IHITOZA
Ihtioza este o dermatoza scuamoasa,
constituita din scuame de grosimi variabile, mai mult sau mai putin
juxtapuse, amintind de solzii pestilor, de unde provine si numele dat
bolii.
Acesta afectiune, in general
familiala, isi face aparitia in prima copilarie si persista in tot cursul
existentei.
Clinic, ihtioza se caracterizeaza
prin doua simptome particulare: o uscaciune pronuntata a pielii si
existenta la suprafata ei a unor scuame de aspect special.
Uscaciunea pielii, mai accentuata in
cazurile cu scuame abundente, nu pare sa fie strict conditionata de
acestea, deoarece persista chiar daca scuamele sunt indepartate prin
procedee terapeutice. Ea este in general mai putin pronuntata la nivelul
marilor plici decat in restul tegumentului. Acest lucru se vede mai ales in
anumite forme pe care le intalnim adesea la unii din membrii apartinand
familiilor de ihtiozici. Alteori xerodermia constituie, un timp mai mult
sau mai putin indelungat, simptomul premergator al unei ihtioze cu
dezvoltare tardiva.
In ihtioza constituita, pielea
bolnavului este acoperita permanent cu scuame uscate, mai mult sau mai
putin mari, in general subtiri si lucru important, aderente de piele in cea
mai mare parte a intinderii lor. Din aceasta cauza, spre deosebire de ceea
ce se intampla in dermatozele scuamoase cu substrat inflamator, dezlipirea
si indepartarea scuamelor se face aici cu oarecare dificultate. Zgariate cu
unghia, scuamele se faramiteaza usor din cauza uscaciunii lor, desenand in
lungul zgarieturii o dara albicioasa pulverulenta, ca in psoriazis.
Dupa aspectul scuamelor se pot
descrie mai multe tipuri de ihtioza:
1.Ihtioza pitiriaziforma, cu scuame
mici, furfuracee,
2.Ihtioza scutulara caracterizata
prin scuame mai mari, lameloase, poligonale sau ovale, cu marginile
dezlipite si centrul aderent.
3.Ihtioza neteda sau sidefie, dupa
cum scuamele prezinta o suprafata neteda si lucitoare, sau dupa cum ele au
o nuanta sidefie sau argintie.
4.Ihtioza neagra, cand scuamele, fie
in urma acumularii de impuritati, sub marginile lor dezlipite, fie in urma
unor transformari chimice ale substantei lor constitutive, capata, in parte
sau in totalitate, o nuanta negricioasa.
In formele sale obisnuite, ihtioza
este o dermatoza generalizata cu dispozitie simetrica. Cu exceptia
plicilor, ihtioza este raspandita pe toata suprafata tegumentului,
predominand mai ales pe membre si in jumatatea inferioara a trunchiului. In
regiunile palmo-plantare scuamele lipsesc, dar pielea este uscata si aspra.
Unghiile pot fi normale sau uneori uscate si prezentand crapaturi.
Secretia glandelor sudoripare si
sebacee este scazuta la ihtiozici.
Legatura dintre starea de uscaciune a
pielii si procesul ihtiozic propriu-zis ne apare in mod evident daca tinem
seama de faptul ca in formele mai atenuate ale bolii scuamele pot disparea
complet in timpul verii, pentru a reaparea iarna.
Ihtioza este o afectiune nu prea
rara, mai ales daca ne referim la formele sale mai usoare. Factorul
etiologic care se impune, prin frecventa lui, este acela al ereditatii, pe
care o intalnim in 25% din cazuri. Transmiterea bolii se face de obicei in
linie directa, de la parinti la copii, in curs de mai multe generatii
succesive, sau poate uneori sari o generatie. Ereditatea poate fi si
colaterala. In 50% din cazuri, ihtioza ia caracterul unei boli familiale,
interesand, fara nici o preferinta ambele sexe. Ihtioza nu este prezenta
niciodata de la nastere, ci ea nu incepe sa se manifeste decat in cursul
primilor 3 ani de viata, pentru a dura uneori toata viata.
Din punct de vedere fiziopatologic,
ihtioza ne apare ca o malformatie a pielii, caracterizata printr-o
diminuare a secretiilor glandulare ale acestui organ(sudoripare si sebacee)
si ca o consecinta a acestei stari, printr-o uscaciune a tegumentului si o
tulburare a procesului descuamativ. In aceste conditii, celulele cornoase
ale stratului disjunctum, in loc sa se elimine pe masura producerii lor in
mod invizibil, ca in stare normala, raman mai mult timp aderente la
tegument, la suprafata caruia se acumuleaza sub forma unor scuame de grosimi
variabile. Cauza intima care prezida la geneza acestei malformatii este
inca nenunoscuta.
Unii specialisti, bazati pe
coexistenta frecventa a ihtiozei cu tulburari in functia glandelor cu
secretie interna si mai ales ale tiroidei si ale glandelor sexuale, inclina
sa admita natura sa endocrina. Insuficienta tiroidiana trebuie cautata cu
multa atentie la ihtiozici, deoarece la dansii imbraca de obicei forma unor
mici hipotiroidii, metabolismul bazal fiind rar modificat.
Ca si in psoriazis sau celelate
dermatoze scuamoase, tratamentul extern nu urmareste decat indepartarea
scuamelor formate prin metode fizice si atenuarea uscaciunii pielii cu
ajutorul unor unguente, pomezi, etc, de aceea pentru rezolvare problemei in
sine trebuie intervenit intern.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu