Căile metabolice de detoxifiere
La baza detoxifierii stau fazele I și II ale sistemului enzimatic.
Faza I sau faza de „funcționalizare" sau adăugarea oxigenului pentru a forma un mediu reactiv la nivelul toxinei și Faza a II-a sau faza de „conjugare", procesul de adiție a unei grupări solubile mediului reactiv.
Faza I
Faza I la baza cărea stă familia citocromului P450 este, de obicei, prima linie de apărare angajată în transformarea de către organism a xenobioticelor, a hormonilor steroizi și a medicamentelor.
Acest complex de proteine, microsomal, membranar, localizat la nivel hepatic, dar și la nivelul enterocitului, a rinichilor, a plămânilor și a creierului, este responsabil de oxidare, peroxidare și reducerea unor compuși endogeni și exogeni.
Funcția enzimelor citocromului P450 este de a adăuga o grupare reactivă precum hidroxil, carboxil sau amino în procesul de oxidare.
Aceste reacții pot crea niște leziuni oxidative la nivel cellular.
Este acceptat faptul că variabilitatea acestui complex enzimatic poate avea efect asupra răspunsului individual la efectele toxicelor.
Aplicabilitatea clinică a enzimelor complexului P450 se adresează farmacologiei, cu rol în interacțiunile medicamentoase, reacții adverse și variabilitatea interindividuală a metabolismului farmacologic.
Capacitatea de metabolizare a medicamentelor se bazează în proporție de 90% de expresia genetică a citocromului P450. Există studii care analizează variantele genetice ale citocromului P450 pentru a înțelege și aplica aceste informații în funcție de dieta individuală și aportul de mai multe produse farmaceutice, în ceea ce privește metabolizarea acestora și interacțiunile dintre ele.
---------------------------------------------------------
Faza II
Enzimele fazei a II-a de conjugare:
Reacția de conjugare a locului reactiv după ce a devenit hidrofil sub influența citocromului p450 cu o substanță endogenă hidrofilică poartă numele de fază a II-a a detoxifierii.
Activitatea acestor enzime este de a crește hidrofilicitatea metabolitului, pentru a crește excreția la nivel biliar și renal. Polimorfisme genetice pot influența funcția acestor enzime de conjugare, cu o posibilă dezvoltare a anumitor tipuri de cancer.
Statusul redox (reducere-oxidare) activează sistemul imun înnăscut și crește eliberarea de citokine proinflamatorii și a altor mediatori implicați în boala hepatica și a ficatului gras non-alcoolic.
Stresul oxidativ contribuie la progresia de la steatoză la steatohepatită.
Statusul redox are impact asupra funcțiilor cerebrale în encefalopatia hepatică prin supraproducția de oxigen reactiv și a speciilor de oxid-nitrogen.
Bolile fibroproliferative
Atât în hepatita virală B cât și C este stimulat stresul oxidativ din celula hepatică cu alterarea ADN-ului, ducând la instabilitatea genomului și la apariția cancerului.
Fitoestrogenii, estrogeni de origine vegetală, au rol dovedit în inhibarea replicării ARN-ului viral din virusul hepatiei C. Alimente bogate în fitoestrogeni sunt nucile și semințele uleioase. Fenicul, ginsengul, ginkgo, menta, trifoiul roșu și alte plante sunt bogate în fitoestrogeni. Este necesară dovedirea în schemele terapeutice a acestor componente.
Alte plante cu rol hepatoprotector sunt asparagusul, țelina, nucile, limba diavolului, măslinele, papaya, kiwi, ceapa, mango precum și alte plante exotice.
Printre plantele cu efect dăunător asupra ficatului se numără: cimicifuga racemosa - folosită în simptomele postmenopauzale, bogată în fitoestrogeni, dar cu toxicitate hepatică.
Reziduurile pesticide din plantele sălbatice au efect înalt hepatotoxic și duc la modificări metabolice și oxidative.
Carnea afumată și prăjită pe grătar are efect potențial dăunător.
Plante și alimente cu rol benefic în sănătatea ficatului:
· Polifenolii din mere
· Frunzele verzi datorită conținutului de flavone numite saponarine.
· Extract din ceaiul verde chinezesc cu rol antitumoral (dovedit pe animale)
· Legumele crucifere, citricele au rol chemopreventiv în neoplazii
Pacienții cu boli hepatice trebuie să evite plantele de culoare închisă din familia Solanacee precum vinetele, cireșele, ardeii, cartofii, tutunul, rosiile.
Dieta pe bază de fibre poate afecta microbiomul intestinal, cu alterarea fiziologiei și biochimiei organismului, prin afectare hepatică și renală. Fibrele pot afecta în mod pozitiv flora, cu efect asupra unor boli precum diabetul zaharat, bolile cardiovasculare, ficatul non-alcoolic gras, boala renală cronică.
Microbiota intestinală este „flexibilă", fiind influențată de dieta pe bază de fibre, de stres, boli, factori de mediu și exercițiile fizice.
Fibrele oferă o varietate de carbohidrați cu o varietate în compoziția chimică. Această variabilitate însoțită de metodele de preparare a fibrelor și diferențele la nivel individual în microbiotă contribuie la anvergura răspunsului observant la diferitele tipuri de fibre consumate.
Ficatul primește sânge de la nivelul intestinului prin vena portă. Este o țintă a factorilor derivați de la nivelul microbiotei, influențată de dietă și schimburile la acest nivel.
Este posibil un efect la nivel hepatic a dietei pe bază de fibre în urma alterării microbiomului și creșterea permeabilității microbiotei, inflamație sistemică, hormoni derivați de la nivelul microbiomului, circulanți.
In Concluzie…:
Expunerea ficatului la diverși factori precum medicamentele, alimentele, factorii de mediu și factorii etiologici în diverse patologii îl supune la un stres cu impact la nivel celular.
Atenția sporită alimentației și a stilului de viață atrage o funcție cât mai apropiată de normal.
Combinarea diverselor medicamente duce la o activitate metabolică individualizată, în funcție de polimorfismele genice hepatice, obținând reacții diferite în cadrul unor situații identice.
Plantele fac parte din dieta zilnică, cu rol bine cunoscut în medicină încă din Antichitate.
Folosirea lor în cadrul unor patologii hepatice preexistente poate transforma un nutrient în general cu activitate protectoare, într-unul cu rol dăunător.
Este recomandată folosirea lor în scop terapeutic sub îndrumarea unui medic.
Sursa
https://www.romedic.ro/detoxifierea-ficatului-o-abordare-stiintifica-0P36861
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu