Tratamentul si preventia sforaitului

TRATAMENT   & PREVENTIE                    

SFORAMIN

Produs sub licenta Deniplant ® pentru un somn linistit 

       Tratamentul cu Sforamin inlatura sforaitului pe cale naturala.

Alte tratamente:

Corectarea obstructiilor nazale

    In cazul sforăitului foarte puternic - care se manifestă în orice poziţie sau care este foarte deranjand pentru restul familiei - puteţi apela la medic pentru a investiga dacă nu sunteţi afectat de apnee în somn.

    Un medic ORL va examina nasul, gura, vălul palatin şi gâtul şi va indica dacă este necesară corectarea unei obstrucţii nazale (deviaţie de sept sau polipi). O examinare în laboratorul de somnologie ar putea fi necesară pentru a determina cât de grav este sforăitul şi dacă este cuplat cu apneea în somn, afectând sănătatea pacientului.

   De-a lungul ultimilor 20 de ani au fost puse la punct diferite tehnici chirurgicale la nivelul vălului palatin sau omuşorului: uvulopalato-faringoplastia (populară în anii '80), interveţii de palatoplastie cu laser (populare în anii '90) sau cu un ac incandescent (palatoplastie diatermică), proceduri de ablatie prin radiofrecventa ("somnoplastie") care au în general scopul de a îndepărta ţesuturile sau straturile considerate "în exces" şi / sau de a produce cicatrici care întăresc o parte din ţesuturile moi.

    Pe lângă faptul că sunt invazive şi ireversibile, metodele chirurgicale nu sunt întotdeauna eficiente iar de cele mai multe ori eficienţa lor este doar temporară, după câteva luni sau ani sforăitul revenind. Spre exemplu, la intervievarea după 18 luni a unui număr de pacienţi asupra cărora s-a efectuat o "somnoplastie", 78% dintre aceştia au declarat că încă sforăie puternic (Journal of Laryngology and Otology 2002;116:116-8).

    De asemenea, aceste procedee pot lăsa pacientul cu diferite complicaţii mai mult sau mai puţin deranjante, incluzând modificarea vocii, recuperare lentă după intervenţie, senzaţia de uscăciune a gâtului sau alte probleme (5-10% din persoanele operate au semnalat că în timp ce beau lichide o parte din cantitatea de lichid pătrunde în nas).

    În ultimul timp s-au încercat şi metode chimice (de exemplu cu tetradecil-sulfat) cu scopul de a induce o cicatrice şi de a produce întărirea ţesuturilor moi, dar efectul este temporar. Atât aceste metode cât şi cele bazate pe implaturi nu sunt diponibile pe scară largă iar efectele adverse sunt insuficient documentate. 

Folosirea anumitor dispozitive

      In ţările occidentale există o largă ofertă de produse împotriva sforăitului, mai mult sau mai puţin eficiente.

      Numai în Statele Unite sunt înregistrate peste 300 patente de dispozitive anti-sforăit. Unele dintre acestea au mai degrabă un efect dăunător decât unul benfic, contribuind la privarea de somn:

      -dispozitivele care trezesc pacientul în momentul în care începe să sforăie.
        -dispozitivele care împiedică dormitul pe spate

       -dispozitivele care modifică poziţia mandibulei (prin mutarea mandibulei înspre înainte, căile aeriene superioare sunt deschise mai larg). 

   In unele ţări cum este Marea Britanie, există posibilitatea folosirii la recomandarea stomatologului sau ortodontistului a unor dispozitive care fixează mandibula într-o poziţie mai avansată. Aceste dispozitive trebuie fabricate special, pe măsura pacientului (nu se recomandă achiziţionarea unui dispozitiv "de gata") şi se fixează în gură în timpul nopţii. Unele studii arată că aceste dispozitive pot reduce sforăitul la anumiţi pacienţi, în special la cei care sforăie fără a avea apnee în somn. Totuşi anumite dezavantaje fac ca aceste dispozitive să nu fie foarte populare: se pot aplica doar pe o dantură sănătoasă şi necesită o igienă sporită pentru prevenirea infecţiilor, sunt costisitoare (circa 1000 €) iar de multe ori trebuie înlocuite după circa 2-3 ani, pot cauza dureri ale maxilarului, uscăciune a gurii sau hipersalivaţie. 

   În pofida tuturor acestor încercări, adevărul este că dacă o persoană sforăie, aceasta nu se află sub controlul său. Un medic cu simţul umorului remarca: Dacă un dispozitiv anti-sforăit funcţionază, probabil că funcţionează pentru că te ţine treaz. 
 

Terapia cu mască şi aer sub presiune.

   O abordare complet diferită, neivazivă şi complet fără riscuri este metoda CPAP (continuous positive airways pressure - presiune continuă pozitivă a căilor aeriene). Această metodă implică purtarea unei măşti din silicon în timpul nopţii, care este ataşată la un aparat. Aparatul asigură un flux de aer sub presiune, care menţine căile aeriene superioare deschise.

   Înlăturând obtrucţiile, această metodă previne nu numai sforăitul, ci şi apneea obstructivă în somn şi este în prezent cea mai utilizată metodă petru tratamentul acestora.

   În ţările occidentale contravaloarea aparatelor CPAP este suportată de casele de asigurări de sănătate, când pacientul a fost diagnosticat cu apnee în somn.      Dacă se utilizează o mască mică, ce acoperă doar nasul, metoda se mai numeşte n-CPAP (CPAP nazal). Există şi variante mai complexe de aparate, de excemplu BiPAP (cu două nivele de presiune) sau aparate cu autoreglare a presiunii.     De la apariţia acestora şi până în prezent, aparatele CPAP au devenit tot mai performate, mai silenţioase şi mai mici. De asemenea, tehnologia de construcţie a măştilor şi materiale folosite au evoluat mult, astfel că în prezent măştile sunt confrotabile iar pacienţii se obişnuiesc de regulă în câteva zile.