CE ESTE PIELEA 4.ROLUL PIELII

CE ESTE PIELEA
4.ROLUL PIELII
1.Rolul de protectie si aparare

Pielea ca invelis al corpului indeplineste o functie de protectie impotriva influentelor nocive care ating pielea din exterior.

Pielea este expusa la diferiti factori nocivi din mediul extern, de natura mecanica, chimica, fizica si microbiana, precum si unor factori care actioneaza din interiorul organismului.

Prin mobilitatea ei pe tesuturile subiacente, prin stratul de grasime si prin elasticitatea ei, pielea poate amortiza socurile mecanice. Pe regiunile care sunt expuse actiunilor mecanice, stratul cornos este mai gros si mai compact(palma), dermul este mai elastic si mai flexibil, iar hipodermul le captuseste cu un strat de grasime mai abundenta.

Stratul cornos imbibat cu grasime anihileaza mana la un grad oarecare actiunea agentilor chimici si fizici.

Epidermul, prin proprietatea sa de a reflecta razele luminoase prin pigmentul depozitat in stratul germinativ, constituie un ecran protector care impiedica patrunderea razelor luminoase in profunzime.

Stratul de grasime care acopera toata suprafata epidermului si resturile de acizi ramasi dupa evaporarea sudorii formeza impreuna cu grasimile epidermului acea manta acida care constituie bariera cea mai eficace impotriva patrunderii microorganismelor in piele.

Suprafata pielii, in comparatie cu interiorul corpului, are o reactie acida. Aceasta devine tot mai alcalina inspre straturile profunde. Echilibrul acido-bazic al pielii, stabilit la valoarea unui pH de 5,5 se poate schimba prin spalari cu sapunuri alcaline, pielea devenind astfel receptiva la atacurile microorganismelor. De altfel, echilibrul acido-bazic este acid pe toate suprafetele interne care pot fi atacate de microbi, cum ar fi mucoasa stomacului si a vaginului.

Mantaua acida, cheratinizarea, regenerarea epidermului prin eliminarea continua a stratului exfoliativ constituie pentru piele o protectie eficace impotriva microorganismelor.

Fata de cauzele nocive interne, pielea reactioneaza prin procese inflamatoare.

ROL DE TERMOREGLARE

Rolul pielii in termoreglare este foarte important. El este moderat in ceea ce priveste lupta impotriva frigului, dar extrem de important in lupta impotriva caldurii.

Mecanismul de punere in actiune a secretiei sudoripare si a reglarii termice in general este nervos si se realizeaza prin doua caI: a)prin excitarea receptorilor cutanati, influxul ajunge la centrii termoreglatori si b)prin actiunea directa a temperaturii urcate(saqu scazute) a corpului asupra centrilor.

Actiunea frigului produce un reflex vasoconstrictor, prin care muschiul erector al parului se contracta, producandu-se in acelasi timp o vasoconstrictie. Prin contractia muschiului se produce o contractie a pielii, suprafata ei se micsoreaza si in acelasi timp se elimina sebumul, care ajunge la suprafata pielii. Ambele procese impiedica o pierdere mai insemnata de calura.

La actiunea caldurii, suprafata pielii se intinde cudilatarea concomitenta a vaselor si cu un aflux arterial intensiv. Aceasta actiune vasodilatatoare produce o iradiere mai mare de caldura si determina actiunea secretatoare a glandelor sudoripare. Sudoarea abundenta se varsa la suprafata pielii, unde prin evaporare, produce o racire a organismului.

In timp ce la o temperatura obisnuita se elimina aproximativ un litru de sudoare in 24 ore, in caz de temperatura foarte ridicata se poate elimina si un litru pe ora. Actiunea glandelor sudoripare poate fi considerata ca o supapa de siguranta impotriva actiunii caldurii prea ridicate. Sudoarea se elimina continuu prin perspiratia insensibila, care are drept scop sa compenseze diferentele de temperatura la nivelul diferitelor regiuni cutanate. In bolile de piele in care aceste procese sunt absente, cum ar fi ihtioza, bolnavii au continuu senzatia de frig.

3.ROLUL DE SECRETIE SI EXCRETIE

Celor doua glande (sebacee si sudoripara) le revine un rol principal in procesul de secretie si excretie al pielii.

Glanda sebacee, sub influenta sistemului nervos, secreta sebumul care se varsa pe suprafata pielii. Sebumul da pielii supletea caracteristica, o apara si impiedica patrunderea diferitelor substante lichide. In general, secretia de sebum atinge la om aproape 2 grame zilnic. Eliminarea este mai bogata in regiuni cu glande mai multe. Concomitent cu sebumul se elimina o serie intreaga de substante de dezagregare si substante heterogene(de exemplu iodul in acneea iodica).

Glanda sudoripara secreta sudoarea, care are reactie acida. Sudoarea contine 99%apa si 1% substante solide, saruri anorganice. Actiunea glandei sta sub influenta sistemului nervos central. Anumite stari care duc la marirea continutului in apa al tesuturilor, caldura si factorii psihici produc o secretie sudoripara mai bogata.

Prin sudoare se elimina din organism o serie intreaga de substante heterogene, medicamente si substante toxice. Ea serveste intr-o mica masura drept compensator al activitatii rinichilor. Actiunea favorabila a bailor fierbinti si a bailor de soare, a curelor de transpiratii in diferite boli si intoxicatii medicamentoase se bazeaza pe eliminarea unor substante toxice din organism prin sudoare.

ROL IN SENSIBILITATE

Pielea prin pozitia ei exterioara, este expusa la actiunea factorilor nocivi din medicul extern. Ea prezinta o suprafata sensibila foarte mare. Importanta pielii ca organ se simt nu este apreciata suficient. Ea poate inlocui, de pilda. la orbi procesul de cunoastere prin cel tactil, acestia ajungand sa perceapa forma obiectelor si dimensiunea in spatiu. Se cunosc patru feluri de sensibilitate cutanata: la cald, la rece(sensibilitatea termica), apoi cea tactila, cu subdiviziunea ei, sensibilitatea dureroasa.

Fiecaruia din aceste sensibilitati ii corespund un excitant specific si organe receptoare diferite.

Sensibilitatea cutanata este distribuita inegal pe suprafata pielii. Pe un centimetru patrat de piele se afla : 12-13 puncte reci, 1-2 puncte calde, 100-200 de puncte dureroase si 25 puncte de presiune. Din punctele tactile, cele mai multe se afla pe varful degetelor, pe palma, si pe varful limbii.

Este important sa stim ca se pot elabora reflexe conditionate pentru toti excitantii cutanati. O caracteristica speciala o prezinta reflexele conditionate elaborate prin excitantii termici, fata de care se elaboreaza rapid o inhibare de o intensitate atat de mare, incat se poate cade intr-un somn profund. Aceasta observatie ne explica somnul profund in care cad cei care sunt surprinsi de avalansele de zapada si ingheata de frig.

Pruritul este considerat ca o durere atenuata. Se crede a fi constituit din senzatia tactila, plus cea dureroasa. Pruritul poate fi un reflex conditionat care se formeaza la variati excitanti chimici si fizici, provenind din mediul extern si intern.



Rolul endocrin si influenta glandelor endocrine asupra pielii

Pentru a explica in unele cazuri cauza mortii, produsa prin arsuri grave s-a enuntat teoria precum ca stratul germinativ indeplineste probabil si o functie de secretie in care ar secreta substante capabile sa neutralizeze anumite toxine. Totusi s-a demonstrat ca pielea nu prezinta structura tipica a unei glande cu secretie interna.

Clinic s-a constatat ca pielea se gaseste sub influenta hormonilor din organism, fapt care se manifesta in toate transformarile ei structurale survenite in decursul diferitelor perioade ale vietii, cand unele glande incep o activitate mai complexa.

Se poate constata rolul important al hipofizei in mentinera echilibrului fiziologic al tegumentului. Suprimarea lobului anterior al hipofizei la animalele de laborator, a produs tulburari trofice ale parului si unghiilor, epidermul devenind paracheratozic, iar in derm s-a produs o atrofiere a tesutului colagen. Lobul anterior al hipofizei intervine in pigmentogeneza si in colorarea pielii.

Rolul paratiroidei asupra tegumentului s-a putut pune in evidenta mai putin. Lipsa secretiei acesteia ar duce la caderea parului. Hipersecretia paratiroidei ar produce in sclerodermie cresterea calciului cutanat.

Efectul hormonilor sexuali asupra pielii este atat de marcat, incat poate fi utilizat ca test in studiul functionarii hormonilor gonadotropi. Sub influenta hormonilor sexuali se modifica structura dermului si a epidermului, pielea se pigmenteaza, iar anexele se dezvolta mai intens.

Glanda suprarenala are un rol important in evolutia si metabolismul pielii. Insuficienta suprarenala(boala Addison)se manifesta prin hiperpigmentarea pielii, care regreseaza sub actiunea cortizonului si a acidului ascorbic. S-ar parea ca si in psoriazis aceasta glanda joaca un rol important.

Insuficienta secretiei pancreatice tulbura metabolismul glucidelor in unele afectiuni dermatologice, cum ar fi furunculoza repetata, care se amelioreaza sub influenta tratamentului cu insulina.

Insuficienta timusului actioneaza asupra pielii in psoriazisul vulgar.

Glandele endocrine in general au un rol important in evolutia normala a pielii si in special in patogenia multor manifestari morbide ale pielii.



Rolul imunologic

Se stie ca pielea este in legatura intima cu reactiile de aparare ale organismului. Observatii clinice arata ca pielea are o functie defensiva in bolile infectioase. Este cunoscut faptul ca introducerea anatoxinei, intradermic, este mai eficace decat pe cale subcutanata, iar vaccinul antirabic, introdus in derm, produce o imunitate solida decat introdus subcutanat. Aceste particularitati demonstreaza rolul activ al pielii in desfasurarea proceselor imunobiologice, rol favorizat in parte prin elaborarea de catre piele a fermentului de antiinvazie, cu scopul de a anihila efectele fermentilor care faciliteaza invazia pielii de catre microorganismele patogene.

Este cunoscut ca pielea participa intens la procesul alergiei, reactivitate care se incadreaza in marea problema a imunitatii.

In acest sens as sublinia faptul ca la pacientii bolnavi de psoriazis, care au urmat tratamentul cu Deniplant, pe masura ce boala psoriazis se vindeca, le crestea reactia de aparare a sistemului imunitar.

Rolul principal in procesele imunobiologice ale pielii este indeplinit de celulele reticulo-histocitare prin influentele exercitate pe cale reflexa de catre scoarta cerebrala.