Lipsa vitaminei B6 -simptome

        Lipsa vitaminei B6 - simptome

        Lipsa vitaminei B6 se poate manifestă prin următoarele simptome:

Tulburări neurologice și neuropsihice: somnolență, neuropatie periferică, afectarea memoriei și capacității de concentrare, convulsii, stări depresive, neuropatie, astenie, nervozitate
Agravarea diabetului cu reducerea toleranței la glucoză
Glosită, buze uscate și crăpate, ulcerații bucale
Sindromul tunelului carpian
Anemie
Tulburări metabolice prin afectarea metabolismului aminoacizilor
          e. Riscurile și complicațiile cauzate de o deficiență de vitamină B6

        Deficitul de vitamină B6 poate să constituie un factor de risc de:

Boală cardiovasculară datorită intervenției pe metabolismul homocisteinei
Scăderea rezistenței organismului la infecții
Afecțiuni dermatologice
Anemie
Neuropatii
Depresie
Hipertrofia unor organe
Tulburări ce pot duce la încetarea creșterii
Stări convulsive la sugari, datorate stărilor carențiale ce pot să apară în urma alimentației cu preparate din lapte praf
Inhibiție asupra efectelor hormonilor steroizi
Pierderea reflexelor membrelor și parestezii
        Lipsa vitaminei B6 în perioada sarcinii afectează starea de sănătate a fătului, ducând până la retard mental, convulsii.
        Cauzele deficitului de vitamină B6

        Cauzele deficitului de vitamină B6 pot fi:

Alcoolismul
Pacienți vârstnici
Vegetarieni ce urmează un regim alimentar dezechilibrat
Alimentație nerațională (aport redus)
Alimentație artificială cu lapte praf la copii
Tratament medical cu: contraceptive orale, levodopa, izoniazidă, teofilină

 

Stresul , depresia , anxietatea te pot imbolnavi

Tema emisiunii Meloterapia din 27.06.21 ora 12 Stresul, depresia si anxietatea te bot imbolnavi 

Reluarea emisiunii pe www.deniplant.ro/meloterapia 

Carenta vitaminei C

Dacă vitamina C lipsește din alimentația zilnică sau este în cantități mici, atunci poate să apară deficiența de vitamina C.    Principalele semne ale unei deficiențe sunt următoarele:

Stare de oboseală;
Slăbiciune;
Dureri ale articulațiilor;
Dureri musculare;
Piele uscată;
Păr uscat, care se rupe ușor;
Inflamarea gingiilor (gingivită);
Învinețirea rapidă a pielii după lovituri;
Sângerări nazale;
Pierderi în greutate.
        Dacă nu este tratată la timp, deficiența de vitamina C poate duce și la scăderea producției de colagen, fapt care cauzează rupturi ale țesuturilor.

        Alte afecțiuni care pot să apară sunt scorbutul, probleme respiratorii și, în unele cazuri, febră și convulsii.

        E important de menționat că există câțiva factori de risc care pot favoriza deficiența de vitamina C, precum:

Persoanele fumătoare;
Persoanele dependente de alcool sau droguri;
Persoanele în vârstă;
Femeile însărcinate și care alăptează;
Dietele extreme;
Persoanele care au afecțiuni ce împiedică buna absorbție a vitaminelor.
        Deficiența de vitamina C poate să apară și atunci când există dezechilibre hormonale, întrucât aceasta protejează și stimulează glanda hipofiză.


 

Carenta vitamina E

        Carența în cazul vitaminei E apare destul de rar, de obicei în boli hepatice sau renale.

        Simptomele carenței de vitamina E nu apar la persoanele sănătoase, chiar dacă nu au consumat cantitatea zilnică recomandată.

        Riscurile sunt mai mari în cazul gravidelor (carența de vitamina E poate duce la malformații grave în cazul fătului) și al copiilor mici sau născuți prematur.

        În cazurile rare în care apare carența de vitamina E, simptomele sunt: anemie hemolitică, afecțiuni neurologice, distrofii musculare, nivel ridicat de colesterol în sânge, care poate duce în timp la instalarea aterosclerozei (îngroșarea vaselor de sânge), retinopatie, slăbirea sistemului imun, care se poate manifesta apoi prin infecții frecvente și severe.


 

Cum se manifesta carenta de vitamina B1

Cum se manifestă carența de vitamina B1?

        Carența de vitamina B1 (tiamina) se manifestă prin stare de oboseală, lipsa senzației de odihnă la trezirea de dimineață, dezechilibre ale metabolismului glucidic cu acidoză gravă care afectează funcția musculaturii scheletice și a sistemului cardiovascular, acumularea acidului lactic și piruvic în sânge și țesuturi și care în final se elimina prin urină.

        Carența de vitamina B1 duce la boala Beri-Beri.

        Boala se manifestă la sugar în primele 6 luni de viață prin: hiporeflectivitate, tahipnee, varsaturi, diaree, tahicardie, hepatomegalie, paloare, astenie, etc.

        La copil se întâlnește strabismul, mersul dificil, depresie, scăderea acuității simțurilor, astenie, scăderea capacității de memorare și de activitate fizică, tulburări de personalitate și chiar atrofie musculară.

        La adult carența tiaminei se manifestă prin astenie, dureri de cap, insomnie, oboseală intensă, scăderea capacității de atenție și memorare, tulburari de personalitate, scăderea capacității musculare, chiar până la parestezii sau pareze. Palpitații, tahicardie, aritmie, edeme, scăderea poftei de mâncare, constipație, scăderea tensiunii arteriale, etc.

        Când apare carența de vitamina B1?

        Carența de tiamină apare cand:
– Sunt consumate in exces glucide rafinate: zaharuri, bomboane, dulciuri din comerț, prăjituri, ciocolată, etc.
– In cazul tratamentului cu antibiotice;
– Consumul de cafea, alcool, ciocolată în exces;
– În stres fizic si psihic;
– În alimentația insuficient variată, când produsele care conțin vitamina B1 lipsesc din nutriția zilnică;
– La sugar când mama prezintă carență;
– În diabetul necontrolat.


 

 

Alergie la alimente, împiedicată de bacterii intestinale

 

             Bacteriile intestinale care există la sugarii sănătoși împiedică dezvoltarea alergiilor alimentare, este concluzia unui studiu.

             Alergia la laptele de vacă este cea mai frecventă alergie alimentară care afectează copiii, dar nu singura.

             Cercetătorii de la Universitatea din Chicago, Laboratorul Național Argonne și Universitatea din Napoli Federico II din Italia au descoperit că atunci când bacteriile intestinale provenite de la sugari sănătoși au fost transplantate la șoareci, animalele au fost protejate de o reacție alergică când au fost expuse la laptele de vacă.

             Nu același lucru s-a întâmplat în cazul copiilor alergici la lapte; șoarecii care au primit aceste bacterii au suferit o reacție alergică când au primit lapte de vacă, dovadă că au avut parte de aceeași protecție.

             Cercetarea, finanțată în parte de Institutul Național de Alergie și de Boli Infecțioase, este rezultatul unei lungi colaborări între doi medici Nagler și Roberto Berni Canani. Cei doi au lucrat împreună la un proiect în care s-au constatat diferențe semnificative în microbiomul intestinal al sugarilor sănătoși și al celor cu alergie la laptele de vacă.

             Cercetătorii au transplantat bacteriile intestinale de la 8 sugari - 4 sănătoși și 4 cu alergie la lapte de vacă – la șoareci care au fost crescuți într-un mediu complet steril, fără germeni, ceea ce înseamnă că nu aveau bacterii proprii.

             Șoarecii au fost hrăniți cu aceeași formulă ca și copiii pentru a ajuta bacteriile să colonizeze corect furnizând aceleași surse de nutrienți. Șoarecii care au primit bacterii de la sugarii alergici au suferit anafilaxie, o reacție alergică care pune viața în pericol, când au fost expuși pentru prima dată la laptele de vacă. Șoarecii de control fără germeni care nu au primit nici o bacterie au prezentat, de asemenea, această reacție severă. Cei care au primit bacterii sănătoase păreau totuși protejați complet și nu au suferit o reacție alergică.

             Studiul a identificat, de asemenea, o specie bacteriană specifică care protejează împotriva răspunsurilor alergice la alimente.

             ,,Acest studiu ne permite să definim o relație de cauzalitate și arată că microbiota în sine poate dicta dacă avem sau nu un răspuns alergic", a spus dr. Cathryn Nagler, profesor la Universitatea Chicago si autor principal al studiului.

             Aceste constatări demonstrează rolul critic al microbiotei intestinului în alergiile alimentare și deschid calea pentru intervenții inovatoare pentru prevenirea și tratamentul alergiilor alimentare.

             Cercetătorii au identificat o anumită specie, Anaerostipes caccae, care pare să protejeze împotriva reacțiilor alergice atunci când este prezentă în intestin. A.caccae face parte dintr-o clasă de bacterii, Clostridia, pe care Nagler și colegii săi au identificat-o într-un studiu din 2014 care protejează împotriva alergiei la nuci.

             Aceste bacterii produc butirat, un acid gras cu catenă scurtă despre care cercetările anterioare au demonstrat că este un nutrient crucial pentru stabilirea unei comunități microbiene sănătoase în intestin. Acest lucru sugerează că această clasă de bacterii producătoare de butirat asigură o protecție mai generală împotriva altor alergii alimentare, de asemenea.              Aceste bacterii sau metaboliții lor ar putea fi utilizate ca parte a medicamentelor bioterapeutice pentru a preveni sau trata alte alergii alimentare comune.

             Rezultatele din acest studiu îi ajută pe oamenii de știință să creeze noi tipuri de tratamente pentru alergii alimentare.

,,Această lucrare arată că putem folosi produsele metabolice ale microbiomului sănătos pentru a dezvolta medicamente care protejează împotriva alergiilor alimentare", a precizat dr. Nagler, președintele și co-fondatorul ClostraBio, o companie care dezvoltă bioterapeutice bazate pe metaboliți microbieni sintetici, informează Medicalxpress.com.

 

            Tagurile articolului: alergie, alergie la laptele de vacă, alimente, bacterii intestinale, bebeluși, copii alergici, microbiota

 

 

Duminica 20.06.21 ora 12 la emisiunea Meloterapia de la www.radiovocativ.com vom discuta despre deficientele vitaminice care pot provoca boli

Duminica 20.06.21 ora 12 la emisiunea Meloterapia de la www.radiovocativ.com vom discuta despre deficientele vitaminice care pot provoca boli

Vegan versus vegetarian

Ce înseamnă să fi vegetarian? Dar să fi vegan?

Care sunt diferențele între cele doua stiluri alimentare?

        Regimul vegetarian și cel vegan reprezintă doua stiluri de alimentație diferite. Multe persoane le confundă însă ușor, datorită multor similarități.

        În general, există câteva motive bine întemeiate pentru care multe persoane adoptă stilul de viață vegetarian sau vegan.   Printre acestea se enumeră motive legate de sănătate, anumite convingeri religioase, motive legate de cruzimea față de animale și așa mai departe.

        Cert este ca, indiferent de motivul alegerii de a renunța la carne și produse derivate din aceasta, atât regimul de viață vegetarian cât și cel vegan implică schimbări majore în alimentația zilnică.

        Regimul vegetarian

        Se crede ca regimul vegetarian ar fi aparut deja dinaintea erei noastre. Cât este de adevărat, probabil că nu se poate afla cu exactitate, cert este însă că regimul vegetarian este un stil de alimentație 'antic și de demult', cum s-ar zice.

        Vegetarian înseamnă, global vorbind, persoana care nu consumă produse din carne sau derivate din aceasta.

        O persoană vegetariană își procură necesarul de nutrienți din legume, fructe, cereale, semințe și alte produse de origine non-animală și poate sau nu să consume produse lactate, ouă sau miere.

        De aici derivă diferite tipuri de regim vegetarian. În principiu, regimul vegetarian exclude consumul de carne și derivate, dar se divide pe mai multe ramuri.

• ---

Regim lacto-ovo-vegetarian: ovo-lacto-vegetarienii evită consumul de carne, dar consumă produse lactate, ouă și miere.

---

• Regim lacto-vegetarian: lacto-vegetarienii evită consumul de carne și ouă, dar consumă produse lactate.

---

• Regim ovo-vegetarian: ovo-vegetarienii evită consumul oricarui tip de carne și al produselor lactate, dar consumă ouă.

---

• Regim semi-vegetarian: semi-vegetarienii consumă pește și fructe de mare, dar evită consumul de carne (total sau parțial, uneori consuma cantitati limitate de carne de pasăre). Aici se încadrează regimul flexitariasism (care implica consumul de carne la ocazii speciale sau impuse din motive de sănătate), pescetarianismul (regim alimentar ce implica consumul de carne de peste, dar evitarea totală a consumului altui tip de carne), pollotarianismul (regim vegetarian ce implică consumul de carne de pasăre) și pesco-pollotarianismul (combinație între pescetarianism și pesco-pollotarianism).

---

• Regim vegan: persoanele vegane evita cu totul consumul de carne și derivate, evită consumul de ouă, de produse lactate, de miere și orice alt produs sau subprodus de origine animală.

---

Semi-vegetarianismul, deoarece implică consumul chiar și limitat de carne, nu poate fi deci, considerat un regim cu adevărat vegetarian. El există, dar intră în conflict cu definiția oficială a vegetarianismului, adică evitarea totală a consumului de carne.

        Regimul vegan

        Se poate spune ca regimul vegan este cea mai stricta forma de vegetarianism.

        Un stil de viata vegan presupune evitarea totala a consumului de carne, derivate, subproduse și, în general, orice produs are legătura cu exploatarea animalelor și a ființelor vii: mierea, carminul, gelatina, etc.

        Veganismul se împarte și el în regim raw vegan și regim paleo vegan.

---

Regim raw-vegan: raw-veganismul presupune atat evitarea consumului de produse de origine animală, cât și al alimentelor gătite la temperaturi de peste 48°C (raw = crud).

---

        Regim paleo-vegan: paleo-veganismul presupune o combinație între regimul paleo și regimul vegan. Cu alte cuvinte, stilul de viață paleo-vegetarian presupune urmarea dietei paleo (dieta bazată pe consumul de alimente așa cum se găsesc în natură, deci alimente așa cum le consumau oamenii preistorici), minus consumul de carne, ouă, etc.

        Diferențe între regimul vegetarian și cel vegan

        Diferența cea mai evidentă între stilul de viață vegetarian și cel vegan este, fără îndoială, gradul de tolerare al produselor de origine animală în alimentație.

        Spre exemplu, oricare din tipurile de vegetarianism permite consumul de miere în alimentația zilnică. Ei bine, stilul de viață vegan presupune evitarea acesteia, deoarece consumul de miere presupune promovarea exploatării ființelor vii, în acest caz specific, al albinelor.

        Cu alte cuvinte, se poate spune ca vegetarienii diferă de vegani prin simplul fapt că vegetarienii acceptă consumul anumitor produse, atât timp cât animalele și ființele vii nu suferă.

        O altă diferență majoră constă în faptul că, în general, vegetarienii adoptă acest stil de viață doar din punct de vedere alimentar, pe când veganii au convingeri stricte în legătură cu exploatarea animalelor.

        Veganismul este mai mult decât un simplu regim alimentar, acesta este, în cele mai multe cazuri, un adevărat stil de viață care presupune evitarea purtării hainelor de blană sau a pantofilor de piele, evitarea folosirii anumitor produse cosmetice, etc. Deseori, veganii sunt deasemenea împotriva experimentelor științifice ce implică folosirea animalelor.

        Din ce în ce mai multe persoane din lumea întreaga încep să renunțe parțial sau total la consumul de carne. Mai departe, fiecare decide care stil de viață i se potrivește mai bine. Unii renunță doar la carne, alții renunță și la ouă sau lactate, iar altii îmbrățișează veganismul ca stil de viață.

        Este important de reținut faptul ca denumirea regimului alimentar adoptat este relevanta până la un anumit punct. Ceea ce este cu adevărat important este că, indiferent de stilul de viață ales, sănătatea să fie pe primul loc.

-------------------------

Dieta care reduce colesterolul

Dietele vegetariene reduc colesterolul

        Echipa de cercetători sugerează că colesterolul mărit poate fi adeseori nediagnosticat și poate fi lăsat netratat, iar acesta este unul dintre motivele pentru care poate deveni un factor periculos pentru sănătate.

        Nivelul colesterolului poate fi ținut sub control, cu ajutorul unei diete corespunzătoare și cu ajutorul exercițiilor fizice.

        Cercetătorii au descoperit că dietele vegetariene, în general, au fost asociate cu niveluri semnificativ mai scăzute ale colesterolului total.

        Că dietele vegetariene influențează în mod pozitiv greutatea corpului, precum și starea generală de sănătate, ceea ce poate ajuta la reglarea colesterolului în sânge.

        Acele persoane care au urmat o dieta vegetariană perioade mai lungi de timp pot avea parametrii biochimici între limitele de referință, precum și o mai bună aderare la o dieta vegetariană.

        Beneficiile imediate pentru sănătate ale unei diete bazate pe vegetale, cum ar fi pierderea în greutate, scăderea tensiunii arteriale și îmbunatățirea nivelului colesterolului sunt bine demonstrate.


 

Alimente care previn si combat inflamatia

Alimente care previn și combat inflamația

Legume: broccoli, kale, varza de Bruxelles, varza, conopida, etc.

Fructe: în special fructele de padure, strugurii, cireșele și fructele colorate

Fructele bogate în grăsimi: avocado și masline

Grăsimi sănătoase: ulei de măsline și ulei de cocos

Pește gras: somon, sardine, hering, macrou, anșoa

Nuci: migdale și alte nuci

Ardei gras și ardei iute

Ciocolata neagră

Condimente: Turmeric, fenicul, scorțișoara și nu numai.

Ceai verde

Vin roșu, cu măsură, adică în jur de 140 ml de vin roșu pe zi pentru femei și cam 280 ml pentru bărbați.

Acestea sunt doar câteva dintre cele mai puternice alimente care luptă în mod considerabil împotriva inflamației.

  

Dieta vegetariana la sportivi

Dieta vegetariană a sportivilor

       În urma unor analize făcute pe oasele gladiatorilor găsite în mormântul din Efes (arheologii au recuperat rămășitele pământești de la cel puțin 68 de gladiatori, analizând peste 5000 de oase) s-a stabilit că dieta lor era în general o dietă bazată pe plante.

       În țesutul rămas s-a descoperit un nivel ridicat al densității minerale osoase, ceea ce indică un regim alimentar de calitate, ajutând la crearea unei mase musculare și osoase puternice.

       Cantitatea ridicată de stronțiu se datorează diversității de alimente consumate. În special, vegetarienii au un nivel ridicat de stronțiu, iar carnivorii mai scăzut.

       Concluzia: gladiatorii au fost predominant vegetarieni.

       


 

Menstruatia si vegetarianismul

Dietă fără proteine diminuează menstruația
        Dr. Herbert Shelton recomandă o dietă vegetariană pentru ameliorarea efectelor perturbatoare ale menstruaţiei şi chiar pentru stoparea ei: "În practica mea medicală am avut numeroase cazuri în care menstruaţia a încetat după îmbunătăţirea marcantă a sănătăţii survenite mai ales în urma modificării regimului alimentar, prin trecerea la o dietă vegetariană".

        În aceste cazuri, nu s-a produs şi oprirea procesului de ovulaţie, după cum au dovedit-o sarcinile ulterioare"- mărturiseşte dr. Herbert Shelton.

        Teoriile lui Mary Jacobi, Ehret, Haig şi alţi ginecologi cunoscuţi confirmă faptul că menstruaţia reprezintă deseori eliminarea unui exces metabolic şi că o dietă vegetariană cu conţinut redus de proteine conduce la o reducere gradată în cantitate şi frecvenţă a menstruaţiei, până la dispariţie. 

     Dr. Kisch, în lucrarea sa "Viaţa sexuală a femeii" scrie: "Cantitatea de sânge pierdut şi durata menstruației sunt mai mici în cazul femeilor sănătoase şi puternice care au o viaţă regulată şi sunt active din punct de vedere fizic, mai ales cele care trăiesc la ţară sau cele care sunt sărace şi caste, decât în cazul femeilor delicate şi slabe, care duc o viaţă sedentară, a căror alimentaţie este abundentă şi excitantă şi care sunt obişnuite cu o existenţă ultra-luxuriantă şi moleşitoare".

    O demonstraţie remarcabilă a acestei afirmaţii o constituie încetarea excepţională a menstruaţiei la femeile din Europa Centrală în timpul primului război mondial din cauza modului de viaţă mai simplu şi mai natural. La rândul său, Gaspard afirmă şi el că în timpul marii foamete care a avut loc în 1817 în Franţa, multe femei s-au confruntat cu încetarea menstruaţiei. Asta nu înseamnă că trebuie să ne înfometăm, ci să micșorăm cantitatea de proteine în perioada premenstruală și cea menstruală și să adoptăm pe cât posibil o dietă preponderent vegetariană.

     Anumite cunoştinţe privind relaţia dintre alimentaţie şi menstruaţie par să fie universal cunoscute printre rasele primitive ale umanităţii, motiv pentru care popoarele care trăiesc în condiţii naturale prevăd un regim alimentar strict în timpul perioadei menstruale, interzicând acele alimente care se crede că ar mări scurgerea.

Printre acestea se află în primul rând produsele animale şi mai ales carnea.

        Din acest motiv în multe triburi femeilor le este interzis să mănânce carne sau orice lucru care sângerează, fiind presupus că aceste alimente ar conduce la o creştere a scurgerii.

       Femeile Kaffir nu au voie nici să bea lapte în timpul menstruaţiei, iar femeile indiene din Orinoco (sudul Americii) sunt obligate să postească în timpul fiecărei perioade de menstruaţie.

        Un alt experiment semnificativ care arată de asemenea legătura dintre ciclul menstrual la femei şi pierderea sămânţei la bărbat a fost făcut de dr. F.Benedict de la Institutul Carnegie din Washington, care a pus 24 de bărbaţi de la colegiu să ţină o cură cu aport redus de proteine timp de patru luni şi a constatat dispariţia poluţiilor nocturne în aproape toate dintre aceste cazuri, în timpul acestei perioade, acestea reapărând după încetarea dietei.

        Luând în considerare legătura între dietă şi menstruaţie, trebuie să subliniem mai multe aspecte.

        Primul este acela că menstruaţia e direct legată de cantitatea de proteine cuprinsă în dietă.

        Deci o dietă cu aport redus de proteine, vegetariană, constituită în principal din fructe crude şi salate şi alte produse vegetariene negătite e foarte recomandată pentru diminuarea scurgerii menstruale; în general, trecerea de la mâncarea grea, gătită, la hrana crudă se va dovedi de un mare folos în această direcţie.

        Dr. Ehret afirmă că dacă sângele este complet purificat de acizi printr-o dietă alcalină cu conţinut redus de proteine, constând din legume şi fructe, menstruaţia apare la intervale din ce în ce mai lungi de timp de 2, 3 şi apoi 4 luni, până la dispariţia sa totală. Și acest fapt se produce ca ceva normal și firesc, menținând starea de sănătate și bine a femeilor respective.

-------

 


 

Regimul vegetarian

Regimul vegetarian

        Nu este o dietă, ci un stil de viaţă la care aderă multe persoane, din convingeri psihologice, religioase, filosofice, sau pur şi simplu din dorinţa de a avea o sănătate mai bună, pe care o asociază cu vegetarianismul.

        Dealtfel, ştiinţa nu poate să contrazică faptul că regimul vegetarian, în sensul corect în care se respectă toate regulile alimentaţiei sănătoase, este asociat cu beneficii asupra sănătăţii.      Există însă şi o percepţie incorectă, ce caracterizează persoanele mai puţin informate care au senzaţia că eliminând carnea sau produsele animale din alimentaţie au aderat la un regim vegetarian.

        Conceptul adevărat de vegetarianism nu se referă doar la eliminarea unor tipuri de alimente, ci la un ansamblu echilibrat, care impune, pentru o bună sănatate, alegerea unei diversităţi de alimente şi acoperirea nevoilor normale de substanţe nutritive.

        Etimologia termenului vegetarian este, conform celei mai vechi organizaţii în domeniu (The Vegetarian Society, Marea Britanie), cuvântul latin „vegetus" însemnând „viu", calificativ atribuit senzaţiei pe care vegetarienii o asociază cu acest stil de viaţă.

        Beneficiile vegetarianismului sunt discutate din două perspective.

        Una este aceea conform căreia beneficiile rezultă din eliminarea produselor animale, subiect actual de dezbatere ştiinţifică.

        A doua, acceptată în unanimitate de instituţiile medicale, se referă la beneficiile unui consum adecvat de fructe şi legume, beneficii ce recomandă aceste grupe alimentare nu doar vegetarienilor, ci tuturor persoanelor care urmăresc să aibă o alimentaţie sănătoasă.

        În fapt, regimul vegetarian bine înţeles şi conceput poate fi încadrat ca şi categorie a alimentaţiei sănătoase.

        Promotorii acestui regim sunt la curent cu toate poziţiile ştiinţifice, şi fac recomandări care să acopere şi toate posibilele „reproşuri" care s-ar putea aduce.

        Mai mult, chiar societăţile (medicale) de nutriţie fac recomandări speciale pentru categoria de persoane care adoptă regimul vegetarian, pentru a preveni posibilele deficite nutriţionale, la o categorie largă de populaţie.

        Poziţiile medicinii moderne se bazează pe dovezile ştiinţifice disponibile.

        Întrucât vegetarianismul este un subiect important în nutriţie, studii mari au evaluat impactul regimului vegetarian asupra stării de sănătate şi mortalităţii.

        Principalele cercetări ştiinţifice (Oxford Vegetarian Study, Health Food Shoppers Study şi EPIC-Oxford), realizate pe zeci de mii de persoane între anii 1970 şi până în prezent, au ajuns la concluzia că nu există nicio diferenţă cu privire la mortalitatea persoanelor vegetariene comparativ cu cele non-vegetariene incluse în cercetare.

        Diferenţele constatate între vegetarieni şi non-vegetarieni s-au referit la o tendinţă spre o mai mică mortalitate prin boli cardiovasculare la vegetarieni (explicabilă prin nivelele mai mici ale colesterolului), dar o mai mare rată a mortalităţii prin boli neuro-psihice.

        Numeroase alte cercetări au furnizat date ştiinţifice cu privire la regimul vegetarian şi la posibilele riscuri şi beneficii, datele disponibile în prezent semnalând anumite tendinţe:

-scăderea riscului de diabet tip 2 şi obezitate;
-scăderea apariţiei şi mortalităţii prin cardiopatie ischemică;
-scăderea riscului pentru diverse cancere;
-creşterea riscului de anemie feriprivă (deficit de fier), anemie megaloblastică (deficit de vitamina B12);
-creşterea riscului de osteoporoză (deficit de calciu şi vitamina D);
-creşterea riscului de hipotiroidism (deficit de iod);
-creşterea riscului de tulburări de comportament alimentar la tineri;
-creşterea riscurilor pentru făt în timpul sarcinii;

        De menţionat că aceleaşi beneficii există şi la non-vegetarienii care au un consum adecvat de fructe şi legume.

        În acelaşi timp, riscurile (în special cele din perioadele de sarcină, alăptare, inclusiv pentru făt/sugar, şi la vârstnici) sunt prezente atunci când planul nutriţional nu este bine conceput (implicit absenţa suplimentelor acolo unde ar fi cazul).

        Cu toate acestea, Asociaţia Dieteticienilor Americani menţionează că şi vegetarianismul strict (‚vegetalismul' sau „veganismul") poate fi compatibil cu sarcina, alăptarea şi alte perioade vulnerabile la deficitele nutriţionale potenţiale, cu condiţia ca alimentaţia să fie „bine concepută".

-------------------

 


 

NOI PERSPECTIVE ASUPRA MICROBIOTEI PIELII ÎN FIZIOPATOLOGIA ACNEEI

NOI PERSPECTIVE ASUPRA 

MICROBIOTEI PIELII ÎN FIZIOPATOLOGIA ACNEEI

GHEORGHE GIURGIU  

Laboratorul de analize medicale

Centrul de Biomedicină Deniplant-Aide Sante, București, 

Manole Cojocaru 

Universitatea Titu Maiorescu, Facultatea de Medicină, 

București, România

e-mail corespondența autorului: deniplant@gmail.com

Testarea periodică a sângelui

Testarea periodică a sângelui este una dintre cele mai importante modalități de a ține evidența bunăstării fizice generale.

        Testarea la intervale de rutină vă poate permite să vedeți modul în care corpul se schimbă în timp și vă poate împuternici să luați decizii în cunoștință de cauză despre sănătatea dumneavoastră.
        De obicei, medicul dumneavoastră vă recomandă să efectuați teste de rutină de sânge cel puțin o dată pe an.

        Există mai multe motive majore pentru care ați putea dori să faceți teste de sânge mai des decât atât:
        Vă confruntați cu simptome neobișnuite și persistente.        Acestea ar putea include orice, de la oboseală la creșterea anormală în greutate, până la dureri.
        Vrei să îți optimizezi sănătatea.

Cunoașterea nivelurilor diferitelor componente sanguine, cum ar fi colesterolul HDL și LDL, vă poate permite să vă reglați dieta sau planul de fitness pentru a reduce la minimum obiceiurile nesănătoase.
        Doriți să vă reduceți riscul de boli sau complicații.

        Testele regulate de sânge pot surprinde precoce semnele de avertizare ale aproape oricărei boli. Multe afecțiuni ale inimii, plămânilor și rinichilor pot fi diagnosticate cu ajutorul testelor de sânge.
        Discutați mai întâi cu medicul dumneavoastră dacă doriți să faceți anumite teste mai des decât o dată pe an.



 

Teste de sânge recomandate pentru depistarea anemei cauzate de deficiențe în alimentație

Teste de sânge recomandate pentru depistarea
anemei cauzate de deficiențe în alimentație
 

Hematologie. Hemograma poate indica prezenţa unei anemii megaloblastice prin scăderea numărului de globule roșii sau/și mărirea volumului lor. 
Feritina (cantitatea de fier stocat)
Acid folic seric
Vitamina B12 serică
Homocisteina (niveluri ridicate de homocisteină în sânge arată o deficiență de B12 sau B9) și holotranscobalamina II.
Acid metilmalonic seric și urinar (MMA- Methylmalonic Acid Seric). MMA în sânge crește când nivelurile de B12 sunt scăzute.
 

        Vitamina B12 este esenţială pentru sinteza ADN-ului și pentru producţia de energie celulară. 

        Înainte ca anemia megaloblastică (ce poate fi diagnosticată în urma unor teste hematologice de rutină) să ne atragă atenţia pentru deficitul vitaminei B12, există, adeseori, o perioadă mai lungă sau mai scurtă în care persoana respectivă are o deficienţă subclinică de vitamina B12. 

        De obicei, simptomele pentru deficitul vitaminei B12 subclinice sunt subtile și deseori nerecunoscute ca atare.

 

        Mai ales la vegetarieni, prezenţa în dietă a unor cantităţi suficiente de acid folic poate masca prezenţa  deficienţei de B12. 

        Acest fenomen apare deoarece, pentru o vreme, acidul folic va contracara apariţia anemiei megaloblastice.

        Însă consecinţele deficienţei de B12 pot să apară chiar și în această fază subclinică, afectând sistemul nervos.        Acidul folic maschează/compensează lipsa vitaminei B12 în ce privește diviziunea celulară.

        Astfel, nu apare scăderea numărului de globule roșii, nici creșterea lor în volum – modificări specifice anemiei megaloblastice.

        Câteva condiţii, cum ar fi folosirea contraceptivelor orale, mielomul multiplu, sarcina și deficienţa de acid folic, vor produce false scăderi ale nivelului seric al vitaminei B12.

        Prin contrast, false niveluri normale ale vitaminei B12 se întâlnesc la pacienţii cu boli hepatice, boli mieloproliferative sau boli renale.

        Homocisteina este crescută atât în deficienţa de vitamina B12, cât și în cea de acid folic sau vitamina B6. 

         Nivelul seric al holotranscobalamina II (TCII) este unul din indicatorii cei mai sensibili ai deficienţei de B12.        Acesta poate indica un deficit de B12 înainte ca nivelul de vitamina B12 serică să scadă. 

 

        În concluzie,

        Primul pas de laborator constă în efectuarea unei hemograme și a analizei nivelului seric al vitaminei B12.

        În funcţie de hemogramă și de nivelul seric al vitaminei B12, în cazul în care acesta este în zona limitei inferioare (150-350 ng/L), trebuie clarificat dacă este sau nu vorba de o deficienţă subclinică de B12.

 

                        Sursa

            https://herghelia.org/deficitul-vitaminei-b12-in-alimentatia-umana/

            Sursă: Revista Viață + Sănătate : Vitamina B12 în alimentaţia umană (III)
Fiona O'Leary, Samir Samman, Vitamin B12 in Health and Disease Nutrients, 2010 March; 2(3): 299–316 Carmel R., Diagnosis and management of clinical and subclinical cobalamin deficiencies: why controversies persist in the age of sensitive metabolic testing. Biochimie, 2013 May; 95(5):1047-55




 

Bacterii in sange

Unii cercetători sugerează că prezența bacteriilor în sânge este o consecință a translocației din alte zone ale corpului, în special din tractul gastro-intestinal (Païssé și colab., 2016)

        Într-adevăr, etiologia diabetului, a bolilor cardiovasculare, a tulburărilor hematologice și a cirozei a fost atribuită translocării bacteriilor din tractul intestinal, în principal prin mucoasa epitelială intestinală (Amar și colab., 2013 ; Dinakaran și colab., 2014 ; Sato și colab. al., 2014 ; Manzo și Bhatt, 2015 ; Traykova și colab., 2017).

        În mod corespunzător, s-a sugerat că bacteriile derivate din piele- (Cogen și colab., 2008 ) și microbiomul oral ar putea difuza și în sânge (Forner și colab., 2006 ; Bahrani-Mougeot și colab., 2008 ; Iwai, 2009 ). Recent, Whittle și colab. (2018) a comparat datele ADN microbiene derivate de la indivizi sănătoși cu datele microbiomului HMP.

        Ei au demonstrat că, în timp ce microbiomul din sânge seamănă foarte mult cu microbiomul pielii și cu cel oral, acesta diferă substanțial de microbiomul intestinal.

        În timp ce majoritatea studiilor tind să considere difuzia bacteriilor în sistemul circulator al sângelui ca fiind excepțională, acest fenomen poate să apară destul de frecvent la persoanele sănătoase, susținând descoperirile recente ale unui microbiomului de sânge uman sănătos. HBM sănătos (Moriyama și colab., 2008 ; Païssé și colab. , 2016).

        Chiar dacă membrana epitelială intestinală nu este compromisă, alte mecanisme ar putea facilita intrarea bacteriilor intestinale în sistemul circulator.

        Microorganismele pot fi absorbite de celulele dendritice (antigen sau celule „accesorii" ale sistemului imun) și transportate prin epiteliul intestinal (Rescigno și colab., 2001 ; Niess și colab., 2005 ) sau prin mucusul intestinal ( McDole și colab., 2012 ).

        În plus, celulele Microbiotei intestinale (celule epiteliale specializate ale țesuturilor limfoide asociate mucoasei) ar putea fi, de asemenea, implicate în translocarea bacteriilor din lumenul intestinal către sistemul circulator al sângelui (Vazquez-Torres și colab., 1999 ; Jang și colab. ., 2004; Lelouard și colab., 2012).
        Transmiterea verticală a microbiomului este un fenomen aproape universal în regnul animal (Funkhouser și Bordenstein, 2013) și, în ceea ce privește microbiomul intestinal uman (IM), bacteriile transmise în sânge ar putea avea, de asemenea, o origine maternă.

        Deși sângele fetal și cel matern nu se amestecă în timpul gestației, bacteriile ar putea coloniza sistemul circulator fetal chiar înainte de naștere.

        După izolarea ADN-ului bacterian de cordoanele ombilicale ale nou-născuților sănătoși livrați prin secțiunea C, Jiménez și colab. (2005), au sugerat existența provizorie a unui microbiom de sânge prenatal.

        Prezența microorganismelor în sângele nou-născuților ar putea fi derivată din alte situri ale corpului, în uter, cum ar fi siturile intestinale sau orale fetale.

        Astfel, deși se crede că inoculul nou-născut inițial provine din contactul cu microbiota vaginală, fecală sau cutanată a mamei în timpul travaliului și că acest microbiom al sugarului este îmbogățit ulterior prin alăptare (Penders et al. 2006 ; Biasucci și colab., 2008 ; Dominguez-Bello și colab., 2010 ; Azad și colab., 2013), unele dovezi indică existența unui microbiom fetal în uter și îmbogățirea acelui set original de microorganisme după naștere (Romano-Keeler și Weitkamp, ​​2014).

        Deși controversate, diferite grupuri de cercetare au sugerat prezența bacteriilor în placentă (Aagaard, 2014 ; Aagaard și colab., 2014), amnionul (Hitti și colab., 1997 ; Bearfield și colab., 2002 ; DiGiulio și colab., 2010), membranele fetale (Steel și colab., 2005) și meconiul ( Jiménez și colab., 2008 ; Gosalbes și colab., 2013 ; Moles și colab., 2013), favorizând această ipoteză (Funkhouser și Bordenstein, 2013).   În timp ce mecanismele implicate în transmiterea ulterioară a bacteriilor din alte zone ale corpului către făt sunt necunoscute, o posibilă cale de intrare la făt ar putea implica ingestia de lichid amniotic în timpul gestației (Romano-Keeler și Weitkamp,​​2014 ).

        Posibila origine maternă a microbiomului sanguin necesită investigații suplimentare.
       

 

Vegan versus Vegetarian tema emisiunii Melotarapia din 13.06.21 ora 12 pe www.radiovocativ.com

Daca vrei sa devii vegan sau vegetarian, asculta mai intai emisiunea Meloterapia de duminica 13.06.21 ora 12 de la www.radiovocativ.com

Testarea periodică a sângelui este una dintre cele mai importante modalități de a ține evidența bunăstării fizice generale.

Testarea periodică a sângelui este una dintre cele mai importante modalități de a ține evidența bunăstării fizice generale.
        Testarea la intervale de rutină vă poate permite să vedeți modul în care corpul se schimbă în timp și vă poate împuternici să luați decizii în cunoștință de cauză despre sănătatea dumneavoastră.
        De obicei, medicul dumneavoastră vă recomandă să efectuați teste de rutină de sânge cel puțin o dată pe an.

        Există mai multe motive majore pentru care ați putea dori să faceți teste de sânge mai des decât atât:
        Vă confruntați cu simptome neobișnuite și persistente.        Acestea ar putea include orice, de la oboseală la creșterea anormală în greutate, până la dureri.
        Vrei să îți optimizezi sănătatea.

Cunoașterea nivelurilor diferitelor componente sanguine, cum ar fi colesterolul HDL și LDL, vă poate permite să vă reglați dieta sau planul de fitness pentru a reduce la minimum obiceiurile nesănătoase.
        Doriți să vă reduceți riscul de boli sau complicații.

        Testele regulate de sânge pot surprinde precoce semnele de avertizare ale aproape oricărei boli. Multe afecțiuni ale inimii, plămânilor și rinichilor pot fi diagnosticate cu ajutorul testelor de sânge.
        Discutați mai întâi cu medicul dumneavoastră dacă doriți să faceți anumite teste mai des decât o dată pe an.



 

De ce variaza rezultatele analizelor de sange

De ce variază rezultatele analizelor de sânge cu diferite laboratoare medicale?


        Analizele uzuale (termen generic)  sunt extrem de importante, deoarece pot atrage atenția când ceva nu este în regulă în organism. Analizele uzuale (de rutină) sunt în general recomandate pentru depistarea problemelor de sănătate și se fac în cadrul controalelor medicale.

        În mod normal, medicul vă va recomanda să efectuați analizele de rutină cel puțin o dată pe an. Cel mai indicat ar fi să mergem la medicul de familie, în primul rând și să ne recomande el un set anual de analize.
         Medic trimiţător, medic prescriptor înseamnă medicul care a recomandat/înscris în trimiterea medicală efectuarea anumitor analize de laborator.
        Rezultatele analizelor medicale îți pot furniza informații importante despre starea de sănătate, iar consultanța (direct sau virtuală) cu privire la acestea este bine să fie făcută de către un specialist. Putem să depistăm, putem să prevenim cu un control anual al analizelor de sânge. 
        Toate analizele trebuie integrate într-un context clinic al fiecărui pacient și analizele coroborate între ele. 

        Așteptați rezultatul analizei de sânge și vă întrebați dacă va fi de încredere? Cât de reale sunt rezultatele? Vă gândiți să testați sângele la vreun alt laborator?

       Consimțământ al persoanei vizate - orice manifestare de voință liberă, specifică, informată și lipsită de ambiguitate a persoanei vizate prin care aceasta acceptă, printr-o declarație sau printr-o acțiune fără echivoc, ca datele cu caracter personal care o privesc să fie prelucrate.

        Pot să difere rezultatele în funcție de laborator?
        Sunt foarte mulți oameni care se întreabă acest lucru.
        Au făcut analizele la laboratoare diferite și analizele au ieșit diferit!
     Multor persoane li se întâmplă să meargă la două sau chiar la mai multe laboratoare medicale pentru analiza sângelui consecutiv şi să obţină rezultate diferite.
        Pacienții sunt surprinși de multe ori cu privire la rezultatele testelor de sânge care variază de la un laborator la altul. Depinde de momentul când s-a făcut recoltarea sângelui și de calibrarea diferitelor echipamente din laboratoarele medicale.

        Rezultatele analizelor de sânge se exprimă cantitativ (în cifre) sau calitativ (da sau nu).

        Rezultatele sunt considerate „pozitive" când prin analiză este depistat ceea ce se caută - markerul bolii (ADN, anticorpi).      „Negativ" nu înseamnă "rău" când vine vorba de analize de sânge. Un rezultat negativ arată că nu a fost depistat ceea ce s-a urmărit, fie un marker al unei afecțiuni, fie un factor de risc pentru o problemă de sănătate.

            În general, rezultatele sunt similare în laboratoarele care utilizează aceeași metodă de analiză a sângelui și tipul de probă.

        Valorile de referință pot să fie diferite în funcție de laboratorul medical

        Valorile de referință sunt bazate pe rezultate obținute în urma testării unui eșantion mare de persoane în cadrul acelui laborator.

        Rezultatele pacientului sunt comparate cu valorile de referință pentru a trage concluzia.     

        Rezultatele anormale (în afara valorilor de referință) apar, de obicei, încadrate în chenar sau marcate cu roșu, în funcție de procedurile interne ale laboratorului unde sunt efectuate analizele de sânge. 

        Un rezultat în afara valorilor de referință ale laboratorului nu implică în mod obligatoriu că ai o boală.

        Rezultatele pot fi anormale din alte motive.

        Dacă ai efectuat testul pentru determinarea glucozei din sânge și ai mâncat înainte de test, ai băut alcool în seara precedentă testului sau ai luat medicamente, rezultatele ar putea fi temporar în afara valorilor de referință, fără să fie dovada unei boli.

        Postul alimentar (nu mâncăm și nu bem alcool) este foarte important în obținerea unei calități optime a analizelor.

        Avem voie să bem apă !

        Dacă testele se fac în zile diferite, rezultatele pot varia din cauza diferențelor de hidratare. Suprahidratarea este, de asemenea, unul dintre factorii care afectează rezultatul testului de sânge.

        Pentru a evita asemenea probleme, cel mai bine este ca, înainte de orice tip de analize de laborator, să întrebi medicul dacă este nevoie de pregătire specială înainte de recoltarea sângelui.

        Limitele de referință ale aparatului medical diferă de la laborator la laborator.

        Erori în interpretarea rezultatelor de laborator

         Aproximativ 60-70% din cele mai importante decizii privind diagnosticul primar, conduita terapeutică şi monitorizarea răspunsului la tratament se bazează pe analizele de laborator.

        Stabilirea unui diagnostic corect depinde de cele mai multe ori de obţinerea unor rezultate de laborator conforme realităţii, iar acestea implică o pregătire adecvată a pacientului, colectarea, procesarea, păstrarea şi transportarea în condiţii optime, cunoaşterea interacţiunilor şi interpretarea acestora în contextul afecţiunilor asociate.

        Din această perspectivă a fost propusă următoarea definiţie a erorii de laborator: o greşeală care poate să apară în orice etapă a ciclului de laborator, de la recomandarea analizelor medicale până la raportarea rezultatelor, interpretarea şi luarea deciziilor terapeutice corespunzătoare.

        O altă definiţie a erorii de laborator: orice efect real sau potenţial negativ asupra managementului pacientului.

        Recoltarea pentru analizele de sânge este o metoda invazivă. 

        Calitatea unei analize de laborator începe de la corectitudinea recoltării.

        Nerespectarea standardelor de pregătire a pacienților, de recoltare, transport al probelor sau de depozitare va avea ca efect apariția posibilelor erori.

        Fiindcă fiecare laborator are o altă aparatură, toate aparatele au o marjă cunoscută de incertitudine. Acest lucru se întâmplă mai ales în cazul analizelor cantitative (de măsurare).

        În funcţie de tipul de măsurători şi de importanţa medicală a analizei respective, marjele sunt acceptate de către autorităţile de control sau nu.

        Deşi eliminarea completă a erorilor este imposibilă, reducerea acestora poate fi realizată printr-o mai bună pregătire a specialiştilor din laborator, adoptarea unor proceduri standardizate, participarea la scheme de control extern al calității (evaluarea externă a calității sau compararea interlaboratoare), implementarea cerinţelor standardelor internațional.

        Scopul efectuării controlului extern al calității este de a detecta erorile analitice și de a ajuta în luarea acțiunilor corective și a îmbunătăți permanent calitatea activității în laboratoarele medicale.

        Executarea controlului intern al calității este element important al asigurării calității. 

        Tipuri de echipamente

        Fiecare laborator are diferite tipuri de echipamente cu care testează proba de sânge.

        În cazul unor analiţi (parametri) cu variaţii mari în corp, cum este fierul, se acceptă o marjă mai mare de incertitudine.    Însă în cazul celor care au variaţii foarte mici, cum sunt, de exemplu, sodiul şi potasiul, incertitudinea de laborator trebuie să fie foarte mică, regulile fiind mult mai stricte. Glucoza din sânge are variaţii mari, de aceea, este aproape imposibil ca rezultatele de la două laboratoare să fie identice.

        Metode de testare

        Metodele de testare sau procedurile utilizate pentru testarea sângelui pot provoca, de asemenea, variații ale rezultatului testului de sânge.

        Manevrarea probelor

        Deși încurcarea probelor de sânge este o raritate, se poate întâmpla, de asemenea, modul în care sunt manevrate probele înainte de a fi analizate poate, de asemenea, să afecteze rezultatele. De exemplu, dacă proba este recoltată în recipientul nepotrivit, agitat necorespunzător sau depozitat prea mult sau la temperatura greșită, rezultatele pot fi eronate. Modul în care proba a fost preluată și tratată până și în timpul testului poate provoca variații ale rezultatului testului de sânge.

        Interferențe analitice

        Factori care pot provoca variații ale rezultatelor analizelor de laborator pot fi: utilizarea reactivilor valabili, eroare de calibrare zilnică, mâini neexperimentate sau erori umane, intervalul prelevării eșantionului și testării efective.

        Calitatea înaltă a rezultatelor este obţinută prin automatizarea completă a proceselor de laborator, ceea ce reduce la minim impactul „factorului uman".

        Obiectivul laboratorului medical este să ofere servicii de cea mai bună calitate, încrederea în rezultatele analizelor efectuat.

        Înțelegerea completă a rezultatelor analizelor de sânge te ajută să iei decizii optime privind tratamentul, alimentația și stilul de viață. 

        Interpretarea analizelor o poate face doar medicul.

        Nu sunt suficiente doar analizele de laborator, oricât de sofisticate ar fi ele, fără un consult clinic. 

         Iată cele mai importante analize de sânge de care ai nevoie: hemograma, VSH, colesterol, HDL-colesterol, LDL-colesterol, trigliceride, glicemie, AST, ALT, bilirubina, uree, creatinina, acid uric, calciu, sideremie (fier), magneziu, proteine totale, proteina C-reactivă, ASLO, factor reumatoid, VDRL.

        Sursa

http://www.scumc.ro/vocea-medicului-specialist-din-spitalul-militar-central-principalele-erori-%C3%AEnt%C3%A2lnite-%C3%AEn-cadrul-laboratorului-de-analize-medicale/

https://www.academia.edu/32276035/Elemente_de_baza_in_interpretarea_rezultatelor_testelor_de_laborator

-------------

 



---------- 
 

Microbiomul din sange

Microbiomul de sânge uman (sănătos) HBM la pacienții cu pancreatită acută severă a fost, de asemenea, analizat prin secvențierea ampliconului genei ARNr 16S (Li și colab., 2018).

        S-a constatat că diversitatea taxonomică microbiană a fost redusă în comparație cu cohorta umană sănătoasă, iar la pacienții cu pancreatită s-a observat o creștere a bacteroidelor și o scădere a Actinobacteriei .

        Aceste variații ale taxonilor dominanți sugerează puternic disbioza sângelui-microbiom la pacienții cu pancreatită.

        Debutul bolilor cardiovasculare poate fi, de asemenea, legat de disbioza microbiom de sânge uman (sănătos) HBM. În 2013, Amar și colab. (2013) au descoperit că sângele pacienților care au prezentat un eveniment cardiovascular acut, chiar și la ani după recoltarea probelor, a avut o scădere semnificativă a ADN-ului bacterian total în comparație cu o cohortă sănătoasă, precum și o creștere a taxonilor atribuiți Proteobacteriei .

        În consecință, s-a ajuns la concluzia că disbioza în microbiom de sânge uman (sănătos) HBM ar putea servi drept „marker" pentru predicția bolii cardiovasculare BCV.

        Un an mai târziu, Dinakaran și colab. (2014) au propus, de asemenea, probabilitatea unei creșteri a diversității microbiene și a concentrației de ADN bacterian atunci când se analizează ADN fără celule care circulă în sângele pacienților cu boli cardiovasculare BCV.

        În acest studiu, s-a observat că Actinobacteria era dominantă asupra Proteobacteriei la pacienții cu boli cardiovasculare BCV, în timp ce la o cohortă sănătoasă a fost observată o tendință opusă.
        Asocierea dintre disbioza microbiom de sânge uman (sănătos) HBM și apariția bolilor hepatice a fost de asemenea explorată (Lelouvier și colab., 2016 ; Schierwagen și colab., 2018), sugerând că microbiota din sânge ar putea servi drept biomarker pentru predicția bolii hepatice nealcoolice  (NAFLD) la pacienții obezi (Lelouvier și colab., 2016).

        Pacienții cu fibroză hepatică au prezentat concentrații mai mari de genă ARNr 16S în sânge, în comparație cu participanții sănătoși.

        Mai mult, fiecare dintre aceste compartimente circulatorii a prezentat o compoziție taxonomică unică la nivel de gen (Schierwagen și colab., 2018).
        În plus față de aceste exemple, diverse alte studii au stabilit posibile asocieri între bacteriile derivate din sânge provenite din microbiomul intestinal IM și debutul diabetului; întrucât bacteriile IM s-au detectat că apar la ~ 28% dintre pacienții cu diabet zaharat, participanții sănătoși au prezentat doar ~ 4% din taxonii bacterieni derivați de microbiom intestinal IM (Sato și colab., 2014).

        Deși Amar și colab. (2011) nu au putut demonstra convingător un microbiom de sânge uman (sănătos) HBM la pacienții predispuși la dezvoltarea diabetului zaharat, au observat o concentrație mai mare a genei 16S rRNA în sângele participanților investigați.

        În consecință, concentrații ridicate de ADN bacterian derivat din sânge ar putea fi utilizate potențial ca marker predictiv pentru această afecțiune.

        Recent, Qiu și colab. (2019) nu a găsit o diferență semnificativă în ceea ce privește diversitatea de bacterii sanguine între pacienții diabet zaharat și persoanele sănătoase

        Cu toate acestea, participanții care conțin genul Sedimini-bacterium în sângele lor a arătat un risc mai mare de a dezvolta diabet zaharat, în timp ce persoanele care au prezentat genul Bacteroides au avut un risc scăzut de a prezenta boala (Qiu și colab., 2019).


Cu aceste analize care pot depista dizbioza microbiomului din sange putem pune si anumite diagnostice ?
Afișează textul citat
 

Microbiomul uman si sanatatea noastra

Deși nu se știe dacă disbioza este o cauză sau pur și simplu o reflectare a unei stări bolnave (Bäckhed și colab., 2012), numeroase studii au legat modificări ale compoziției comunității microbiene umane cu apariția bolii.
În timp ce s-au dedicat cercetări considerabile pentru a aborda relația dintre IM și sănătatea umană, un număr limitat de studii au explorat disbioza microbiom de sânge uman (sănătos) (HBM) și rolul său potențial în patogenie.

        Condiții precum diabetul, pancreatita și bolile cardiovasculare și hepatice au fost, totuși, legate de modificările microbiom de sânge uman (sănătos) HBM.

Putem intalni si o  disbioza a microbiomului in sange ?
Afișează textul citat
 

Bacteriile din sange

Unii cercetători sugerează că prezența bacteriilor în sânge este o consecință a translocației din alte zone ale corpului, în special din tractul gastro-intestinal (Païssé și colab., 2016).

        Într-adevăr, etiologia diabetului, a bolilor cardiovasculare, a tulburărilor hematologice și a cirozei a fost atribuită translocării bacteriilor din tractul intestinal, în principal prin mucoasa epitelială intestinală (Amar și colab., 2013 ; Dinakaran și colab., 2014 ; Sato și colab. al., 2014 ; Manzo și Bhatt, 2015 ; Traykova și colab., 2017).

        În mod corespunzător, s-a sugerat că bacteriile derivate din piele- (Cogen și colab., 2008 ) și microbiomul oral ar putea difuza și în sânge (Forner și colab., 2006 ; Bahrani-Mougeot și colab., 2008 ; Iwai, 2009 ). Recent, Whittle și colab. (2018) a comparat datele ADN microbiene derivate de la indivizi sănătoși cu datele microbiomului HMP.

        Ei au demonstrat că, în timp ce microbiomul din sânge seamănă foarte mult cu microbiomul pielii și cu cel oral, acesta diferă substanțial de microbiomul intestinal.

        În timp ce majoritatea studiilor tind să considere difuzia bacteriilor în sistemul circulator al sângelui ca fiind excepțională, acest fenomen poate să apară destul de frecvent la persoanele sănătoase, susținând descoperirile recente ale unui microbiomului de sânge uman sănătos. HBM sănătos (Moriyama și colab., 2008 ; Païssé și colab. , 2016).

        Chiar dacă membrana epitelială intestinală nu este compromisă, alte mecanisme ar putea facilita intrarea bacteriilor intestinale în sistemul circulator.

        Microorganismele pot fi absorbite de celulele dendritice (antigen sau celule „accesorii" ale sistemului imun) și transportate prin epiteliul intestinal (Rescigno și colab., 2001 ; Niess și colab., 2005 ) sau prin mucusul intestinal ( McDole și colab., 2012 ).

        În plus, celulele Microbiotei intestinale (celule epiteliale specializate ale țesuturilor limfoide asociate mucoasei) ar putea fi, de asemenea, implicate în translocarea bacteriilor din lumenul intestinal către sistemul circulator al sângelui (Vazquez-Torres și colab., 1999 ; Jang și colab. ., 2004; Lelouard și colab., 2012).
        Transmiterea verticală a microbiomului este un fenomen aproape universal în regnul animal (Funkhouser și Bordenstein, 2013) și, în ceea ce privește microbiomul intestinal uman (IM), bacteriile transmise în sânge ar putea avea, de asemenea, o origine maternă.

        Deși sângele fetal și cel matern nu se amestecă în timpul gestației, bacteriile ar putea coloniza sistemul circulator fetal chiar înainte de naștere.

        După izolarea ADN-ului bacterian de cordoanele ombilicale ale nou-născuților sănătoși livrați prin secțiunea C, Jiménez și colab. (2005), au sugerat existența provizorie a unui microbiom de sânge prenatal.

        Prezența microorganismelor în sângele nou-născuților ar putea fi derivată din alte situri ale corpului, în uter, cum ar fi siturile intestinale sau orale fetale.

        Astfel, deși se crede că inoculul nou-născut inițial provine din contactul cu microbiota vaginală, fecală sau cutanată a mamei în timpul travaliului și că acest microbiom al sugarului este îmbogățit ulterior prin alăptare (Penders et al. 2006 ; Biasucci și colab., 2008 ; Dominguez-Bello și colab., 2010 ; Azad și colab., 2013), unele dovezi indică existența unui microbiom fetal în uter și îmbogățirea acelui set original de microorganisme după naștere (Romano-Keeler și Weitkamp, ​​2014).

        Deși controversate, diferite grupuri de cercetare au sugerat prezența bacteriilor în placentă (Aagaard, 2014 ; Aagaard și colab., 2014), amnionul (Hitti și colab., 1997 ; Bearfield și colab., 2002 ; DiGiulio și colab., 2010), membranele fetale (Steel și colab., 2005) și meconiul ( Jiménez și colab., 2008 ; Gosalbes și colab., 2013 ; Moles și colab., 2013), favorizând această ipoteză (Funkhouser și Bordenstein, 2013).   În timp ce mecanismele implicate în transmiterea ulterioară a bacteriilor din alte zone ale corpului către făt sunt necunoscute, o posibilă cale de intrare la făt ar putea implica ingestia de lichid amniotic în timpul gestației (Romano-Keeler și Weitkamp,​​2014 ).

        Posibila origine maternă a microbiomului sanguin necesită investigații suplimentare.
       

Si totusi, de ce apar aceste bacterii in sange ?

 

Cancerul poate fi detectat timpuriu

Trecând dincolo de ceea ce este posibil în medicina standard


        Fiecare persoană are risc de 38,6% să dezvolte cancer în timpul vieții.

        Cancerul este a doua cea mai frecventă cauză de deces din SUA.         Detectarea cancerului în stadiile incipiente (1,2) îmbunătățește semnificativ rezultatele tratamentului și supraviețuirea.

        Din fericire, inovațiile privind biopsia lichidă și secvențierea genomică revoluționează această paradigmă.

        În cele din urmă, putem reduce decalajul de detectare timpurie. 

Aproximativ 25% dintre copii se nasc cu dermatită atopică

Aproximativ 25% dintre copii

se nasc cu dermatită atopică

      Aproximativ 20-25% dintre copiii din România se nasc cu predispoziția genetică de dermatită atopică.  

        Din cauza acestei afecțiuni cronice inflamatorii a pielii, copiii vor face alergii legate de alimente, mediu, polen, etc.        Marea majoritate a acestor atopii se estompează cu vârsta și spre 5-10 ani dispar.

        Sunt însă și situații când acestea se dezvoltă mai târziu, la vârsta adultă și se manifestă toată viața. Cele mai neobișnuite alergii sunt cele care apar după vârsta de 30 de ani, acestea fiind și mai dificil de tratat.

        Aceste forme tardive de alergii duc la apariția urticariei, a rinitelor alergice sau a astmului bronșic însă asemenea forme sunt mai rare.

----------------


 

Rolul microbilor în apariția dermatitei atopice

Dermatita atopică (DA)

     Este o boală inflamatorie a pielii care afectează 15-20% dintre copii și 1-3% dintre adulții din întreaga lume.1 Prevalența DA a crescut de 2-3x în ultimul deceniu. Utilizarea antibioticelor a fost, de asemenea, asociată cu o creștere a riscului de DA.4    
         Rolul microbilor în apariția dermatitei atopice

        Acest concept nu este nou, deoarece ipoteza igienei formulată în urmă cu peste 30 de ani sugerează că expunerea la o gamă diversă de microbi nepatogeni în viața timpurie este necesară pentru dezvoltarea sistemelor imune funcționale pentru a răspunde în mod adecvat la stimulii de mediu. Astăzi ne aflăm într-un moment interesant în care înțelegerea moleculară a interacțiunilor gazdă-microbiotă oferă o explicație pentru astfel de asocieri clinice cu mediul și oportunitatea de a dezvolta noi abordări ale terapiei.
Dermatita atopică este o boală complexă și heterogenă produsă de o varietate de factori, cum ar fi genetica gazdei, funcția / structura modificată a barierei cutanate, anomalii imunologice, expunerea la agenți patogeni, cum ar fi Stafilococul auriu. Acțiunea comunității microbiene este esențială pentru menținerea apărării (homeostaziei) cutanate. Dovezi recente au arătat, de asemenea, că distrugerea microbilor benefici (comensali) cu capacitate de a produce activitate antimicrobiană crește riscul colonizării pielii de către S aureus. Ecosistemul microbian al pielii este o parte esențială a fiziopatologiei dermatitei atopice.



 

De ce facem analize de sange

De ce facem analize de sange, este tema emisiunii Meloterapia din 06.06.21 ora 12 la www.radiovocativ.com 

Dermatita atopica la sugari

        Cercetările sugerează că un sugar poate avea mai risc scăzut să dezvolte eczeme dacă mama lui ia probiotice și evită să bea lapte de vacă în timpul sarcinii. 
          Sugarii care sunt alăptați în primele 3 luni de viață sunt mai puțin susceptibili de a dezvolta dermatita atopică. 
     Multe persoane care au eczeme sunt diagnosticate cu alergii alimentare.
         Consumul de alimente antiinflamatoare poate ajuta la diminuarea sau reducerea simptomelor de eczemă.

        Este posibil să puteți reduce simptomele consumând pește gras, cum ar fi somon, hering. Uleiul de pește conține niveluri ridicate de acizi grași omega-3, care sunt antiinflamatori. 
            Alimente care conțin quercetină

        Quercetina este un flavonoid pe bază de plante. Este un puternic antioxidant și antihistaminic, înseamnă că poate reduce inflamația, precum și nivelurile de histamină din corp.
        Alimentele bogate în quercetină sunt mere, afine, cireșe, brocoli, spanac, varză.

        Alimente care conțin probiotice, cum ar fi iaurtul, conțin culturi vii care ajută la susținerea unui sistem imunitar puternic. Acest lucru poate ajuta la reducerea puseelor ​​sau a reacțiilor alergice.

        Alimentele bogate în probiotice (pot ajuta la reducerea puseelor ​​sau a reacțiilor alergice) sunt: iaurtul (conține culturi vii care ajută la susținerea unui sistem imunitar puternic), pâinea cu maia, murături fermentate natural, brânzeturi, varza murată, chefir. 
            Alimentele bogate în zahăr pot declanșa, de asemenea, apariția eczemelor.
     Dieta mediteraneană cuprinde consumul: fructe, legume peşte, grăsimi sănătoase, cum ar fi uleiul de măsline. De asemenea, include vinul roșu, care conține quercetină.
     Dieta antiinflamatoare. Acest plan alimentar se concentrează pe eliminarea alimentelor care cresc inflamația și consumul de alimente bogate în fibre.
         Se pune un accent puternic pe: fructe legume, cereale integrale, grăsimi sănătoase, cum ar fi uleiul de măsline, pești, care au un conținut ridicat de acizi grași omega-3

         Alimentele procesate încărcate cu chimicale nu sunt incluse în acest plan alimentar.
          Dieta de eliminare este recomandată pentru persoanele care au alergii alimentare diagnosticate. Dacă nu sunteți sigur care sunt alimentele declanșatoare, încercarea dietei de eliminare poate reduce sau nu aparițiile de eczemă.