Intre toate mesajele postate pe forum, cele mai emotionante mi s-au pãrut cele postate de nina, despre bãtrânica ei:
15.02.2007 - "Am revenit cu noi informatii despre efectul DENIPLANT la batranica mea. Tratamentul este in prima saptamana. Este cea mai dificila, deoarece se intrerupe orice alt tratament medicamentos, iar organismul trebuie sa "ia atitudine"!
Pielea batranicii mele este scuamoasa, dar se unge cu crema hidratatnta de galbenele. seara si noaptea sunt cumplte ptr. ea fiindca se instaleaza mancarimea care o enerveaza. Se curata usor si se spala des cu ceai de musetel pe intreg corpul.
Sper sa fie mai bine urmatoarea saptamana. Batranica are incredere in acest tratament."
17.02.2007 - „NU am amintit nimik despre micile ameliorari. SUNT! inca tratamentul este la inceput de drum, dar organismul batranicii reactioneaza cu incetinitorul. Vom tine oricum legatura asupra evolutiei, fiindca si eu sunt tare curioasa. Am spus si repet: avem mare incredere in acest tratament. Cred ca este esential sa GANDIM POZITIV! Am citit si alte comunicari ale pacientilor care se trataeaza cu acest ceai si majoritatea, in proportie de 99% sunt multumiti de rezultatele care nu intarzie sa apara. Nu dintr-o data. Totul se face cu RABDARE!"
02.03.2007 – "Iata-ne ajunse la cea de a treia saptamana de tratament cu deniplant. Se vad deja imbunatatiri ale evolutiei bolii. Cum? Batranica mea a urmat cu strictete tratamentul, intrerupand orice alt medicament. I-a fost destul de greu, dar acum deja pielea incepe sa aibe un alt aspect. In primul rand nu se mai scarpina, iar scuamele au inceput sa se curete cu usurinta, obtinand aspect estetic (daca pot sa ma exprim astfel).
Nu este invatata sa bea ceai, dar se straduie, vazand ca au inceput sa apara rezultate. Sper din tot sufletul sa se remedieze complet. Prin natura meseriei vin in contact cu multe persoane si am ocazia sa discut cu acestea despre stresul vietii lor - psoriazisul .
Pentru ca vreau sa fac cunoscut tratamentul cu acest ceai, am recomandat cu caldura datele necesare intrarii pe forum si implicit cu administratorii, pentru a beneficia de tratament. Multe din aceste persoane au incercat diverse alte tratamente care nu au facut decat sa le remedieze boala in aparenta, dupa care aceasta a revenit mai virulenta. Oamenii sunt receptivi si desigur curiosi sa incerce si acest tratament despre care nu au mai auzit. In curand, sper sa aveti noi membri care folosesc acest tratament.
Despre batranica mea, vom mai vorbi si va voi tine la curent cu noi date referitoare la evolutia tratmentului."
11.04.2007 - „Acum pot crede in minuni! Iata ca avem deja 2 luni de la inceperea tratamentului, iar semnele de insanatosire sunt semnificative. Mainile batranicii mele s-au curatat extrem de repede, aspectul lor fiind acum cel al unei pieli sanatoase, doar cateva urme din vechea boala iti spun ca ar fi avut psoriazis. Celelalte scuame de pe corp au disparut treptat, ramanand doar picioarele. Ele au acum o culoare roze, aspectul nu mai este atat de infricosator, cu scuame groase, dar din loc in loc sunt punctate cu mici umflaturi rosiatice. Sa fie de la statul prea mult in picoare? Oricum sunt convinsa ca si ele se vor vindeca in curand, iar batranica se va bucura enorm."
06.06.2007 – "Imi face placere sa ne "reauzim" (prin scris) pentru a impartasi noi informatii despre evolutia psoriazisului, Am citit mesajele forum-istilor, iar acum este randul meu sa adaug cateva informatii despre batranica mea. Stresul este intalnit la tot pasul in viata cotidiana, iar noi, oamenii trebuie sa stim cum sa ne adaptam la situaþiile stresante pentru a le putea face fata. Pierderea unei persoane apropiate poate genera stres. Asa s-a intamlat si cu mamaica mea, care a trecut in decurs de 1 luna prin 2 decese ale fratilor ei. Tare s-a mai necajit, drept pentru care am observat ca i-a aparut o pata rosie in cap, destul de mica (cam cat unghia de la degetul mare al mainii). Nu am vrut sa o sperii, dar am incercat sa o fac sa inteleaga ca viata isi urmeaza cursul si se poate desfasura normal. Acum este inca afectata de pierderea celor doua persoane, dar sper ca pata cea rosie nu va avansa. In rest, totul decurge asa cum trebuie. Picioarele incep sa se curete, dar biata de ea nu are stare si efectueaza destul de multe munci in gospodarie, munci care o solicita sa stea mult in piciaore.
Am incredere in deniplant si stiu ca se va vindeca. Deja m-am convins"
Vezi, tu, starea de spirit are o importanþã destul de mare în evoluþia sau involuþia bolii. Spui despre fratele tãu cã este o fire agitatã ºi nu are rãbdare. Cu atât mai mult cu cât se teme de faptul cã prietena lui ar putea sã îl pãrãseascã din cauza bolii. Eu sunt sigur cã aceasta l-ar înþelege: nu este un handicap, nu a fãcut nimic ca sã aibã asta – pur ºi simplu este – sã vorbeascã cu ea despre asta, sã citeascã ºi el ºi sã îi dea ºi ei sã citeasca despre asta – se va simþi mult mai bine ºi, cu atât mai mult, o sã îl ajute în tratament. Ar trebui sã îl stimuleze sã gãseascã soluþii, metode, tratamente care sã îl scape de boala.
Singurul tratament despre care am citit ºi despre care vãd cã dã rezultate este ceaiul ãsta: Deniplant. Nu-l ignora. Roagã-l pe fratele tãu sã îl încerce – 2-3 luni, cât sã vadã dacã poate avea rezultate. Dar, îi trebuie rãbdare, multã rãbdare, ºi, dacã vrea sã fie vãzut ca o persoanã normalã, dacã vrea ca lumea sã nu se uite ciudat la el (ºi asta se întâmplã doar din necunoºtinþã), dacã vrea sã nu mai trãiascã cu teamã în suflet, o sã urmeze tratamentul aºa cum trebuie.
Cât dureazã tratamentul? E în funcþie de fiecare persoanã. Ai citit mai sus de bãtrânica respectiva. – ea, în câteva luni, era aproape vindecata. Sunt persoane care au urmat tratamentul si 2 ani ºi 3 ani, ºi poate ºi mai mult. E în funcþie de fiecare persoanã ºi e în funcþie de cât de multe unguente a „înghiþit" pânã în momentul când a renunþat la ele ºi a începul tratamentul cu ceaiul.
Totul se întamplã cu un scop. Nu ne dãm seama, dar ne grãbim sã tragem concluzii pripite despre orice lucru care ne deranjeazã ºi care nu ne convine. Dar, de ce sã nu încercãm sã privim partea cealaltã a paharului – nu ºtim care este, dar, poate cã într-o zi, o sã o aflãm. Dl. Giurgiu a fost ºi el ca noi ºi s-a chinuit 7 ani ºi a încercat tot felul de tratamente, ca ºi noi. Dar, uite cã Dumnezeu i-a descoperit ceva. I-a arãtat cã, totuºi, se poate. L-a ajutat sã gaseascã un tratament – câtã suferinþã a curmat prin ceea ce a fãcut; crezi cã ar fi fost o altã persoanã potrivitã pentru ceea ce face dl. Giurgiu? Suntem oameni ºi suntem slabi; nu prin fire, ci din ignoranþã ºi nepãsare. Ce bine e cã nu toþi sunt aºa.
http://psoriazis-deniplant.myforum.ro/dialog-offline-vt607.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu