Sa facem analize sau nu

Sa facemm analize sau nu aceasta e intrebarea ?

Merita citit pentru a va pune pe ganduri !

Articol preluat de la

http://adevarul.ro/sanatate/medicina/pacientii-trebuie-stie-adevarul-uneleinvestigatii-rutina-mai-rau-decat-bine-1_52c7f219c7b855ff5634c0ea/index.html

Autorităţile sanitare recomandă realizarea unor analize medicale de rutină cu scopul de a depista din fazele incipiente boli grave, precum cancerul de sân. Dar ele omit să informeze pacienţii cu privire la riscurile pe care le presupun aceste investigaţii, avertizează medicii britanici. Ştiri pe aceeaşi temă De câte ori mergi la medic în cele 9 luni de sarcină VIDEO Mesajul către omenire al unei tinere de 24 de ani care a pierdut... Programele de screening sunt întotdeauna bine văzute de medici pentru că au calitatea de a depista de la cele mai uşoare până la cele mai grave afecţiuni foarte devreme, atunci când pot fi tratate cu succes. Dar realitatea este mult mai complexă de atât, iar metodele de screening pentru anumite boli au, de fapt, efecte adverse, susţin medicii britanici citaţi de publicaţia „The Guardian“. Problema este că doctorii şi cercetătorii cunosc aceste puncte negative ale investigaţiilor medicale de rutină de zeci de ani, dar nu le-au împărtăşit şi pacienţilor. Această problemă de comunicare i-a determinat pe câţiva medici de renume din Marea Britanie să declare public că au ales să nu realizeze, de exemplu, screeninguri pentru cancerul de sân. Printre aceşti medici se numără Fiona Godlee, editor al publicaţiei de specialitate „British Medical Journal“, Iona Heath, medic generalist din Londra şi fost preşedinte al Colegiului Regal al Medicilor Generalişti din Marea Britanie, şi Susan Bewley, profesor de obstetrică la King’s College din Londra. 

Analize care „văd“ boli grave acolo unde nu sunt Supradiagnosticarea este principala problemă a realizării investigaţiilor medicale de rutină recomandate de specialişti şi chiar de sistemele de sănătate ale mai multor state. Aceasta înseamnă că prin programele de screening sunt depistate „afecţiuni“ care, de fapt, nu ar fi ridicat niciodată probleme de sănătate unor persoane.

 În cazul screeningului pentru cancerul mamar, de exemplu, mamografiile depistează leziuni a căror semnificaţie este incertă – este vorba, în multe cazuri, de cancere care nu devin niciodată agresive. Pentru că în cele mai multe situaţii medicii nu au capacitatea de a spune cu precizie care dintre aceste cancere se vor răspândi şi vor scurta dramatic speranţa de viaţă a pacientelor, toate femeile în cazul cărora se depistează astfel de leziuni sunt supuse tratamentelor anticancer, inclusiv mastectomiei (îndepărtarea chirurgicală a unuia sau a ambilor sâni) şi radioterapiei. Aceste tratamente au efecte secundare importante.

 De exemplu, radioterapia creşte uşor riscul de a dezvolta boli de inimă mai târziu în viaţă, iar chirurgia este însoţită de riscurile obişnuite ale anestezicului şi ale potenţialelor infecţii. Aceste riscuri merită să ni le asumăm atâta vreme cât cancerul ameninţă viaţa, dar este foarte dificil de estimat care sunt leziunile potenţial inofensive. 
 
Analizele pentru cancerul de prostată, un alt exemplu O altă problemă o reprezintă eficienţa unor investigaţii medicale de rutină în împiedicarea evoluţiei bolii şi în prelungirea vieţii pacientului. „Să luăm doi bărbaţi cu cancer de prostată care a început să evolueze în 2011“, exemplifică „The Guardian“. „În unul dintre cazuri, cancerul a fost depistat în 2011, în stadiu incipient, prin determinarea antigenului specific prostatic, cunoscut ca PSA, iar celălalt caz a fost depistat de-abia doi ani mai târziu, în 2013, fiindcă apăruseră deja simptome care indicau un stadiu mai avansat al bolii. În prezent, ambii au o speranţă de viaţă scurtă, se estimează că vor muri în 2015. Aşadar, deşi la o primă privire vedem că bărbatul care a fost depistat în stadiu incipient a trăit mai mult după diagnostic, speranţa de viaţă este aceeaşi în ambele cazuri. Screeningul nu a crescut, de fapt, speranţa de viaţă, dar dacă singura analiză pe care o facem este să numărăm anii trăiţi după diagnostic va părea că screeningul chiar a mărit speranţa de viaţă. Din păcate, majoritatea studiilor pentru a depista impactul benefic al screeningului asupra populaţiei au acest punct în minus“, subliniază „The Guardian“. 

De altfel, în cadrul unor investigaţii realizate post-mortem pe mai multe cadavre de sex masculin, oamenii de ştiinţă au observat că aproximativ o treime din bărbaţii de peste 50 de ani care au murit din cauze fără nicio legătură cu cancerul de prostată sufereau, de fapt, şi de această boală. Mult mai puţini bărbaţi au murit chiar de cancer de prostată, iar în cazul celorlalţi, tratamentele pentru această afecţiune au efecte secundare dramatice, precum impotenţa şi incontinenţa urinară. 

De altfel, în ultimii ani, mai multe studii americane şi britanice au arătat că PSA-ul nu aduce beneficii clare bărbaţilor.

 Şi în cazul cancerului pulmonar este la fel Autorităţile americane au lansat săptămâna trecută noile recomandări privind screeningul pentru cancerul de plămâni în SUA. Ei spun că este necesară o tomografie computerizată (CT) pe an pentru toate persoanele cu vârste între 55 şi 80 de ani cu risc crescut de cancer pulmonar fiindcă au fumat un pachet de ţigări sau mai mult pe zi timp de cel puţin 30 de ani şi care sunt fumători şi în prezent sau care s-au lăsat în ultimii 15 ani. Recomandarea se referă la investigaţiile cu doze mici de radiaţii, potrivit CNN. Autorităţile americane din SUA spun că aceste recomandări sunt foarte importante mai ales pentru cei 160.000 de americani care mor anual de cancer pulmonar. Se estimează că acest test ar putea preveni între 8.000 şi 22.000 de astfel de decese în fiecare an. Aproximativ 85% din cazurile de cancer de plămâni sunt cauzate de fumat, arată statisticile. Totuşi, medicii americani îi informează pe pacienţi că screeningul pentru cancerul pulmonar are şi riscuri şi că trebuie să decidă ei înşişi ce este bine pentru ei. 

Printre riscuri, specialiştii enumeră: Mai mult de o persoană din patru care au fost supuse screeningului pentru cancerul pulmonar va primi un rezultat care va obliga medicii la investigaţii suplimentare. În final, 24 din 25 de oameni care au beneficiat de testări mai complexe se vor dovedi perfect sănătoşi. 

Printre investigaţiile adiţionale se numără mai multe teste iradiante, precum şi analize invazive, cum sunt biopsiile. De altfel, o proporţie mică din persoanele care primesc testări suplimentare vor suferi complicaţii grave care pot conduce chiar la deces. 

De asemenea, studiile arată că, în urma CT-ului de rutină, unele persoane sunt „supradiagnosticate“ cu cancer, adică primesc diagnosticul de cancer pulmonar şi sunt tratate agresiv pentru acesta, deşi forma de cancer pe care o au nu va progresa niciodată şi nu va conduce la deces. Este încă extrem de dificil pentru medici să accepte că există unele forme de cancer care nu necesită niciun fel de tratament. Este un fenomen relativ rar, dar important. În prezent nu există nicio investigaţie precisă care să deosebească foarte clar cazurile care au nevoie de tratament agresiv de cele care nu au nevoie de tratament, aşadar unii dintre pacienţii depistaţi în faze incipiente vor primi tratament inutil. 

Analize care emit raze X Radiografia se realizează în cazul în care nu există altă posibilitate de investigare medicală Radiografiile, mamografiile, tomografiile computerizate... Toate aceste teste utilizează raze X pentru a observa eventualele afecţiuni de care suferim. Cele mai noi generaţii de aparate medicale tind spre utilizarea unui nivel tot mai mic de radiaţii X, însă excesul de astfel de analize este dăunător pentru organism, în special pentru structura ADN.

Dacă după o radiografie prezentăm pigmentări sau depigmentări ale pielii ori conjunctivită (iritaţie a ochilor), este posibil să ne fi expus la un nivel ridicat de radiaţii.

 Computerul tomograf, cel mai iradiant În cazul în care ne expunem în mod constant la un nivel prea mare de raze X, există un risc crescut ca ADN-ul celular să fie modificat şi să se formeze, prin urmare, tumori canceroase. Potrivit specialiştilor de la Colegiul American de Radiologie şi de la Societatea de Radiologie din America de Nord, doza maximă admisă de radiaţii X pe durata unui an nu trebuie să depăşească 20 miliSievert (mSv). O persoană obişnuită nu poate atinge acest nivel de radia­ţii, deoarece acesta echivalează cu 1.000 de radiografii dentare sau cu 33 de radiografii pulmonare. Cel mai mare nivel de radiaţii este emis de computerul tomograf (CT).

 Însă nici atunci când facem o tomografie computerizată nu putem atinge limita maximă admisă de radiaţii, deoarece o astfel de investigaţie medicală la nivelul toracelui ne expune la doar 4-8 mSv, iar una completă (pentru tot corpul), la 10-12 mSv.

 Tomografiile pentru tot corpul se realizează numai în condiţiile în care persoana a suferit traumatisme multiple.

Specialiştii recomandă realizarea acestui tip de investigaţii doar în situaţiile în care nu există altă posibilitate de depistare a anumitor afecţiuni.

 În plus, este de preferat ca radiografiile să fie efectuate cu aparatură de ultimă generaţie.

Dr. Rareş Nechifor specialist în radiologie intervenţională Spitalul Universitar de Urgenţă București Expunerea la radiaţiile X cu care se fac radiografiile şi tomografiile computerizate trebuie redusă la minimum.

Radiografiile şi CT-ul trebuie efectuate numai dacă este absolută nevoie şi numai la indicaţia medicului.

 Ele sunt interzise femeilor însărcinate, în mod absolut, în primele trei luni de sarcină. Copiii mici aflaţi în perioada de creştere trebuie protejaţi mai mult decât adulţii.

Unele structuri, cum sunt ochii sau gonadele, sunt cele mai vulnerabile părţi ale corpului la razele X şi trebuie protejate în timpul investigaţiilor.

Cel mai mare risc al expunerii la raze X îl reprezintă efectul mutagen, adică apariţia cancerului.

Acest risc creşte cu doza la care suntem expuşi, dar nu există o limită inferioară de siguranţă documentată ştiinţific. 

Cum limitezi pericolele

- Scoate din priză toate aparatele electrocasnice pe care nu le foloseşti, deoarece ele emit unde electromagnetice şi atunci când sunt oprite.

 - Nu ţine televizorul sau calculatorul în camera în care dormi. Sau nu adormi cu televizorul aprins. - Păstrează o distanţă de minimum 30 de centimetri de aparatele electrice pe care le foloseşti, deoarece la această distanţă câmpul electromagnetic nu mai este atât de puternic.

- Nu-i da copilului tău propriul telefon mobil. Riscurile utilizării în exces a acestor aparate este mai mare în cazul celor mici decât în cazul adulţilor.

- Limitează pe cât posibil convorbirile la telefonul mobil. Iar dacă acest lucru nu este posibil, foloseşte accesoriile hands free. Cu cât ţii celularul mai departe de corp, cu atât câmpul electromagnetic este mai puţin puternic. De exemplu, dacă ţii mobilul la 5 cm de corp, intensitatea câmpului scade cu 75 la sută, iar dacă îl ţii la o distanţă de un metru, scade cu 98 la sută.

- Nu adormi cu telefonul mobil în pat sau pe noptieră.

- Evită să foloseşti telefonul mobil atunci când semnalul este slab, deoarece acesta va folosi mai multă energie pentru a încerca să se conecteze la reţea.

- Nu ţine laptopul pe genunchi, mai ales dacă foloseşti internet Wi-fi (fără cablu). Câmpul de radiofrecvenţă emis de astfel de aparate este aproximativ egal cu cel emis de cuptoarele cu microunde (2.400 Mhz), dar undele sunt scurte şi puternice.

Efectele cele mai dezastruoase ale radiaţiilor X se înregistrează la embrion.

De aceea, femeilor însărcinate le sunt interzise radiografiile.