BOLI DE PIELE 13.TULBURARI FUNCTIONALE ALE GLANDELOR SEBACEE.

BOLI DE PIELE
13.TULBURARI FUNCTIONALE ALE GLANDELOR SEBACEE.

SEBOREEA

Hipersecretia exagerata a sebumului se numeste seboree. Ea poate sa apara pura, cand pielea se acopera numai cu un strat gros, uleios, seboreea uleioasa, sau sa se asocieze cu o descuamatie fina, taratoasa a pielii, seboreea seaca. In ambele cazuri, cand boala este localizata in pielea capului, este urmata de caderea parului. O hipersecretie a glandelor sebacee se observa la muncitorii care lucreaza in locuri supraincalzite si umede(fochistii). Ca sindrom intalnim seboreea in parkinsonism, unde fata este acoperita cu un strat gros, uleios. Scaderea secretiilor sebacee nu prezinta o importanta mare; o intalnim in toate dermatozele caracterizate prin procese keratozice(ihtioza, hiperkeratoza congenitala, etc.)

In seboree se va aplica un tratament cu lotiuni degresante;alcool salicilic 1-2%, alcool camforat 1% lotiuni pe baza de sulf, si neaparat un tratament intern.


Bolile folicului pilo-sebaceu

Pitiriazisul simplu.

Aceasta boala se caracterizeaza prin placarde furfuracee, net delimitate, localizate pe fata, in jurul buzelor, pe un usor fond inflamator. Este infectioasa si apare uneori epidemic. Eruptia apare la copii, incepand de la varsta de 5-10 ani. Se caracterizeaza printr-o descuamatie furfuracee cronica, care se localizeaza pe pometi, formand placi rotunde, cu o delimitare neprecisa. Pielea nu prezinta leziuni inflamatoare. Ea poate aparea si la pielea paroasa a capului, care se acopera de scuame fine, albicioase, abundente, mai ales catre periferia regiunii paroase, insotite de prurit, variabil ca intensitate. Este caracteristic ca aceste scuame dispar usor la spalare cu sapun sau in urma aplicarii unei creme simple, ca sa reapara dupa un timp oarecare. Daca se asociaza cu seboreea, se transforma in pitiriazis gras, steatoid, caracterizat prin scuame grase, galbui, usor aderente de pielea in aparenta normala.

Tratamentelul local perseverent si cel intern pot da rezultate bune.


ACNEEA VULGARA

Acesta denumire este data pentru o stare seboreica asociata cu un numar de leziuni care deriva unele din altele si anume: comedoane, papule, pustule superficiale si profunde si abcese profunde. Varietatile sunt urmatoarele:

-acneea juvenila sau polimorfa.

-acneea rozacee.

-acneea necrotica.

-acneea hipertrofica.

-acneea cheloidiana.



In acneea juvenila polimorfa eruptia apare pe o piele grasa, cu porii glandelor sebacee dilatate, in perioada pubertatii sau in cea premergatoare ei si dureaza multi ani, fara intrerupere. Leziunile acneei sunt polimorfe si constituite din comedoane, papulo-pustule, noduli indurati si cicatrice.

Comedoanele apar ca mici puncte negricioase, constituite dintr-un dop de sebum care se infunda in foliculul pilo-sebaceu. Extremitatea neagra a comedonului este datorata oxidatiei sebumului. Acesta formatiune se poate extrage usor sub forma unui dop filiform, unui viermisor mic, prin presiune laterala intre doua degete sau cu extractorul de comedoane. In componenta lui se pote evidentia prezenta unui microbacil cat si a unui parazit. Comedoanele pot exista ca singura manifestare a bolii:acneea punctata.

In general insa in jurul comedonului se produce o reactie congestiva, iar ulterior apare in locul sau o pustula usor proeminenta, in centrul careia se gaseste dopul comedonului:acneea pustuloasa. Eliminarea puroiului se face impreuna cu dopul consistent, comedonic. Dupa eliminarea dopului supurat se formeaza o crusta galbuie, bruna, care cade, lasand o cicatrice rotunda, usor infundata.

In alte cazuri, la baza pustulei se formeza un nodul de marimea unui bob de mazare sau chiar mai mare, asociindu-se uneori mai multi noduli profunzi, duri, durerosi, care supureaza prin fistule. La incercarea de evacuare cu extractorul, se elimina la inceput un puroi sanguinolent, iar la o presiune mai mare tasneste o masa mai compacta constituita din sebum;acneea indurata. Uneori intre nodulii conglomeratio si supurati se formeaza traiecte comunicative. Dupa cicatrizare se pot forma noduli noi in cicatrice care supureaza la fel cu cei initiali, profunzime lor ajungand pana in hipoderm. Ei formeza abcese torpide, evoluand lent, cu distrugeri de piele, lasand cicatrice neregulate cheloidiene.

Localizarile obisnuite ale acneei sunt :pometii, barbia, fruntea, nasul, regiunea dorsala sI pectorala, adica regiunile de electie ale seboreei.

Etiologie. Acneea este considerata ca o manifestare seboreica asociata cu o stafilococie exogena. Ca factori etiogeni se incrimineaza tulburari digestive, tulburari endocrine. Este caracteristica la fete exacerbarea in perioada premenstruala. Hipotiroidismul, insuficienta suprarenala cu hipotensiune sunt factori adjuvanti.

Tratamentul este local, intern si general.

Local se aplica o igiena riguroasa, pe langa medicamentele reductoare si antiseptice care se prescriu in seboree. Igiena fetei se realizeaza prin degresare cu apa fierbinte si sapunuri alcaline, cel putin de doua ori pe zi. Se intrebuinteaza preparate degresante si antiseboreice, lotiuni spirtoase pe baza de sulf. Bioregeneratorul epitelial a dat rezultate bune si in acesta afectiune.

Tratamenul general presupune un regim alimentar declorurat, predominant vegetarian, cu evitarea preparatelor din carne conservata, grasimilor, condimentelor si bauturilor alcoolice.

Tratamentul intern presupune rezolvarea tulburarilor gastro-intestinale, endocrine, focarelor de infectie si reglarea metabolismului celular.



Acneea rozacee este o afectiune localizata pe pometi, nas, frunte si barbie, constituita din doua elemente morbide:unul congestiv, trecator sau de durata si altul de leziuni papuloase acneiforme. Boala este mai freventa la femei in varsta de 40-50 de ani si in special la menopauza. S-a constatat ca acneea rozacee apare la indivizii care in pubertate au suferit de seboreea fetei. In evolutia ei, boala prezinta doua forme clinice care obisnuit constituie doua faze succesive ale afectiunii:prima este eritroza faciala, la baza careia se gaseste un proces vascular, a doua este acneea rozacee(propriu-zisa), care prezinta in plus pustulizare.

Evolutia bolii este variabila, de obicei se face in puseuri; poate sa dispara spontan sau sa ramana stationara timp indelungat. Alteori fenomenele se accentueaza, pustulizarea devine profunda, pielea se ingroasa, rezultand acneea hipertrofica.



Acneea necrotica. Boala apare la barbati la varsta de 40-50 de ani. Eruptia se localizeaza cu predilectie pe frunte si regiunea temporala, in zona marginala a pielii paroase, trecand adesea si pe pielea invecinata a capului, apoi in regiunea retroauriculara, mentoniera si occipitala. eruptia este constituita din leziuni mici, papulo-pustuloase, usor proeminente, imprejmuite de un halo discret, eritematos. Pustula are un continut redus, seropurulent, cu centrul usor ombilicat. Partea centrala ombilicata se concretizeaza repede intr-o crusta bruna, aderenta, care cade in 7-8 zile, lasand o cicatrice rotunda. In evolutia eruptiilor este caracteristic faptul ca leziunile apar treptat, asa incat se gasesc in diferite faze evolutive. Rareori aceste leziuni pot conflua. Subiectiv ele sunt dureroase.


Acneea cheloidiana a cefii

Este mai curand o foliculita profunda, cronica rebela, recidivanta, decat o acneea propriu-zisa. Se intalneste cu predilectie la barbati de 40-50 de ani, adesea obezi. Aceasta foliculita se insoteste de o reactie fibroasa hipertrofica cheloidiana, dura. Se prezinta ca o leziune scleroasa reliefata, liniara, orizontala, cu pustule foliculare la periferie. In profunzime se gasesc abcese subcutanate sau cronice care provoaca reactia hipertrofica. Un sindrom caracteristic este existenta intr-un folicul pilos a mai multor fire de par adunate in forma de pensula.