Ihtioza

IHITOZA 

Ihtioza este o dermatoza scuamoasa, constituita din scuame de grosimi variabile, mai mult sau mai putin juxtapuse, amintind de solzii pestilor, de unde provine si numele dat bolii. 

Acesta afectiune, in general familiala, isi face aparitia in prima copilarie si persista in tot cursul existentei. 

Clinic, ihtioza se caracterizeaza prin doua simptome particulare: o uscaciune pronuntata a pielii si existenta la suprafata ei a unor scuame de aspect special. 

Uscaciunea pielii, mai accentuata in cazurile cu scuame abundente, nu pare sa fie strict conditionata de acestea, deoarece persista chiar daca scuamele sunt indepartate prin procedee terapeutice. Ea este in general mai putin pronuntata la nivelul marilor plici decat in restul tegumentului. Acest lucru se vede mai ales in anumite forme pe care le intalnim adesea la unii din membrii apartinand familiilor de ihtiozici. Alteori xerodermia constituie, un timp mai mult sau mai putin indelungat, simptomul premergator al unei ihtioze cu dezvoltare tardiva. 

In ihtioza constituita, pielea bolnavului este acoperita permanent cu scuame uscate, mai mult sau mai putin mari, in general subtiri si lucru important, aderente de piele in cea mai mare parte a intinderii lor. Din aceasta cauza, spre deosebire de ceea ce se intampla in dermatozele scuamoase cu substrat inflamator, dezlipirea si indepartarea scuamelor se face aici cu oarecare dificultate. Zgariate cu unghia, scuamele se faramiteaza usor din cauza uscaciunii lor, desenand in lungul zgarieturii o dara albicioasa pulverulenta, ca in psoriazis. 

Dupa aspectul scuamelor se pot descrie mai multe tipuri de ihtioza: 

1.Ihtioza pitiriaziforma, cu scuame mici, furfuracee, 

2.Ihtioza scutulara caracterizata prin scuame mai mari, lameloase, poligonale sau ovale, cu marginile dezlipite si centrul aderent. 

3.Ihtioza neteda sau sidefie, dupa cum scuamele prezinta o suprafata neteda si lucitoare, sau dupa cum ele au o nuanta sidefie sau argintie. 

4.Ihtioza neagra, cand scuamele, fie in urma acumularii de impuritati, sub marginile lor dezlipite, fie in urma unor transformari chimice ale substantei lor constitutive, capata, in parte sau in totalitate, o nuanta negricioasa. 

In formele sale obisnuite, ihtioza este o dermatoza generalizata cu dispozitie simetrica. Cu exceptia plicilor, ihtioza este raspandita pe toata suprafata tegumentului, predominand mai ales pe membre si in jumatatea inferioara a trunchiului. In regiunile palmo-plantare scuamele lipsesc, dar pielea este uscata si aspra. Unghiile pot fi normale sau uneori uscate si prezentand crapaturi. 

Secretia glandelor sudoripare si sebacee este scazuta la ihtiozici. 

Legatura dintre starea de uscaciune a pielii si procesul ihtiozic propriu-zis ne apare in mod evident daca tinem seama de faptul ca in formele mai atenuate ale bolii scuamele pot disparea complet in timpul verii, pentru a reaparea iarna. 

Ihtioza este o afectiune nu prea rara, mai ales daca ne referim la formele sale mai usoare. Factorul etiologic care se impune, prin frecventa lui, este acela al ereditatii, pe care o intalnim in 25% din cazuri. Transmiterea bolii se face de obicei in linie directa, de la parinti la copii, in curs de mai multe generatii succesive, sau poate uneori sari o generatie. Ereditatea poate fi si colaterala. In 50% din cazuri, ihtioza ia caracterul unei boli familiale, interesand, fara nici o preferinta ambele sexe. Ihtioza nu este prezenta niciodata de la nastere, ci ea nu incepe sa se manifeste decat in cursul primilor 3 ani de viata, pentru a dura uneori toata viata. 

Din punct de vedere fiziopatologic, ihtioza ne apare ca o malformatie a pielii, caracterizata printr-o diminuare a secretiilor glandulare ale acestui organ(sudoripare si sebacee) si ca o consecinta a acestei stari, printr-o uscaciune a tegumentului si o tulburare a procesului descuamativ. In aceste conditii, celulele cornoase ale stratului disjunctum, in loc sa se elimine pe masura producerii lor in mod invizibil, ca in stare normala, raman mai mult timp aderente la tegument, la suprafata caruia se acumuleaza sub forma unor scuame de grosimi variabile. Cauza intima care prezida la geneza acestei malformatii este inca nenunoscuta. 

Unii specialisti, bazati pe coexistenta frecventa a ihtiozei cu tulburari in functia glandelor cu secretie interna si mai ales ale tiroidei si ale glandelor sexuale, inclina sa admita natura sa endocrina. Insuficienta tiroidiana trebuie cautata cu multa atentie la ihtiozici, deoarece la dansii imbraca de obicei forma unor mici hipotiroidii, metabolismul bazal fiind rar modificat. 

Ca si in psoriazis sau celelate dermatoze scuamoase, tratamentul extern nu urmareste decat indepartarea scuamelor formate prin metode fizice si atenuarea uscaciunii pielii cu ajutorul unor unguente, pomezi, etc, de aceea pentru rezolvare problemei in sine trebuie intervenit intern.