Pe fondul unor probleme de familie extrem de serioase, in anul 2003 m-am imbolnavit de psoriazis. Starea mea era din ce in ce mai greu de suportat. Am fost consultata si tratata timp de 2 ani dupa retete alopate. N-am obtinut nici o ameliorare. Dimpotriva. Suferinta imi provoca disperare, iar disperarea chema ganduri din ce in ce mai negre.
In anul 2005 am aflat, din revista "Formula AS", despre tratamentul cu ceaiuri, creat de dl. Gheorghe Giurgiu. N-am ezitat sa-l contactez. Dupa o prima consultatie, mi s-a dat ceaiul si mi s-a explicat ce si cum trebuie sa fac. Dupa 2 luni de zile am intrevazut primele rezultate. O parte din leziunile care erau de nesuportat si de neprivit au inceput sa se micsoreze si sa piarda din culoarea intensa. Durerile, arsurile si mancarimile au diminuat. Nu-mi venea sa cred. Am prins curaj si speranta m-a facut sa cred ca inca mai am dreptul sa traiesc. Dupa 4 luni, aproape tot corpul, care fusese acoperit cu aceasta infioratoare plaga, semana cu cel pe care-l avusesem inainte de boala. Pielea se curatase. N-am oprit tratamentul nici o zi. Mi-a fost frica sa nu gresesc. De atunci incepand, am revenit la viata. Se mai intampla, cand stress-ul este peste masura de mare, o data la 10 - 12 luni, sa mai apara inca 3-4 elemente rozalii, nedureroase, care, sub tratamentul cu ceai, dispar in 3-4 zile.
La nivelul scalpului, leziunile au cedat ceva mai greu, dar n-am mai avut nici o indoiala ca voi scapa si de ele. Acum si pielea capului este curata.
Chiar daca dl. Giurgiu mi-ar spune sa intrerup ceaiul, n-as face-o. Voi continua cat voi putea de mult, ca sa ma simt aparata. Dar, cu siguranta, si eu pot spune azi: "am fost bolnava de psoriazis".
Varlam, in varsta de 77 de ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu