BOLI DE PIELE 10.VIROZE CUTANATE

BOLI DE PIELE
10.VIROZE CUTANATE

Unii inframicrobi(ultravirusuri) se localizeaza la nivelul tegumentelor si produc boli bine caracterizate. Unele ultravirusuri au o afinitate mare atat pentru epiderm cat si pentru sistemul nervos. Din aceasta cauza se disting epidermoviroze (verucii) si epidermo-neuroviroze care cuprin herpesul si zona zoster.

In afara de aceste viroze, afectiuni locale, mai exista unele infectii generale virotice, boli febrile si contagioase cu manifestari cutanate.

Tot din aceasta categorie fac parte si o serie de dermatoze de origine virotica mai putin studiate cum sunt pemfigusul vulgar si psoriazisul.


VERUCI VULGARE

Verucile (negii, alunitele) sunt excrescente papilare si hiperkeratozice e dimensiuni variabile. Ele sunt datorate unui ultravirus sau inframicrob.

Veruca vulgara apare in general la copii si adulti, tineri pe fata dorsala a degetelor si mainilor, mai rar pe palme, laba piciorului genuchi, coate, etc. Numarul lor este diferit, uneori numai 2-3, alteori sunt foarte numeroase. Ele sunt izolate sau grupate. Se prezinta ca niste ridicaturi rotunde, de dimensiuni variabile, de la o gamalie de ac pana la un bob de mazare si mai mare. Suprafata lor este convexa sau aproape plana, adesea neregulata la centru, prezentand niste ridicaturi verucoase. Culoarea verucilor este cenusie-galbuie, bruna sau negricioasa. Consistenta lor este tare, aspra.

O data aparute, verucile cresc si persista indefinit, rareori se vindeca spontan.

Veruca plantara este un tip clinic ceva diferit, din cauza caracterului tegumentului pe care se dezvolta. Stratul cornos, hipertrofiat nu permite dezvoltarea in relief a verucii, asa incat aceasta creste in profunzime, unde irita dermul papilar. Clinic, veruca plantara se prezinta ca o batatura, dar la centru se vede adesea o papilomatoza sau neregularitati cenusii-brune, iar la periferie un chenar hiperkeratozic. Durerea vie la presiunea exercitata la mijlocul verucii este caracteristica.

Verucile plane juvenile apar la copii si adolescenti, mai rar la adulti, adesea brusc, exploziv. Se localizeaza in general pe fata, uneori pe dosul mainilor. Se prezinta ca niste papule plane, rotunde sau usor poligonale, de 1-2 mm diametru, de culoarea pielii sau ceva mai inchise. Se vindeca adesea in mod spontan.


Verucile papilomatoase sau papiloamele sunt niste ridicaturi de cativa milimetri, pediculate, filiforme, care se formeza pe fata sau pe gat.

Papiloamele mucoasei bucale sunt mai rare si mai putine la numar. Se asociaza fie cu papiloamele filoforme, fie cu verucile vulgare. Suprafata lor este totdeauna plana, iar coloratia lor cenusie face contrast cu rosul mucoasei.

Tratamentul verucilor este local. Dupa anestezie locala se excizeaza veruca cauterizand apoi baza cu nitrat de argint. Deoarece prin aceasta metoda recidivele sunt frecvente, este preferabil sa se cauterizeze verucile prin diatermocoagulare, galvanocauter. Folosirea termocauterului este adesea urmata de cicatrice inestetice.

Verucile plane se vindeca adesea cu pomezi rezorcinate si acid salicilic 5-10%.


HERPESUL

Herpesul este o eruptie acuta de vezicule situate pe o baza eritematoasa cu sediu obisnuit peribuco-nazal sau in regiunea genitala. Afectiunea este datorata unui virus. La om el se poate pune in evidenta in leziunile cutanate, in ganglionii spinali, adesea in lichidul cefalorahidian, uneori chiar in saliva si sange. Un fapt este evident: persistenta virusului in organism, indeosebi in ganglionii spinali, de unde periodic, in anumite circumstante, poate sa revina din nou la piele si sa produca leziuni. Calea de propagare a virusului este nervoasa, el se propaga in lungul nervilor, atat de la piele spre centru, cat si de la centru la tegumente. Unii specialisti socotesc ca virusul persista la nivelul leziunilor vindecate, ceea ce explica recidivele in acelasi loc. Acest mod de abordare nu se potriveste cu observatiile clinice, care arata ca aparitia eruptiei este insotita adesea si chiar precedata de manifestari nervoase. Uneori herpesul apare izolat, fara cauze aparente. De cele mai multe ori, insa el apare in urmatoarele circumstante:

a).infectii de alta natura, uneori bine caracterizate, ca meningita cerebrospinala, pneumonia, gripa.

b).in decursul unor tulburari umorale, socuri sau stari fiziologice, ca menstrele, raporturi sexuale.


c).dupa administrarea unor medicamente sau vaccinuri


d).in caz de infectii sau traumatisme locale ca blenoragia pentru herpesul genital, infectii sau traumatisme dentare, sinuzale sau amigdaliene pentru herpesul peribucal.

Eruptia de herpes este precedata cu cateva ore sau chiar cu o zi, de senzatii subiective de prurit, caldura locala, adesea nevralgie discreta locala sau chiar regionala. Eruptia apare sub forma unui mic placard eritematos, putin edematos, reliefat, pe suprafata caruia se dezvolta rapid un buchet de vezicule, cu continut clar, de aspect perlat. Veziculele pot fi numeroase3-4, alteori exista placi si buchete in numar mai mare. In unele cazuri, veziculele sunt mai izolate unele de altele. Herpesul poate deveni local dureros la palpare. Foarte repede continutul veziculelor se tulbura transformandu-se in cruste cenusii-brune, uneori hemoragice, care cad lasand in loc o mica pata eritematoasa trecatoare. Toata evolutia dureaza 10-12 zile. Herpesul nu lasa cicatrice decat exceptional. Rareori herpesul se poate infecta.

Herpesul genital merita a fi cunoscut din cauza fecventei lui, atat la barbati cat si la femei si a sediului sau pe mucoase, care ii da caractere deosebite. El se caracterizeaza prin faptul ca este mai dureros, adesea precedat si insotit de nevralgii accentuate. Veziculele se sparg repede si lasa in loc mici eroziuni, adesea confluente, cu margini policiclice si microciclice. Suprafata eroziunilor este rosie, zemuinda, uneori acoperita de un exudat cenusiu-galbui. La palpare leziunea nu este indurata, afara numai daca herpesul a fost tratat intempenstiv prin medicamente prea active, in care caz el se poate indura, ulcera si persista un timp mai indelungat. Herpesul vulvar este uneori intins, cu leziuni multiple, febril. Herpesul genital este adesea recidivant, putand deschide poarta la infectii veneriene.

Herpesul bucal se localizeaza adesea pe amigdala, faringe, este dureros si poate fi insotit de febra(angina herpetica)


Tratamentul herpesului nu este special, el vindecandu-se si singur. Tratamentele active, intempestive pot irita, exematiza, ulcera herpesul si deci prelungi evolutia sa.

Tratamentele simple, descongestionante, usor dezinfectante pot totusi influenta favorabil evolutia, impiedicand infectiile supraadaugate. Astfel herpesul cutanat beneficiaza de atingeri cu alcool, pudraj cu talc, herpesul genital de comprese cu ceai de musetel, eventual o crema simpla. In caz de dureri se administreaza antinevralgice, vitamina B1. Pentru a evita infectiile veneriene, se interzice raporturile sexuale inainte de vindecare.

Herpesul recidivant este mai greu de tratat. Eruptia poate fi uneori oprita daca se atinge leziunea incipienta cu alcool iodat sau rezorcinat

2-3%.

Tratamentul cu antibiotice da rezultate dubioase sau nule.


ZONA ZOSTER.

Zona zoster este o viroza caracterizata printr-o eruptie constituita din mai multe placi eritemato-veziculoase repartizate unilateral pe un teritoriu nervos bine precizat si insotite de tulburari nervoase clinice si de alteratii in ganglionii spinali ai teritoriului respectiv. Zona zoster nu recidiveaza aproape niciodata, insa netratata cu atentie poate duce la efecte secundare nedorite.

Zona zoster poate aparea in doua circumstante diferite:

a)fie in mici epidemii sau sub forma de cazuri mai frecvente primavara si toamna.

b)fie in circumstante patologice deosebite.

Cauzele adjuvante care pot dezlantui aparitia eruptiei sunt:

-diferite infectii acute sau cronice; meningita, pneumonie, tuberculoza, sifilis secundar sau nervos.

-unele intoxicatii medicamentoase;arsenic, bioxid de carbon, plumb, morfina,

-leziuni si traumatisme ale sistemului nervos, traumatisme craniene, dentare, punctie lombara.


Zona zoster se caracterizeaza prin eruptie, tumefierea ganglioniolor sateliti si simptome nervoase.

Adesea eruptia este precedata de simptome generale uneori foarte discrete, alteori mai accentuate, ca febra, frisoane, astenie, care retrocedeaza repede la aparitia eruptiei. Eruptia spoate fi precedata si de simptome subiective locale care se manifesta sub forma de prurit, arsuri, parestezii.

Eruptia se manifesta la fel ca herpesul, prin aceleasi placi eritemato-edematoase, ceva mai infiltrate, pe care dupa 6-24 de ore apar buchete de vezicule perlate. Eruptia se constituie in general in cateva izbucniri, timp de 3 zile. Ele sunt intotdeauna unilaterale, nu depasesc linia mediana si acopera un teritoriu nervos, bine delimitat, in legatura cu un segment medular sau un ganglion spinal. Placile pot ramane izolate dar adesea ele se unesc. Veziculele au un continut clar timp de 2-3 zile, apoi lichidul se tulbura devenind net purulent. In a cincea zi, in centrul veziculei apare o crusta bruna. Foarte repede, lichidul se transforma in crusta. Aceasta se usuca complet in cateva zile si se desprinde in 10-15 zile, rareori mai tarziu, lasand pete eritematoase la inceput, apoi depigmentare sau hiperpigmentate.


Zona zoster uneori se vindeca si singura, insa nu v-as recomanda sa asteptati acest lucru. Tratamentul local poate impiedica infectiile ulterioare. Pe leziuni se poate aplica alcool sau apa Dalibour diluata si se va pudra cu talc. In caz de eruptii intinse, cu infiltratii si ulceratii se vor aplica comprese umede usor dezinfectante, eventual solutii colorantesau pomezi dezinfectante, iar impotriva durerilor se vor administra antinevralgice.