Buna, xxxx.
Se spune despre PSORIAZIS ca este boala stresului. Eu nu sunt 100% de acord cu aceasta afirmatie.
Nu faci psoriazis de la stres, si nici nu il mostenesti. La mine in familie doar eu am asta, in forma pe care o am – doar un unchi de-al meu a avut asa ceva; in schimb, stresul favorizeaza declansarea acestuia, iar daca se mosteneste ceva, este predispozitia la asta, nu boala in sine.
Este, intr-adevar, o boala urata. Chiar acum ma uitam pe net si citeam:
“Psoriazisul nu este o amenintare directa la durata vietii, ci la calitatea ei. Indiferent de stadiul sau forma bolii, pacientul poarta stigmatul "leprosului", scos in afara lumii. Persoanele sanatoase se feresc de contactul cu un bolnav de psoriazis - in timp, acest lucru are un impact extrem de puternic asupra vietii lui sociale, profesionale si afective, in anumite cazuri ducand chiar la suicid (5% dintre cei afectati).
Psoriazisul nu este o boala contagioasa
:: Ce este :: O afectiune cutanata cronica, foarte des intalnita (imediat dupa prurit, dar mult mai invalidanta decat acesta), la fel de serioasa ca diabetul, hipertensiunea arteriala sau depresia.”
Ma bucur ca ai ajuns pe forumul “nostru”. O sa citesti aici despre problemele multor persoane; sunt multi care si-au pus speranta in acest tratament, si nu au facut asta in zadar. Daca vei avea rabdare sa citesti forumul, vezi gasi printre “noi” si persoane care s-au vindecat sau sunt pe cale sa o faca.
Eu am incercat intotdeauna sa-mi ignor “partenerul de viata” – psoriazisul, dar el se tinea scai de mine. Au fost momente cand ma apuca disperarea – chiar sunt momente cand iti vine sa le tai, sa scapi de ele – unchiul meu si le ardea cu tigara (imi povestea tata - macabru, nu?).
Citesc despre tine si sunt impresionat; eºti o persoana deosebitã, drept dovadã cã îþi ajuþi frate-le atunci când are nevoie. Ai fost rãutãcioasã cu el, la un moment dat, dar nu din rãutate ai fãcut asta, ci mai degrabã pentru cã nu ºtii ºi nu poþi ºti cum este; ºi nu, fratele tãu nu abuza de bunãtatea ta, ci chiar avea nevoie de cineva care sã-l ajute. Poate cã i-a fost greu, la început (ºi poate cã ºi acum îi este greu), sã accepte cã cineva trebuie sã aibã grijã de el – exact ca o persoana care stã la pat ºi, oricât de mult ar vrea, nu se poate ajuta singura.
Fratele tãu nu are nevoie de milã ºi nu are nevoie sã fie privit ca o persoanã ciudatã, ci are nevoie sã-i fiþi aproape ºi sã-l înþelegeþi (în locul lui ar fi putut fi oricare dintre voi – tu sau pãrinþii voºtri); are nevoie sã fie privit ca o persoanã normalã, sã fie înþeles ºi susþinut.
Are 20 de ani, este tanar si are organismul puternic; chiar daca îi va fi mai greu la început, ar fi bine sã încerce ºi cu ceaiul Deniplant – 2-3 luni, atât cât sã vadã dacã îi rãspunde organismul la tratamentul ãsta. Sã renunþe cât mai repede la unguente, creme ºi ºampoane medicamentoase de orice fel – îi fac ºi mai mult rãu. Eu am folosit aproape toate cremele, unguentele ºi ºampoanele din farmacii. 13 ani am tras de ele, dar a fost totul în zadar – nu mi-au ajutat la nimic, dimpotrivã.
Între toate mesajele postate pe forum, cele mai emoþionante mi s-au pãrut cele postate de nina, despre bãtrânica ei:
15.02.2007 - “Am revenit cu noi informatii despre efctul DENIPLANT la batranica mea. Tratamentul este in prima saptamana. Este cea mai dificila, deoarece se intrerupe orice alt tratament medicamentos, iar organismul trebuie sa "ia atitudine"!
Pielea batranicii mele este scuamoasa, dar se unge cu crema hidratatnta de galbenele. seara si noaptea sunt cumplte ptr. ea fiindca se instaleaza mancarimea care o enerveaza. Se curata usor si se spala des cu ceai de musetel pe intreg corpul.
Sper sa fie mai bine urmatoarea saptamana. Batranica are incredere in acest tratament.”
17.02.2007 - „NU am amintit nimik despre micile ameliorari. SUNT! inca tratamentul este la inceput de drum, dar organismul batranicii reactioneaza cu incetinitorul. Vom tine oricum legatura asupra evolutiei, fiindca si eu sunt tare curioasa. Am spus si repet: avem mare incredere in acest tratament. Cred ca este esential sa GANDIM POZITIV! Am citit si alte comunicari ale pacientilor care se trataeaza cu acest ceai si majoritatea, in proportie de 99% sunt multumiti de rezultatele care nu intarzie sa apara. Nu dintr-o data. Totul se face cu RABDARE!”
02.03.2007 – “Iata-ne ajunse la cea de a treia saptamana de tratament cu deniplant. Se vad deja imbunatatiri ale evolutiei bolii. Cum? Batranica mea a urmat cu strictete tratamentul, intrerupand orice alt medicament. I-a fost destul de greu, dar acum deja pielea incepe sa aibe un alt aspect. In primul rand nu se mai scarpina, iar scuamele au inceput sa se curete cu usurinta, obtinand aspect estetic (daca pot sa ma exprim astfel).
Nu este invatata sa bea ceai, dar se straduie, vazand ca au inceput sa apara rezultate. Sper din tot sufletul sa se remedieze complet. Prin natura meseriei vin in contact cu multe persoane si am ocazia sa discut cu acestea despre stresul vietii lor - psoriazisul .
Pentru ca vreau sa fac cunoscut tratamentul cu acest ceai, am recomandat cu caldura datele necesare intrarii pe forum si implicit cu administratorii, pentru a beneficia de tratament. Multe din aceste persoane au incercat diverse alte tratamente care nu au facut decat sa le remedieze boala in aparenta, dupa care aceasta a revenit mai virulenta. Oamenii sunt receptivi si desigur curiosi sa incerce si acest tratament despre care nu au mai auzit. In curand, sper sa aveti noi membri care folosesc acest tratament.
Despre batranica mea, vom mai vorbi si va voi tine la curent cu noi date referitoare la evolutia tratmentului.”
11.04.2007 - „Acum pot crede in minuni! Iata ca avem deja 2 luni de la inceperea tratamentului, iar semnele de insanatosire sunt semnificative. Mainile batranicii mele s-au curatat extrem de repede, aspectul lor fiind acum cel al unei pieli sanatoase, doar cateva urme din vechea boala iti spun ca ar fi avut psoriazis. Celelalte scuame de pe corp au disparut treptat, ramanand doar picioarele. Ele au acum o culoare roze, aspectul nu mai este atat de infricosator, cu scuame groase, dar din loc in loc sunt punctate cu mici umflaturi rosiatice. Sa fie de la statul prea mult in picoare? Oricum sunt convinsa ca si ele se vor vindeca in curand, iar batranica se va bucura enorm.”
06.06.2007 – “Imi face placere sa ne "reauzim" (prin scris) pentru a impartasi noi informatii despre evolutia psoriazisului, Am citit mesajele forum-istilor, iar acum este randul meu sa adaug cateva informatii despre batranica mea. Stresul este intalnit la tot pasul in viata cotidiana, iar noi, oamenii trebuie sa stim cum sa ne adaptam la situaþiile stresante pentru a le putea face fata. Pierderea unei persoane apropiate poate genera stres. Asa s-a intamlat si cu mamaica mea, care a trecut in decurs de 1 luna prin 2 decese ale fratilor ei. Tare s-a mai necajit, drept pentru care am observat ca i-a aparut o pata rosie in cap, destul de mica (cam cat unghia de la degetul mare al mainii). Nu am vrut sa o sperii, dar am incercat sa o fac sa inteleaga ca viata isi urmeaza cursul si se poate desfasura normal. Acum este inca afectata de pierderea celor doua persoane, dar sper ca pata cea rosie nu va avansa. In rest, totul decurge asa cum trebuie. Picioarele incep sa se curete, dar biata de ea nu are stare si efectueaza destul de multe munci in gospodarie, munci care o solicita sa stea mult in piciaore.
Am incredere in deniplant si stiu ca se va vindeca. Deja m-am convins”
Vezi, tu, starea de spirit are o importanþã destul de mare în evoluþia sau involuþia bolii. Spui despre fratele tãu cã este o fire agitatã ºi nu are rãbdare. Cu atât mai mult cu cât se teme de faptul cã prietena lui ar putea sã îl pãrãseascã din cauza bolii. Eu sunt sigur cã aceasta l-ar înþelege: nu este un handicap, nu a fãcut nimic ca sã aibã asta – pur ºi simplu este – sã vorbeascã cu ea despre asta, sã citeascã ºi el ºi sã îi dea ºi ei sã citeasca despre asta – se va simþi mult mai bine ºi, cu atât mai mult, o sã îl ajute în tratament. Ar trebui sã îl stimuleze sã gãseascã soluþii, metode, tratamente care sã îl scape de boala.
Singurul tratament despre care am citit ºi despre care vãd cã dã rezultate este ceaiul ãsta: Deniplant. Nu-l ignora. Roagã-l pe fratele tãu sã îl încerce – 2-3 luni, cât sã vadã dacã poate avea rezultate. Dar, îi trebuie rãbdare, multã rãbdare, ºi, dacã vrea sã fie vãzut ca o persoanã normalã, dacã vrea ca lumea sã nu se uite ciudat la el (ºi asta se întâmplã doar din necunoºtinþã), dacã vrea sã nu mai trãiascã cu teamã în suflet, o sã urmeze tratamentul aºa cum trebuie.
Cât dureazã tratamentul? E în funcþie de fiecare persoanã. Ai citit mai sus de bãtrânica respectiva. – ea, în câteva luni, era aproape vindecata. Sunt persoane care au urmat tratamentul si 2 ani ºi 3 ani, ºi poate ºi mai mult. E în funcþie de fiecare persoanã ºi e în funcþie de cât de multe unguente a „înghiþit” pânã în momentul când a renunþat la ele ºi a începul tratamentul cu ceaiul.
Totul se întamplã cu un scop. Nu ne dãm seama, dar ne grãbim sã tragem concluzii pripite despre orice lucru care ne deranjeazã ºi care nu ne convine. Dar, de ce sã nu încercãm sã privim partea cealaltã a paharului – nu ºtim care este, dar, poate cã într-o zi, o sã o aflãm. Dl. Giurgiu a fost ºi el ca noi ºi s-a chinuit 7 ani ºi a încercat tot felul de tratamente, ca ºi noi. Dar, uite cã Dumnezeu i-a descoperit ceva. I-a arãtat cã, totuºi, se poate. L-a ajutat sã gaseascã un tratament – câtã suferinþã a curmat prin ceea ce a fãcut; crezi cã ar fi fost o altã persoanã potrivitã pentru ceea ce face dl. Giurgiu? Suntem oameni ºi suntem slabi; nu prin fire, ci din ignoranþã ºi nepãsare. Ce bine e cã nu toþi sunt aºa.
Cum poþi sã îl ajuþi pe fratele tãu? Fãcând ceea ce faci. Cautã, ajutã-l, înþelege-l ºi susþine-l, ceartã-l ºi nu-l scãpa din ochi – sã-ºi urmeze tratamentul. Roagã-te pentru el si sã se roage si el – ºi pentru el ºi pentru tine; ajutã, mult! Sã aibã un pic de credinþã ºi un pic de speranþã – nu vor fi în zadar.
Sã imi spui ºi mie cum merge; dã-mi mesaje din când în când – pe mail sau pe yahoo (dannyval20). M-aº bucura mult sã aud ca îi merge bine.
Sa-mi mai spui, de asemenea, daca ai primit mesajul asta. – da-i un reply.
Valentin.
________________
Thu 6/28/2007 16:14
Buna, Valentin!
Dupa cum vezi am primit mesajul tau....multumesc ca mi-ai raspuns asa repede.
Sfaturile tale sunt bune.....intr-adevar fara credinta in Dumnezeu, in ziua de azi, nu poti face nimic. Si noi ne rugam si m-a bucur ca fratele meu nu uita sa se roage in fiecare zi-asta dovedeste ca are credinta si speranta ca se va vindeca.
El nu are acces la net si deaceea de cate ori aude de un tratament nou m-a pune sa caut pe net si sa-i printez si lui informatiile gasite...incearca tot ce apare nou....asta inseamna iar ca nu se lasa si continua sa lupte.Pentru asta are tot respectul meu.
Eu nu cred ca aveam ambitia asta, probabil m-as fi inchis intr-o camera sau pur si simplu renuntam sa mai lupt cu boala.
Prin aceasta lupta, fratele meu mai mic, mi-a dat o lectie de viata.
M-a bucur ca iti merge bine si esti aproape vindecat, tine-te de tratament si eu fac tot posibilul ca fratele meu sa faca la fel-cu toate ca uraste ceaiul.
