corectat, dermatoza se vindeca.
Epidermul este mai acid decat dermul. Aciditatea este foarte marcata la nivelul stratului cornos, unde poate sa atinga un pH de 5,5. Reactia secretiilor sudorale si grasoase poate sa coboare pana la un pH de 5. Aceasta manta acida a pielii joaca un rol protector fata de bacterii si fata de paraziti.
Substantele organice
Metabolismul pielii este conditionat de prezenta substantelor organice care sunt furnizate pielii pe caile sangvine. Ele deservesc nutritia celulelor.
Aceste substante organice sunt:
Protidele sau proteinele sunt constituite din acizi aminati. Ele se impart in proteine simple si proteine conjugate. Ele sunt descompuse prin fierbere cu acizi minerali fie prin actiunea fermentilor naturali (pepsina, tripsina, etc.) In afara de proteinele banale (albumine, globuline), in piele se mai gasesc si proteine particulare. Colagenul, cunoscut prin structura lui fibrilara, macerat in apa se transforma in clei. Elastina este rezistenta fata de influenta substantelor chimice. Reticulina este proteina fibrelor reticulare.
Glucidele sunt monozaharide si polizaharide. Acestea se gasesc abundent in epiderm in prima jumatate a vietii fetale. Ele dispar treptat din profunzime spre suprafata, ca sa reapara la adulti in bulbul parului, in glandele sudoripare, si sebacee.
grasimile, lipidele provin din secretia glandelor sebacee, din evolutia celulei epidermice si in mica parte din secretia glandelor sudoripare. Lipidele intra in compozitia materiei vii. Ele nu se dizolva in apa, au un rol energetic si mai fac parte din materialul plastic al celulei. Grasimea de rezerva ingramadita in tesutul adipos are rol protector, mecanic si fizic(amortizeaza socurile mecanice si atenueaza pierderile de caldura)
Fermentii pielii
Reactiile chimice care stau la baza manifestarilor vitale, se petrec prin interventia unor agenti speciali, numiti fermenti. Actiunea lor se aseamana cu cea a catalizatorilor, de unde si numele de biocatalizatori, ei provocand reactii de scindare si sinteza, fara a se uza. Ei actioneaza in cantitati extrem de mici. Acesti catalizatori sunt numiti fermenti, enzime, diastaze.
Vitaminele si mineralele
Vitaminele sunt factori alimentari esentiali vietii. Actiunea lor se aseamana cu cea a fermentilor si hormonilor, constand in catalizarea reactiilor chimice din materia vie si determinand coordonarea chimica a proceselor vitale energetice.
Vitaminele sunt considerate ca biocatalizatori, stimuland, ca si fermentii si hormonii reactiile chimice generatoare de energie si in special reactiile de oxidare.
Lipsa vitaminelor din alimentatie produce o serie de tulburari in metabolism care se manifesta prin simptome foarte variate, interesand intre altele si pielea. Carenta unei vitamine constituie insa numai o veriga in lantul unor conditii de multiple carente vitamino-mineralo-protidice. Acest fapt ne explica insuccesele corectarii carentelor prin administrarea numai a unei vitamine, neglijand corectarea regimului de nutritie policarentiala.
Vitaminele se impart in liposolubile si hidrosolubile.
vitaminele liposolubile:
Vitamina A joaca un rol important in metabolismul proteinelor, lipidelor, glucidelor si in metabolismul bazal.
* Doza medie recomandata este intre 1,5 si 3mg
Unii specialisti precizeaza ca doza zilnica necesara pentru barbati trebuie sa fie 3mg, pentru femei 2,4mg, iar pentru copii, 1,8mg.
*Surse:
Sub forma de retinol, vit.A se gaseste in: ficatul de porc, de vita, de vitel, untura de peste, oua, produse lactate nedegresate.
Beta-carotenul se gaseste in vegetalele colorate precum tomatele, broccolii, morcovul, pepenele, spanacul, sparanghelul, porumbul, frunzele de sfecla rosie, frunzele de papadie, mango, caisele, citricele, dovleacul.
Carenta de vitamina A se traduce in piele prin procese de hiperkeratoza in ihtioza, pitiriazis, psoriazis, care uneori se asociaza cu celelalte simptome de avitaminoza A. Prin administrarea vitaminei A in doze masive se obtin rezultate favorabile in aceste afectiuni.
Vitamina D joaca un rol important in metabolismul calciului si al fosforului, favorizand resorbtia lor la nivelul intestinului si depunerea lor in oase.
*Doza zilnica medie recomandata este intre 10- 20 mg
*Surse:
Spre deosebire de celelalte, vit.D poate fi produsa de organism.
Razele ultraviolete declanseaza procesul de sinteza al vit.D in epiderma.
Vit.D este continuta in pestele gras, sardina, somon, hering, untura de peste, galbenusul de ou, unt, lapte, lactate nedegresate.
Vegetalele nu contin aceasta vitamina.
Vitamina D2 are o actiune favorabila in tratamentul tuberculozelor cutanate.
Vitamina E este vitamina cresterii. Ea joaca un rol in metabolismul tesutului colagen, avand o actiune antisclerogena.
*Doza zilnica este intre 12-20mg.
Cantitatea recomandata poate varia in functie de zonele geografice. In Franta este 12-15mg, in Canada este3-10mg, in SUA 40-80mg, iar la noi este 12-20mg.
*Surse:
Principalele surse alimentare bogate in Vit.E sunt uleiurile vegetale bogate in acizi grasi nesaturati: soia, floarea soarelui, porumbul, fructele oleaginoase: seminte de floarea soarelui, arahide, germenii de cereale, legumele verzi si rosiile.
Se recomanda administrarea vitaminei E in afectiunile atrofiante ale pielii si in bolile de colagen, ca sclerodermia, unde da rezultate favorabile.
Vitamina F joaca un rol important in metabolismul lipidelor.
In diferite boli cu tulburari metabolice ale epidermului, administrarea locala poate duce la vindecare in eczemele copiilor. De asemenea poate fi un adjuvant pretios in psoriazis.
Vitamina K, antihemoragica, joaca un rol important in sinteza protrombinei.
*Doza zilnica este intre 10-55 mcg.
In general la copii este necesara o cantitate de 10-30mcg, iar la adulti intre 35-80mcg.
*Surse:
Se gaseste in legumele verzi precum broccoli, spanac, varza, mazare, conopida.
Vit.K este produsa si de propria noastra flora intestinala.
In afectiunile ficatului, produse prin tulburari digestive si tulburari in resorbtia grasimilor, se suprima sinteza vitaminei K, ceea ce poate duce la hemoragii cutanate.
Vitamine hidrosolubile.
Vitamina B1 este necesara pentru degradarea si utilizarea glucidelor. Are rol in metabolismul apei.
*Doza zilnica este intre 1,2-1,5 mg.
In general la copii este necesara o cantitate de 0,5-1,2mg, la adolescenti si femei, o cantitate de 1,3mg, iar la barbati o cantitate de 1,5mg. Persoanele care consuma mai mult alcool sau cafea trebuie sa ia o doza marita.
*Surse:
Vit.B1 se gaseste in stare naturala in mai multe alimente cum ar fi drojdia de bere, carne de porc, de peste, legume, lapte, galbenusul de ou. Pastele fainoase, painea si in general faina integrala contine de asemenea aceasta vitamina.
Administrarea sa in edemele din beriberi si in edemele care se asociaza cu tulburarile de nutritie ale copilului, a dus la rezultate favorabile.
Vitamina B2. joaca un rol important in respiratia celulara. Are si un rol antiinfectios
*Doza zilnica este intre 1,5-1,8 mg.
Pentru copii este recomandata o cantitate de 0,6-1,4mg, 1,5 mg pentru adolescenti si femei si 1,8 mg pentru barbati si femei gravide.
Persoanele care-si desfasoara activitatea intr-un mediu stresant, trebuie sa mareasca doza de vit. B2.
*Surse:
Se gaseste in produsele animale cat si in cele vegetale. Astfel o putem gasi in ficat in primul rand, in carnea de vita sau porc, peste, ou, cereale integrate si lapte. Legumele verzi, cum ar fi spanacul sparanghelul broccoli, laptucii, constituie de asemenea o sursa importanta de vit. B2.
Lipsa vitaminei B2 poate duce la afectiunea numita zabaluta, care consta intr-o descuamare cu roseata a buzelor.
Vitamina PP are rol important in metabolismul aminoacizilor.
*Doza zilnica este intre 13-20 mg.
Pentru copii este recomandata o doza intre 7-15mg, 15-18mg pentru adulti si 20 mg femeilor insarcinate sau care alapteaza.
*Surse:
Vit.PP o putem gasi in carnea alba, peste, ficat, carne de vitel si vaca, cereale si painea integrala. Fructele constituie de asemenea o sursa importanta de vit.PP- piersici, smochine, curmale, migdale, avocado, arahide.
Carenta vitaminei PP produce o serie de manifestari ca: eritemul de primavara, sensibilizarea pielii la razele solare.
La pelagra, eritemul pielii, pe langa simptoamele nervoase, gastrointestinale, este influentat de administrarea vitaminei PP.
Vitamina H, antiseboreica, are rol in metabolismul aminoacizilor si in metabolismul glandelor cu secretie interna si metabolismul general.
Doza zilnica este de 0,3mg(300mcg)
Copii au nevoie insa de o cantitate de 50-90 mcg/zi
*Surse: Legumele si fructele crude, carnea proaspata, organele de vita, drojdia de bere, laptele, produsele lactate. galbenusul de ou, pot fi surse care sa asigure necesarul zilnic de vit. B8
Lipsa acestei vitamine poate fi semnalata prin incaruntirea parului sau chiar albirea lui.
VitaminaB5-Acidul pantotenic are un rol in metabolismul proteinelor, lipidelor, in cresterea si mentinerea culorii parului.
*Doza zilnica este intre 10-15 mg.
Copii trebuie sa consume intre 3-8mg, adolescentii si adultii intre 10-15mg.
*Surse:
Alimentele ce contin aceasta vitamina sunt: drojdia de bere, organele de vita, cerealele integrate, arahidele, somonul, galbenusul de ou, ciupercile si legumele verzi.
Administrarea acestui acid pantotenic poate duce uneori la recolorarea parului si disparitia seboreei.
Vitamina C are proprietati oxidoreductoare, intervenind in procesul de oxidare si indeplinind un rol important, in special in functia tesuturilor de sustinere. Ea intervine in numeroase procese metabolice, in special in metabolismul pigmentogenezei si al sulfului. In metabolismul pigmentar, vitamina C are actiune inhibitoare si oxidarea influentata de radiatiile ultraviolete, duce la pigmentarea pielii.
Doza zilnica este intre 60-100mg
Copii au nevoie de 35-60mg /zi, adultii 60-100mg iar viitoarele mame de 130mg. Atentie deosebita trebuie sa acorde fumatorii, deoarece acestia ar trebui sa consume zilnic 120mg
*Surse:
Principalele surse de vit.C sunt legumele si fructele proaspete, mai ales citricele, zmeura, coacazele, fragii. Dintre legume:, broccoli, cartofii, ardeii, tomatele, varza, patrunjelul contin o cantitate suficienta pentru organismul uman.
Vitamina P are rol in metabolismul celular, ionic, al proteinelor, glucidelor si apei.
Vitamina P este administrata cu succes in hemoragii gingivale, gastroragii, eczeme, eritem nodos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu