Sfantul Nicolae, unul dintre cei mai populari sfinti din calendar, este
praznuit la 6 decembrie.De origine greceasca (Nikolaos), numele este
format din doua cuvinte: nike, „victorie“ (de la nikao, „a invinge“), si
laos, „popor“, putandu-se talmaci prin „obsteasca biruinta“.
Se stie ca Sfantul Nicolae a facut mai multe minuni.
Iata una din ele , pe care noi acum o numim teleportare
In Constantinopol traia un crestin
evlavios si credincios, iubindu-l mult foarte pe cuviosul Parintele
nostru Nicolae, si, in chip reciproc, si el era iubit de Parintele
Nicolae. Acesta, asadar, voind odata sa calatoreasca in alt loc pentru o
nevoie a sa, a mers mai intai la biserica Sfantului Nicolae si s-a
rugat din adancul inimii. Apoi si-a salutat rudele si prietenii si s-a
urcat in corabie. Pe la ceasul al noualea al noptii s-au sculat
marinarii sa intoarca panzele corabiei, pentru ca se schimbase vantul.
S-a sculat si acel prea evlavios om ca sa mearga afara pentru nevoia
udului. Si pentru ca toti marinarii se ocupau sa intoarca panzele,
crestinul acela s-a incurcat si s-a impiedicat (dupa se intampla uneori
in asemenea situatii) si din greseala a fost aruncat in mare. Marinarii
nu au putut sa mai faca nimic ca sa il traga pe om din mare. Pe de o
parte, pentru ca era intuneric, iar pe de alta parte, pentru ca vantul
sufla cu putere si impingea corabia cu viteza mare inainte. Pe urma,
vazand aceasta marinarii au stat si au bocit, si au plans pentru moartea
amara a acelui barbat.
Crestinul acela, dupa ce a cazut in mare
asa cum era imbracat cu toate hainele sale, in timp ce se scufunda el
in adancul marii, si-a amintit de Sfantul Nicolae si a zis in mintea sa:
”Sfinte Nicolae, ajuta-mi!”. Facand aceasta strigare cu mintea – o,
minune!, multe si de neinteles sunt minunile Tale, Doamne! – s-a aflat
indata in casa sa. Si neintelegand aceasta, crestinul acela credea ca
este inca in adancul marii. Incat si acolo mai striga, dar nu doar cu
mintea, ci si cu glas: ”Sfinte Nicolae, ajuta-mi!”. Atunci, vecinii,
auzind strigatele lui, s-au sculat. La fel si oamenii casei sale s-au
sculat si au aprins lumina. Dar si cei din afara auzind, au alergat si
l-au vazut pe el in mijlocul casei sale strigand. Vedeau si ca curgea
multa apa de mare din hainele pe care le purta. Pentru aceasta, din
pricina uimirii si a neintelegerii, au ramas fara grai si tacuti,
nestiind ce sa spuna. In timp ce crestinul acela striga: ”Fratilor, ce
este aceasta ce vad? Caci eu stiu foarte bine ca ieri pe la ceasul al
noualea al zilei v-am salutat pe voi, pe toti, si m-am urcat in corabie.
Si pentru ca sufla vant puternic, am ajunsesem destul de departe pe
mare. Pe la straja a doua sau chiar a treia a noptii (adica pe la ceasul
al noualea al noptii), am iesit pentru nevoia udului, si
impiedicandu-ma de marinarii care intorceau panzele, am cazut in mare.
Atunci l-am chemat pe Sfantul Nicolae in ajutor. Cum de acum ma gasesc
aici nu stiu. Atunci voi sa imi spuneti ca eu sunt iesit din sine-mi si
altul din altul am devenit”. Iar crestinii adunati acestea auzind,
vazand si apa marii care curgea din hainele lui, s-au uimit peste
masura, vorbind intre ei despre aceasta taina de neinteles a minunii.
Dupa care s-au bucurat cu fratele salvat si au plans de bucurie pentru
aceasta. Si mult timp au strigat ”Doamne, miluieste!”. Iar crestinul
acela, dezbracand hainele ude si imbracand altele, a mers la biserica
Sfantului Nicolae. Si acolo a petrecut restul noptii, stand in genunchi,
cu lacrimi, la icoana Sfantului, si rugandu-se, si multumiri aducand cu
minunare si uimire.
Sursa : http://www.crestinortodox.ro/sarbatori/sfantul-nicolae/minuni-sfantului-nicolae-147383.html
