Sa facemm analize sau nu aceasta e intrebarea ?
Merita citit pentru a va pune pe ganduri !
Articol preluat de la
Autorităţile sanitare recomandă realizarea unor analize medicale de
rutină cu scopul de a depista din fazele incipiente boli grave, precum cancerul
de sân. Dar ele omit să informeze pacienţii cu privire la riscurile pe care le
presupun aceste investigaţii, avertizează medicii britanici. Ştiri pe aceeaşi
temă De câte ori mergi la medic în cele 9 luni de sarcină VIDEO Mesajul către
omenire al unei tinere de 24 de ani care a pierdut... Programele de screening
sunt întotdeauna bine văzute de medici pentru că au calitatea de a depista de
la cele mai uşoare până la cele mai grave afecţiuni foarte devreme, atunci când
pot fi tratate cu succes. Dar realitatea este mult mai complexă de atât, iar
metodele de screening pentru anumite boli au, de fapt, efecte adverse, susţin
medicii britanici citaţi de publicaţia „The Guardian“. Problema este că
doctorii şi cercetătorii cunosc aceste puncte negative ale investigaţiilor
medicale de rutină de zeci de ani, dar nu le-au împărtăşit şi pacienţilor.
Această problemă de comunicare i-a determinat pe câţiva medici de renume din
Marea Britanie să declare public că au ales să nu realizeze, de exemplu,
screeninguri pentru cancerul de sân. Printre aceşti medici se numără Fiona
Godlee, editor al publicaţiei de specialitate „British Medical Journal“, Iona
Heath, medic generalist din Londra şi fost preşedinte al Colegiului Regal al
Medicilor Generalişti din Marea Britanie, şi Susan Bewley, profesor de
obstetrică la King’s College din Londra.
Analize care „văd“ boli grave acolo
unde nu sunt Supradiagnosticarea este principala problemă a realizării
investigaţiilor medicale de rutină recomandate de specialişti şi chiar de
sistemele de sănătate ale mai multor state. Aceasta înseamnă că prin programele
de screening sunt depistate „afecţiuni“ care, de fapt, nu ar fi ridicat
niciodată probleme de sănătate unor persoane.
În cazul screeningului pentru
cancerul mamar, de exemplu, mamografiile depistează leziuni a căror
semnificaţie este incertă – este vorba, în multe cazuri, de cancere care nu
devin niciodată agresive. Pentru că în cele mai multe situaţii medicii nu au
capacitatea de a spune cu precizie care dintre aceste cancere se vor răspândi
şi vor scurta dramatic speranţa de viaţă a pacientelor, toate femeile în cazul
cărora se depistează astfel de leziuni sunt supuse tratamentelor anticancer,
inclusiv mastectomiei (îndepărtarea chirurgicală a unuia sau a ambilor sâni) şi
radioterapiei. Aceste tratamente au efecte secundare importante.
De exemplu,
radioterapia creşte uşor riscul de a dezvolta boli de inimă mai târziu în
viaţă, iar chirurgia este însoţită de riscurile obişnuite ale anestezicului şi
ale potenţialelor infecţii. Aceste riscuri merită să ni le asumăm atâta vreme
cât cancerul ameninţă viaţa, dar este foarte dificil de estimat care sunt leziunile
potenţial inofensive.
Analizele pentru cancerul de prostată, un alt exemplu O
altă problemă o reprezintă eficienţa unor investigaţii medicale de rutină în
împiedicarea evoluţiei bolii şi în prelungirea vieţii pacientului. „Să luăm doi
bărbaţi cu cancer de prostată care a început să evolueze în 2011“, exemplifică
„The Guardian“. „În unul dintre cazuri, cancerul a fost depistat în 2011, în
stadiu incipient, prin determinarea antigenului specific prostatic, cunoscut ca
PSA, iar celălalt caz a fost depistat de-abia doi ani mai târziu, în 2013,
fiindcă apăruseră deja simptome care indicau un stadiu mai avansat al bolii. În
prezent, ambii au o speranţă de viaţă scurtă, se estimează că vor muri în 2015.
Aşadar, deşi la o primă privire vedem că bărbatul care a fost depistat în
stadiu incipient a trăit mai mult după diagnostic, speranţa de viaţă este
aceeaşi în ambele cazuri. Screeningul nu a crescut, de fapt, speranţa de viaţă,
dar dacă singura analiză pe care o facem este să numărăm anii trăiţi după
diagnostic va părea că screeningul chiar a mărit speranţa de viaţă. Din păcate,
majoritatea studiilor pentru a depista impactul benefic al screeningului asupra
populaţiei au acest punct în minus“, subliniază „The Guardian“.
De altfel, în
cadrul unor investigaţii realizate post-mortem pe mai multe cadavre de sex
masculin, oamenii de ştiinţă au observat că aproximativ o treime din bărbaţii
de peste 50 de ani care au murit din cauze fără nicio legătură cu cancerul de
prostată sufereau, de fapt, şi de această boală. Mult mai puţini bărbaţi au
murit chiar de cancer de prostată, iar în cazul celorlalţi, tratamentele pentru
această afecţiune au efecte secundare dramatice, precum impotenţa şi
incontinenţa urinară.
De altfel, în ultimii ani, mai multe studii americane şi
britanice au arătat că PSA-ul nu aduce beneficii clare bărbaţilor.
Şi în cazul
cancerului pulmonar este la fel Autorităţile americane au lansat săptămâna
trecută noile recomandări privind screeningul pentru cancerul de plămâni în
SUA. Ei spun că este necesară o tomografie computerizată (CT) pe an pentru
toate persoanele cu vârste între 55 şi 80 de ani cu risc crescut de cancer
pulmonar fiindcă au fumat un pachet de ţigări sau mai mult pe zi timp de cel
puţin 30 de ani şi care sunt fumători şi în prezent sau care s-au lăsat în
ultimii 15 ani. Recomandarea se referă la investigaţiile cu doze mici de
radiaţii, potrivit CNN. Autorităţile americane din SUA spun că aceste
recomandări sunt foarte importante mai ales pentru cei 160.000 de americani
care mor anual de cancer pulmonar. Se estimează că acest test ar putea preveni
între 8.000 şi 22.000 de astfel de decese în fiecare an. Aproximativ 85% din
cazurile de cancer de plămâni sunt cauzate de fumat, arată statisticile.
Totuşi, medicii americani îi informează pe pacienţi că screeningul pentru
cancerul pulmonar are şi riscuri şi că trebuie să decidă ei înşişi ce este bine
pentru ei.
Printre riscuri, specialiştii enumeră: Mai mult de o persoană din
patru care au fost supuse screeningului pentru cancerul pulmonar va primi un
rezultat care va obliga medicii la investigaţii suplimentare. În final, 24 din
25 de oameni care au beneficiat de testări mai complexe se vor dovedi perfect
sănătoşi.
Printre investigaţiile adiţionale se numără mai multe teste
iradiante, precum şi analize invazive, cum sunt biopsiile. De altfel, o
proporţie mică din persoanele care primesc testări suplimentare vor suferi
complicaţii grave care pot conduce chiar la deces.
De asemenea, studiile arată
că, în urma CT-ului de rutină, unele persoane sunt „supradiagnosticate“ cu
cancer, adică primesc diagnosticul de cancer pulmonar şi sunt tratate agresiv
pentru acesta, deşi forma de cancer pe care o au nu va progresa niciodată şi nu
va conduce la deces. Este încă extrem de dificil pentru medici să accepte că există
unele forme de cancer care nu necesită niciun fel de tratament. Este un fenomen
relativ rar, dar important. În prezent nu există nicio investigaţie precisă
care să deosebească foarte clar cazurile care au nevoie de tratament agresiv de
cele care nu au nevoie de tratament, aşadar unii dintre pacienţii depistaţi în
faze incipiente vor primi tratament inutil.
Analize care emit raze X Radiografia se
realizează în cazul în care nu există altă posibilitate de investigare medicală
Radiografiile, mamografiile, tomografiile computerizate... Toate aceste teste
utilizează raze X pentru a observa eventualele afecţiuni de care suferim. Cele
mai noi generaţii de aparate medicale tind spre utilizarea unui nivel tot mai
mic de radiaţii X, însă excesul de astfel de analize este dăunător pentru
organism, în special pentru structura ADN.
Dacă după o radiografie prezentăm pigmentări
sau depigmentări ale pielii ori conjunctivită (iritaţie a ochilor), este
posibil să ne fi expus la un nivel ridicat de radiaţii.
Computerul tomograf, cel mai iradiant În cazul
în care ne expunem în mod constant la un nivel prea mare de raze X, există un
risc crescut ca ADN-ul celular să fie modificat şi să se formeze, prin urmare,
tumori canceroase. Potrivit specialiştilor de la Colegiul American de
Radiologie şi de la Societatea de Radiologie din America de Nord, doza maximă
admisă de radiaţii X pe durata unui an nu trebuie să depăşească 20 miliSievert
(mSv). O persoană obişnuită nu poate atinge acest nivel de radiaţii, deoarece
acesta echivalează cu 1.000 de radiografii dentare sau cu 33 de radiografii
pulmonare. Cel mai mare nivel de radiaţii este emis de computerul tomograf
(CT).
Însă
nici atunci când facem o tomografie computerizată nu putem atinge limita maximă
admisă de radiaţii, deoarece o astfel de investigaţie medicală la nivelul
toracelui ne expune la doar 4-8 mSv, iar una completă (pentru tot corpul), la
10-12 mSv.
Tomografiile pentru tot corpul se realizează
numai în condiţiile în care persoana a suferit traumatisme multiple.
Specialiştii recomandă realizarea acestui tip
de investigaţii doar în situaţiile în care nu există altă posibilitate de
depistare a anumitor afecţiuni.
În plus, este de preferat ca
radiografiile să fie efectuate cu aparatură de ultimă generaţie.
Dr. Rareş Nechifor specialist în radiologie
intervenţională Spitalul Universitar de Urgenţă București Expunerea la radiaţiile X
cu care se fac radiografiile şi tomografiile computerizate trebuie redusă la
minimum.
Radiografiile şi CT-ul trebuie efectuate numai
dacă este absolută nevoie şi numai la indicaţia medicului.
Ele
sunt interzise femeilor însărcinate, în mod absolut, în primele trei luni de
sarcină. Copiii mici aflaţi în perioada de creştere trebuie protejaţi mai mult
decât adulţii.
Unele structuri, cum sunt ochii sau gonadele,
sunt cele mai vulnerabile părţi ale corpului la razele X şi trebuie protejate
în timpul investigaţiilor.
Cel mai mare risc al expunerii la raze X îl
reprezintă efectul mutagen, adică apariţia cancerului.
Acest risc creşte cu doza la care suntem expuşi, dar nu există o limită
inferioară de siguranţă documentată ştiinţific.
Cum
limitezi pericolele
- Scoate din priză toate aparatele
electrocasnice pe care nu le foloseşti, deoarece ele emit unde electromagnetice
şi atunci când sunt oprite.
- Nu
ţine televizorul sau calculatorul în camera în care dormi. Sau nu adormi cu
televizorul aprins. - Păstrează o distanţă de minimum 30 de centimetri de
aparatele electrice pe care le foloseşti, deoarece la această distanţă câmpul
electromagnetic nu mai este atât de puternic.
- Nu-i da copilului tău propriul telefon
mobil. Riscurile utilizării în exces a acestor aparate este mai mare în cazul
celor mici decât în cazul adulţilor.
- Limitează pe cât posibil convorbirile la
telefonul mobil. Iar dacă acest lucru nu este posibil, foloseşte accesoriile
hands free. Cu cât ţii celularul mai departe de corp, cu atât câmpul
electromagnetic este mai puţin puternic. De exemplu, dacă ţii mobilul la 5 cm
de corp, intensitatea câmpului scade cu 75 la sută, iar dacă îl ţii la o
distanţă de un metru, scade cu 98 la sută.
- Nu adormi cu telefonul mobil în pat sau pe
noptieră.
- Evită să foloseşti telefonul mobil atunci
când semnalul este slab, deoarece acesta va folosi mai multă energie pentru a
încerca să se conecteze la reţea.
- Nu ţine laptopul pe genunchi, mai ales dacă
foloseşti internet Wi-fi (fără cablu). Câmpul de radiofrecvenţă emis de astfel
de aparate este aproximativ egal cu cel emis de cuptoarele cu microunde (2.400
Mhz), dar undele sunt scurte şi puternice.
Efectele cele mai dezastruoase ale radiaţiilor
X se înregistrează la embrion.
De aceea, femeilor însărcinate le sunt interzise radiografiile.
