Refluxul gastroesofagian
Stresul, dar si diferite alimente care au un continut ridicat de zahăr sau condimente pot duce la diferite forme de gastrite cronice sau pot cauza refluxul gastroesofagian.
În plus, refluxul gastroesofagian dacă apare cu o anumită recurenţă, irită mucoasa esofagiană si poate genera boli precum: ulcer, gastrita sau ulcerul gastroduodenal.
Sucul gastric este un acid extrem de coroziv.
Enzimele digestive din corp sunt secretate sub o formă inactivă. Dacă s-ar secreta sub forma activă, ar digera chiar organul ce le-a produs, nefăcând nici un fel de discriminare între alimente si organism.
Ce este refluxul gastric cum şi de ce apare.
Aceasta afectiune presupune iritarea esofagului de către acidul gastric, care refulează de la nivelul stomacului.
Ca urmare, cauzează senzaţii de arsură si durere la nivelul esofagului, dificultate la înghitirea alimentelor şi senzaţii de greată sau chiar vărsături.
Boala de reflux gastroesofagian apare când sucul gastric care refluează în esofag, determinând aparitia simptomelor asociate sau nu cu leziuni esofagiene (ex. esofagita).
Leziunile esofagiene apar ca urmare a dezechilibrului între factorii de apărare ai mucoasei esofagiene si factorii de agresiune conţinuţi în fluidul de reflux (acid clorhidric şi pepsină, săruri biliare, enzime pancreatice).
Boala de reflux gastroesofagian poate să apară la orice vârstă, mai frecventă la adulţii peste 40 ani. Ambele sexe sunt în mod egal afectate, bărbaţii având însă o incidenţă mai mare a complicaţiilor.
Boala de reflux gastroesofagian este întâlnită la 25-75% din femeile însărcinate, simptomele debutând de regulă în cursul sarcinii şi dispărând curând după naştere.
În cazul de leziuni esofagiene induse de refluxul gastroesofagian, pot apărea complicaţii la 4% în populaţia generală, crescând odată cu vârsta.
Tendinţa actuală este de creştere a frecvenţei bolii de reflux gastroesofagian din cauza stresului, abuzului de alcool, fumatul şi a alimentaţiei nesănătoase.
Boala de reflux gastroesofagian este asociată cu morbiditate şi complicaţii considerabile, cum ar fi ulceraţiile esofagiene, stricturile peptice şi esofagul Barrett, constituind astfel o problemă de sănătate publică importantă.
În afara costului economic ridicat, această suferinţă deteriorează calitatea vieţii pacienţilor la un nivel similar cu afecţiuni cum ar fi artroza, infarctul miocardic, insuficienţa cardiacă sau hipertensiunea arterială.
Principalele simptome (clasice) ale bolii de reflux gastroesofagian sunt:
pirozisul (senzaţie de arsură retrosternală inferioară, ce poate iradia ascendent către baza gâtului; apare în special după mese voluminoase sau după consum de grăsimi, condimente, citrice, alcool, cafea, ciocolată, mentă, etc;
regurgitaţia acidă: refluarea conţinutului gastric în cavitatea bucală, fără efort de vomă;
disfagie: dificultate la înghiţirea bolului alimentar;
odinofagie: durere la înghiţirea bolusului alimentar (deglutiţie dureroasă);
manifestări extraesofagiene: durere toracică necardiacă, simptome pulmonare (tuse, astm, pneumonie de aspiraţie), laringiene (răguşeală, disfonie), faringiene (faringita), halitoza, sughiţ cronic, senzaţie „nod în gât", eroziuni dentare;
· În majoritatea cazurilor prezenţa simptomelor clasice (pirozisul şi regurgitaţia) este suficientă pentru a stabili diagnosticul de boală de reflux gastroesofagian şi începerea tratamentului medical. În general, testele diagnostice sunt rezervate cazurilor care nu răspund la tratament medical sau pacienţilor cu semne de alarmă (disfagie, odinofagie, scădere ponderală, anemie, hemoragie digestivă) sau manifestări extraesofagiene.
· Există şi cazuri când boala de reflux gastroesofagian poate fi declanşată şi de factori intrinseci şi să nu fie corelată neapărat cu alimentaţia sau alte excese.
· Hernia hiatală produce o scădere a tonusului sfincterului esofagian, iar acesta favorizează refluxul;
· Creşterea presiunii intraabdominale duce la largirea hiatusului diafragmatic, explicând apariţia refluxul gastro-esofagian la gravide, obezi, pacienţi cu tumori abdominale gigante sau ascită;
· Largirea unghiului His. Acest unghi dintre esofag şi stomac este de obicei foarte ascuţit, având rolul unei supape la intrarea în stomac. La obezi el se lărgeşte şi îşi pierde rolul fiziologic;
· Relaxarea pensei diafragmatice. Această pensă este formată de diafragmul crural, fiind canalul muscular prin care esofagul trece din torace în abdomen. Relaxarea se produce când creşte presiunea intraabdominală sau volumul cavităţii toracice (emfizem);
· Sclerodermia. Tulburările motorii esofagiene sunt cauzate de procesele de fibroză şi atrofie a musculaturii netede, aşa-zis „esofag de sticlă";
Cum se stabileşte diagnosticul?
Când vorbim de boala de reflux gastroesofagian, investigaţiile diagnostice utile sunt :
· endoscopia digestivă superioară cu prelevare de biopsii: metoda ideală pentru evidenţierea leziunilor mucoasei esofagiene induse de reflux, aprecierea extensiei acestora şi excluderea altor cauze;
În prezenţa unor simptome esofagiene supărătoare, persistente (dar mai ales când avem durere sau degluţie dificilă) se va efectua endoscopia digestiva superioară, care va releva eventualele leziuni esofagiene (esofagita, stenoza) sau le va exclude; va pune în evidenţă totodată o leziune gastro-duodenală asociată sau chiar cauză de simptome.
Prezenţa unei hernii hiatale poate fi evidenţiată. Tot prin endoscopie o leziune descoperită poate fi biopsiata (punerea în evidenţă a unui epiteliu Barrett). Consecinţa cea mai tipică a refluxului gastroesofagian este esofagita de reflux care reprezintă o lezare a mucoasei esofagiene, sub efectul refluxului acid.
· pH-metria esofagiană: monitorizarea ambulatorie a pH-ului esofagian timp de 24 ore;
Vorbim de o metodă cu o durată de 24 de ore (de obicei ambulatorie), care este foarte utilă pentru a descoperi durata refluxului, timpul petrecut de esofagul inferior la un pH sub 4 (acid). Foloseşte totodată la corelarea dintre simptomele clinice şi pH-ul acid sau corelează simptomele atipice (dureri presternale, crize astmatice) cu refluxul.
· examen radiologic baritat, manometrie esofagiană etc.;
Examenul radiologic baritat poate evidenţia tulburările motorii esofagiene (acalazia, spasmul difuz esofagian), o eventuală stenoză esofagiană, o hernie hiatală. Evidenţierea leziunilor de esofagită nu este posibilă, deci examinarea are valoare foarte limitată cu această metodă.
Cum se tratează boala de reflux gastroesofagian?
Chiar dacă boala de reflux gastroesofagian poate periclita echilibrul sistemului digestiv şi netratată poate declanşa o serie de boli. Prin urmare, odată ce a fost depistată este important să se înceapă tratamentul.
Există mai multe tipuri de tratamente fiecare prescris de către un medic specialist în funcţie de caracteristicile pacientului.
1. Tratamentul antisecretor
Acest tratament scade secreţia acidă. În caz de esofagită de reflux, durata tratamentului este de 4-8 săptămâni (după severitatea esofagitei). Terapia antisecretorie se poate folosi la nevoie, în caz de reflux acid intermitent.
2. Tratamentul cu antiacide
Aici vorbim de medicaţia cu produse care au efect neutralizant direct, produse care conţin săruri de magneziu şi aluminiu. Bolnavii le consumă în caz de simptome, pe care le fac să dispară imediat. Ele au doar un efect simptomatic, de moment, nevindecând leziunile de esofagită.
3. Tratament chirurgical
Tratamentul chirurgical sau endoscopic antireflux este indicat în cazul eşecului tratamentului medical în controlul simptomelor sau pentru vindecarea esofagitei şi la pacienţii ce necesită tratament antireflux pe termen lung pentru prevenirea recăderilor clinice.
Cum se previne apariţia bolii de reflux gastric?
Boala de reflux gastric, chiar dacă este cauzată de probleme intrinseci nu doar de factori exogeni pentru a preveni complicaţiile este bine să ţinem cont de următoarele aspect:
· Reduceţi consumul de grăsimi: Alimentaţia bogată în grăsimi şi alimente prăjite tind să crească riscul de a se produce boala de reflux;
· Evitaţi mesele copioase: deoarece acestea cresc riscul de hiperaciditate. Mai mult decât atât este bine să consumăm în timpul zilei cantităţi reduse de alimente precum nuci, caju, fructe confiate, legume. În ceea ce priveşte cina, se recomandă consumul unei mici cantităţi deoarece se pare ca simptomele se intensifică seara.
Reduceţi consumul total de calorii dacă se doreşte şi scăderea în greutate – ţinând cont de faptul că obezitatea poate favoriza producerea refluxului.
· Evitaţi consumul de alimente cu 3 ore înainte de culcare.
· Evitaţi consumul de ciocolată.
· Evitaţi consumul de cafea. Cafeaua cu sau fără cofeina poate determina apariţia refluxului gastroesofagian.
· Evitaţi consumul de iritanţi cunoscuţi – Alcool, menta, băuturi carbogazoase, sucuri de citrice şi produse pe bază de roşii deoarece toate pot agrava boala. Aceste produse pot fi consumate în funcţie de toleranţa indivizilor.
· Se recomandă mişcarea. Este chiar indicat să facem o plimbare după o masă copioasa deoarece poate să producă reducerea cantităţii de suc gastric şi să grăbească procesul digestiei.
· Renuntaţi la fumat. Tutunul determină o creştere a riscului de reflux.
· Evitaţi purtarea hainelor strâmte în regiunea abdominală.
· Reduceţi stresul. Multe patologii digestive, implicit şi boala de reflux au fost asociate cu creşterea nivelului de stres. Astfel, un control al nivelului de stres ar putea duce la reducerea simptomelor precum şi la îmbunătăţirea stării de sănătate.
· Menţineţi sub control diabetul şi astmul. Ambele patologii cresc riscul de a dezvolta reflux precum şi de a intensifica simptomatologia.
Sursa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu