Sinuzita
Sinuzita este o afecțiune tot mai frecventă care culminează în sezonul rece și umed.
Abuzul de tratamente locale, nerespectarea indicațiilor din prospecte, o supraîncărcare a limfei și o imunitate precară duc de multe ori la cronicizarea sinuzitelor acute și se ajunge astfel la o suferință îndelungată, sinuzita cronică, cu repercusiuni asupra întregului organism.
Problema sinuzitelor cronice nu se rezumă la atât, ci ele pot duce la alte probleme de sanatate, aparent fără legătură: tulburări de somn, tendința la obezitate (din cauza lipsei de somn și dereglării metabolismului leptinei), oboseală cronică, oxigenare insuficientă, dificultăți de concentrare, etc.
Ce este de fapt sinuzita?
Sinuzita este o inflamație a mucoasei paranazale însoțită de apariția unei secreții vâscoase, transparente sau purulente în interiorul sinusurilor.
Sinusurile sunt niște cavități osoase pline cu aer a căror mucoasă se poate inflama în anumite cazuri: infecție, alergie, etc. Inflamația poate fi însoțită de durere și disconfort în zona sinusurilor.
Vorbim de o sinuzită acută atunci când există o inflamație a mucoasei sinusale de scurtă durată (maxim 3 săptămâni) și care este trecătoare, vindecarea făcându-se fără cronicizare. Dacă sinuzita ține mai mult, vorbim despre o sinuzită cronică.
Cauzele sinuzitei și factori de risc
Sinuzita, fiind o inflamație, are o cauză declanșatoare, pe un fond de alte dezechilibre, așadar o sinuzită poate fi de cauză: bacteriană, virală, fungică sau alergică.
Cauze favorizante pot fi: deviația de sept nazal; rinita acută purulentă (inflamația și infecția mucoasei intranazale), care apoi urcă spre sinusuri și se agravează; mediul toxic (pulberi, noxe), frigul, aerul condiționat; factori alergeni.
Cum se manifestă o sinuzită? Simptomele sinuzitei:
Simptomele sinuzitei acute pot fi supărătoare și pot perturba activitățile de zi cu zi prin: rinoree (secreție, uneori purulentă, la nivelul nasului), obstrucție și congestie nazală, durere de cap în zona sinusurilor, uneori febră și scăderea mirosului, senzație de greutate la nivelul nasului și a ochilor. Simptomele sinuzitei acute sunt mai severe și mai intense.
Sinuzita cronică în schimb se manifestă mai puțin intens însă majoritatea simptomelor rămân: secreție nazală însoțită de congestie cu durata mai mare de 1 lună, durere, tensiune la nivelul sinusurilor, scăderea mirosului, expectorație, tuse, insomnie, dureri de cap.
MUZICA
Cum imi dau seama dacă am sinuzită?
Simptomele și diagnosticul sinuzitei:
Diagnosticul cert de sinuzită poate fi pus de medicul ORL însă multe simptome pot trăda apariția acestei afecțiuni:
durere la nivelul sinusurilor, secreție nazală mucopurulentă, obstrucție nazală cu dificultăți în respirație.
Investigațiile pot fi aprofundate cu examen clinic ORL, examen endoscopic sau examen imagistic care vor putea confirma diagnosticul de sinuzită precum și evoluția ei.
Tratament natural pentru sinuzită
Tratamentul clasic al sinuzitei recomandă antibiotic cel puțin 10 zile, recomanda antiinflamatoare, mucolititice și secretolitice, antihistaminice, administrare de spray vasoconstrictor. Abuzul de acest tratament sau administrarea fără un consult medical poate duce la recidive frecvente, la cronicizare și la scăderea drastică a imunității.
Tratamentul natural al sinuzitei este mult mai blând, fără efecte secundare și cu un rezultat sigur în creșterea imunității, evitând astfel recidivele și cronicizarea.
Evoluția si complicațiile sinuzitei
Ceea ce am precizat deja este faptul ca o sinuzită acuta netratată poate evolua spre sinuzita subacută și apoi cronică.
Alte complicații ale sinuzitei sunt: faringite si amigdalite acute recidivante, laringite acute
recidivante, traheo-bronșite prin drenarea secrețiilor purulente în spatele nasului; iar în cazuri mai grave, puroiul din sinus poate distruge pereții sinusali pătrunzând în vecinătate ajungându-se astfel la abces orbito-ocular, abces cerebral, si pareze ale nervilor cranieni ce inervează fața;
afecțiuni indirecte datorate inflamației persistente și a insuficientei oxigenări pot fi: tulburările de somn, oboseală cronică, dificultăți de concentrare si dureri de cap
Pentru a preveni apariția sinuzitei există mai multe recomandări simple:
Curățarea nasului zilnic; Corectarea deviațiilor de sept sau a unei hipertrofii de cornet nazal inferior dacă acestea pun cu adevărat o piedică în ventilarea căilor aeriene superioare și a cavitățiilor sinusurilor
Susținerea unei imunități puternice
Adoptarea unei alimentații cu efect antiinflamator
Corpul ne transmite permanent mesaje despre starea de sănătate, iar unul dintre aceste mesaje poate fi sinuzita sau alte inflamații ale căilor respiratorii superioare.
Important este să înțelegem că nu este vorba strict de o afecțiune locală ci este vorba de un semn de slăbiciune al întregului organism ale cărui cauze reale se află în stilul nostru, de viață, de zi cu zi!
Alege calea corectă și sigură de a trata sinuzita acută pentru a nu se transforma în cronică și pentru a beneficia de o vindecare deplină!
----------------------
Sinuzita maxilară odontogenă
Sinuzita maxilară este inflamaţia mucoasei sinusului maxilar.
Sinuzita maxilară cronică, dacă nu este tratată la timp, poate fi cauza unor modificări de profunzime la nivelul cavităţii bucale, schimbări ireversibile ale structurii mucoasei sinusale şi a pereţilor osoşi.
În mod frecvent, în cazul diagnosticării cu sinuzită maxilară, este posibilă asocierea sinuzitei maxilare cu leziuni ale sinusurilor etmoidale şi/sau ale sinusurilor frontale.
De notat este faptul că există 4 perechi de sinusuri: sinusuri maxilare, sinusuri etmoidale, sinusuri frontale şi sinusuri sfenoidale.
Sinusul maxilar este cavitatea cea mai voluminoasă, ce se formează încă din viaţa intrauterină.
Rolurile sale numeroase precum filtrarea aerului respirat, încălzirea şi modificarea acestuia sunt dovada a importanţei sale.
Sinusul, prin poziţia pe care o are, prezintă raporturi anatomice cu dinţii laterali ai arcadei superioare, mai exact cu apexurile acestora. De aceea, multe din patologiile sinusale sunt legate de probleme dentare ale dinţilor cu care este învecinat sinusul.
Există mai multe tipuri de sinuzită, clasificate în funcţie de diferite criterii:
sau, sa
MUZICA
Sinuzita maxilară odontogenă – simptome:
Sinuzita maxilară odontogenă (cauzată de probleme dentare) este cel mai des întâlnită afecţiune a sinusului, iar printre factorii cauzatori se numără următoarele:
După diagnosticare, medicul stomatolog va recomanda cel mai potrivit tratament pentru sinuzita maxilară odontogenă, în funcţie de gradul de avansare, de starea generală de sănătate a pacientului, de localizarea sinuzitei şi de eventualele complicaţii apărute.
Tratamentul pentru sinuzita maxilară odontogenă înseamnă, în primul rând, îndepărtarea cauzei apariţiei acestei afecţiuni.
În al doilea rând, în funcţie de diagnosticul stabilit, medicul poate recomanda instituirea unui tratament medical sau a unui tratament local.
În acelaşi timp, se recomandă tratarea leziunilor dentare, evitarea accidentelor extracţionale şi executarea implanturilor în mod corect.
Odată cu tratamentul pentru sinuzita maxilară se va recomanda o bună igienă corporală, dar şi o igienă dentară riguroasă.
Medicul poate realiza, împreună cu pacientul, un plan de tratament.
Pentru sinuzita maxilară, tratamentul medicamentos poate presupune administrarea de antibiotic (10-14 zile), medicamente antiinflamatorii, mucolitice, secretolitice şi/sau antihistaminice.
În cazul unui tratament local pentru sinuzita maxilară, se recomandă şi se realizează toaleta foselor nazale, meşe DNF (dezobstrucţie nazo-faringiană), administrarea de spray vasoconstrictor şi puncţie sinusală, după caz.
Orice măsură de tratament pentru sinuzită (maxilară sau de alt tip) depinde de cauza sinuzitei, precum şi de severitatea cazului.
Astfel, în cazuri unde sinuzita maxilară este foarte avansată, poate fi necesar un tratament chirurgical, acesta presupunând drenarea secreţiilor purulente localizate la nivelul sinusurilor şi corectarea obstrucţiei nazale acolo unde este cazul (deviaţia de sept nazal, hipertrofia cornetelor nazale inferioare etc)
-------------------
Unele bacterii din nas şi gât ar putea avea
un efect protector contra gripei
Un stiudiu a identificat un grup de bacterii din nas şi gât care ar putea scădea riscul de a contracta gripă.
Pentru a evalua relaţia dintre bacteria din nas sau gât şi sensibilitatea la virusul gripal, cercetătorii au utilizat date prelevate în cadrul unui studiu longitudinal privind transmiterea gripei în cadrul gospodăriilor din Nicaragua, efectuat în perioada 2012 – 2014.
717 persoane din 144 de gospodării în care existau indivizi cu gripă confirmată au fost recrutate pentru acest studiu şi monitorizate timp de 13 zile sau până când au dezvoltat gripă. 537 indivizi au fost testaţi negativ cu gripă la începutul studiului.
Oamenii de ştiinţă au analizat mostrele de bacterii din nas şi din gât prelevate la momentul înrolării în cadrul studiului şi au utilizat secvenţierea ADN pentru a determina tipul bacteriilor prezente.
La analiza compoziţiei bacteriene a tuturor mostrelor au fost descoperite 5 grupuri de bacterii.
După ce au luat în calcul alţi factori cunoscuţi care ar putea influenţa riscul de gripă, precum vârsta, expunerea la tutun, gospodăriile aglomerate şi vaccinarea antigripală, cercetătorii au dorit să afle dacă indivizii cu un anumit tip de bacterii prezentau o sensibilitate redusă la gripă.
S-a analizat ce fel de grupă (de bacterii) avea fiecare şi dacă acest lucru influenţa riscul de gripă şi s-a aflat că da.
Aceasta este partea interesantă. Ne spune că dacă o persoană care prezintă această comunitate de bacterii are un risc redus de a contracta gripă.
Este o veste importantă deoarece nu a mai fost demonstrată anterior.
Descoperirea avansează însă şi unele întrebări noi:
Este cu adevărat posibil să influenţezi microbiomul cuiva astfel încât acest lucru să conteze?
Este posibil să le putem spune oamenilor: Iată pastila ta cu microbiom? Este un drum foarte lung şi ne aflăm la început.
În viitor, echipa de cercetători îşi propune să efectueze studii similare pe o populaţie diferită şi să monitorizeze participanţii pe perioade mai lungi.
Ştim că vom avea întotdeauna nevoie de antibiotice noi, însă în acest mod ne putem baza pe ele mai mult timp; probabil că, dacă putem interveni astfel, vor exista mai puţine efecte secundare ale gripei.
--------------------
Severitatea răcelii, influențată de bacteriile din nas
Există 6 modele diferite de microbiom nazal.
Diferitele modele au fost asociate cu diferențe în severitatea simptomelor.
Amestecul de bacterii care trăiesc în interiorul nasului, (microorganisme care trăiesc în nas) - se corelează cu tipul și severitatea simptomelor de răceală.
Compoziția s-a dovedit a fi corelată cu încărcătura virală - cantitatea de virus care provoacă răceala.
De exemplu, un nou studio arata ca persoanele, în al căror nas se găsesc bacterii, Staphylococcus, au avut mai multe simptome nazale severe, decât cei care suferă de răceala dar au stafilococi mai puțini.
Aceasta este în ciuda faptului că răceala tuturor subiecților a fost cauzată de exact aceiași tulpină de virus.
Șase modele diferite, simptome cu grade diferite
Cercetătorii au descoperit că bacteriile din nasul voluntarilor s-au încadrat în 6 modele diferite de microbiom nazal.
Descoperirea a fost surprinzătoare chiar și pentru cercetătorii în cauză, care studiază de mult timp răceala.
Prima surpriză a fost că poți identifica 6 categorii în care oamenii se potrivesc, iar apoi faptul că respectivele categorii par să aibă un impact asupra felului în care oamenii răspund la virus.
Microbiomul nazal influențează modul în care ați reacționat la virus și cât de bolnav veți fi.
Microorganismele care trăiesc în nas nu provoacă răceala.
Răceala, în sine, este cauzată de un virus specific.
Genele ar putea fi responsabile atât pentru compoziția microbiomului nazal, cât și pentru reacția la virusul răcelii a unei persoane.
Intrebare:
Probioticele ar putea scurta răceala? Răspunsul e: NU!
Sinuzita cronică
In cazul sinuzitei cornice, simptomele lipsesc inițial, însă afecțiunea poate să fie prezentă în organism luni sau chiar ani.
Simptomele nu se manifestă în mod permanent, ci apar la anumite intervale, chiar și după pauze lungi.
Sinuzita cronică este greu de tratat.
Uneori pacienții urmează un tratament pentru ameliorarea simptomelor, însă rămân cu sinuzită în mod permanent.
Deși cauzele nu sunt întotdeauna ușor de determinat, varianta cronică a sinuzitei poate fi cauzată și de o infecție bacteriană sau fungică.
-------------------------
Rinosinuzita alergica
Alergiile nazale sunt rezultatul interacțiunii unor alergeni cu celulele din mucoasa nazală.
Rinosinuzita alergică este declanșată de alergenii care ajung în mucoasa nazală și interacționează cu anticorpii IgE la nivelul mastocitelor din interiorul nasului.
Acest lucru cauzează producerea de histamină.
Histamina este cea care determină apariția simptomelor specifice alergiilor strănut, congestie nazală și rinoree.
Eozinofilele persistă la nivelul mucoasei nazale timp de 6-24 de ore, apoi acestea eliberează substanțe care pot cauza manifestările alergice, după expunerea inițială.
Prima reacție se numește reacție timpurie, iar simptomele apar la câteva ore după ce alergenii au ajuns în mucoasa nazală.
O persoană care este alergică la părul de pisică va dezvolta o reacție alergică imediată atunci când în apropiere se află o felină.
Acest atac inițial acut poate continua atât timp cât individul este expus la alergen.
Mai târziu, după ce persoana s-a îndepărtat de pisică, procesul de eliberare a eozinofilelor poate cauza un alt val de simptome alergice.
Cauzele sunt adesea foarte clare: expunerea la un anumit alergen.
Alergenii intră în organism prin fosele nazale.
Printre factorii declanșatori ai alergiilor se pot număra polenul, praful, acarienii din praf, sporii de mucegai și părul de animale.
Simptomele din prima fază a rinusinuzitei alergice sunt: secreții nazale clare și apoase, tuse, mâncărime în interiorul urechii, mâncărime, lăcrimare și roșeața la nivelul ochilor, mâncărime nazală, congestie nazală și dificultăți de respirație pe nas, strănut.
Manifestările din etapa tardivă sunt foarte asemănătoare. Persoana care are o alergie cronică atunci când este expusă la un anumit alergen poate avea și alte simptome, printre care: congestie nazală accentuată, diminuarea mirosului, dureri de cap, de obicei la nivelul frunții, obrajilor sau ochilor, secreții nazale mai groase și mai puțin clare.
Persoanele cu alergii cronice pot începe să fie afectate și de alți stimuli nonalergici. Aceștia pot include aerul uscat sau rece, fumul de țigară și diverse particule din aer.
Cele mai multe dintre efectele pe termen lung apar la cei care au prioade prelungite de manifestări alergice sau alergiile sunt întâlnite cu o frecvență crescută.
Prezența rinitei alergice crește, de 4 ori riscul de astm bronșic.
Persoanele cu alergii cronice, cum ar fi cele care sunt sensibile la praf, au un risc ridicat de a dezvolta simptome cronice pe termen lung.
Cei care suferă de boli alergice pe perioade mai mari de timp (cum sunt cele care au alergii sezoniere), pot dezvolta simptome alergice pe termen lung. Aceste simptome pe termen lung pot fi: tuse cronică, congestie nazală cronică, mucus nazal gros și excesiv, dureri faciale, oboseală, pierderea simțului mirosului, dureri de cap, sforăit.
Rinosinuzitele alergice pot predispune un individ la infecții ale sinusurilor și ii pot afecta în mod negativ stilul de viață.
Diagnosticul rinosinuzitei alergice începe cu istoricul medical și examenul fizic.
Persoana poate raporta simptome după expunerea la un alergen specific, cum ar fi părul de animal sau animalul însuși.
Uneori, persoanele alergice pot avea manifestări specifice rinosinuzitei alergice numai în anumite anotimpuri.
Pentru aceștia, alergologul poate recomanda alte teste medicale, inclusiv cele pentru determinarea prezenței de eozinofile în mucusul nazal.
Testele specifice pentru depistarea alergiilor se pot face pentru a se determina cu exactitate care sunt declanșatorii simptomelor de rinosinuzită alergică.
MUZICA
Antihistaminicele orale pot fi folosite pe termen scurt în cazul bolilor alergice.
Antihistaminicele cel mai frecvent folosite sunt difenhidramina, loratadina si fexofenadina. Acestea sunt foarte eficiente pentru controlul simptomelor cum ar fi strănutul și scurgerile nazale.
Antihistaminicele, în general, nu reduc secrețiile nazale.
De aceea, poate fi necesară utilizarea unui decongestionant cum ar fi efedrina alături de un anihistaminic.
Pentru crizele severe se pot folosi steroizi administrați pe cale orală (prednison, de exemplu), care vor bloca reacția alergică.
Spray-urile nazale cu steroizi cum ar fi beclometazona și mometazona sunt recomandate în cazul alergiilor prelungite. Siguranța și eficiența acestora au fost confirmate în urma utilizării acestora de peste 20 de ani.
Acestea controlează manifestările acute mai eficient decât antihistaminicele.
Filtrele de aer și aspirarea frecventă a mediului în care vă petreceți majoritatea timpului pot fi de ajutor, iar spray-urile nazale cu apa de mare pot fluidiza secrețiile nazale.
Medicamentele antialergice administrate injectabil pot fi indicate în cazul persoanelor care suferă de episoade prelungite de alergii sau la care alergiile se cronicizează.
Totuși, multe dintre antihistaminice au efecte secundare printre care se numară somnolența, scăderea vigilenței mentale. Decongestionantele cum ar fi efedrina pot determina creșterea tensiunii arteriale, pot accelera bătăile inimii și pot fi cauza tulburărilor de somn.
Steroizii pot provoca apariția sângerărilor și crustelor nazale.
Efectele secundare ale steroizilor utilizați pe cale orala sunt creșterea apetitului, iritabilitate, acumularea de kilograme și iritarea mucoasei stomacului.
Utilizarea constantă a steroizilor poate provoca subțierea oaselor, poate predispune la declanșarea infecțiilor, diabetului și cataractei.
În urma administrării pe cale injectabilă a preparatelor antialergice ar putea să se declanșeze reacții alergice sau episoade de anafilaxie.
Acestea pot determina și apariția crizelor de astm.
Majoritatea alergenilor sunt prezenți în aer, așa că poate fi extrem de dificil pentru anumite persoane să prevină în totalitate alergiile nazale.
Sursa
https://www.sfatulmedicului.ro/Alergiile/rinosinuzita-alergica_11555
Rolul mucusului în sistemul respirator
Mucoasa sistemului respirator este alcătuită din diferite celule epiteliale (de la cele ciliate columnare la cele scuamoase simple sau celule goblet producătoare de mucus) și glande formate din celule producătoare de mucus.
În sistemul respirator, mucusul este implicat în protecţia plămânilor deoarece capturează particulele străine care intră în organism, în special prin nas, în timpul respiraţiei.
Flegma este termenul folosit pentru mucusul din tractul respirator, în timp ce pentru secreţiile de la nivelul nasului se foloseşte termenul de mucus nazal.
Mucusul nazal este produs la nivelul mucoasei nazale şi de ţesutul care căptuşeşte căile aeriene (trahee, bronhii, bronhiole), de către celulele epiteliale (celulele goblet) şi glandele submucozale.
Particulele mici de praf, alergenii, poluanţii şi agenții infecţioşi sunt capturaţi de mucusul nazal şi împiedicaţi să intre în organism şi să ajungă în plămâni.
În plus, mucusul umezeşte aerul inspirat şi previne uscarea epiteliului nazal.
Cea mai mare parte a mucusului nazal este înghiţit în permanenţă, iar acest lucru se produce în mod inconştient.
În tractul respirator, mucusul protejează ţesuturile de particulele atmosferice (praf, reziduuri de carbon), prevenind apariţia infecţiilor la nivelul acestor ţesuturi extrem de sensibile. Totuşi, mucoasa permite trecerea gazelor.
Mucusul este produs şi eliminat în permanenţă de organism şi necesită un flux continuu de fluide. Deshidratarea duce la uscarea mucoaselor, iar acest lucru permite apariţia infecţiilor sau distrugerea mucoaselor.
Ca urmare a infecţiilor sau inflamaţiilor, tractul respirator produce mai mult mucus, ceea ce duce la simptome ca nas înfundat, curgerea nasului, tuse, etc.
La persoanele sănătoase, mucusul este un lichid limpede, care se îngroaşă la contactul cu aerul.
Când este infectat, mucusul capătă o culoare verde sau galbenă.
Infecţia mucusului trebuie tratată, deoarece se poate transforma în bronşită sau pneumonie.
În cazul creşterii numărului alergenilor, reacţia naturală a organismului este de a produce mai mult mucus.
Creşterea producţiei de mucus la nivelul tractului respirator este semnul unor afecţiuni frecvente (răceala şi gripa).
Secreţia excesivă de mucus apare şi în cazul bolilor respiratorii inflamatorii (alergii, astm şi bronşită cronică). Prezenţa mucusului la nivelul nasului şi gâtului este normală, dar o cantitate prea mare poate împiedica respiraţia, cauzând neplăceri.
În mod normal, mucusul nazal este subţire şi transparent şi serveşte filtrării aerului pe care îl respirăm.
În cazul infecţiilor însă, mucusul îşi schimbă culoarea în galben sau verde fie ca rezultat al capturării bacteriilor, fie ca reacţie a organismului la infecţiile virale.
Culoarea verde a mucusului este dată de mieloperoxidază (enzimă care conţine fier), secretată de leucocite ca metodă de apărare în cazul unei eliberări masive de radicali liberi în organism.
În cazul unei infecţii bacteriene, bacteriile sunt capturate în sinusurile deja obstrucţionate.
Infecţiile bacteriene cauzează producerea de mucus decolorat şi răspund la tratamentul cu antibiotice, în timp ce infecţiile virale trec, în cele mai multe dintre cazuri, fără tratament.
Aproape toate sinuzitele sunt infecţii virale, de aceea antibioticele nu sunt recomandate în tratamentul acestora.
În cazul răcelii sau gripei cauzate de o infecţie virală, în primele stadii ale bolii se remarcă producerea unei cantităţi mari de mucus limpede în nas şi gât.
Pe măsură ce organismul reacţionează la infecţie, mucusul se îngroașă şi capătă o culoare galbenă sau verde. Tratamentul este în general simptomatic, pentru a permite organismului să elimine virusul.
Producerea unei cantităţi mari de mucus în partea superioară a tractului respirator este simptomul multor afecţiuni, aşa cum e răceala.
Excesul de mucus din bronhii, care poate apărea în astm, bronşită şi gripă, poate fi tratat cu antiinflamatoare, dacă ţinem cont de faptul că inflamaţiile cauzează producţia de mucus în exces.
Îngroşarea mucusului ca urmare a utilizării decongestionantelor nazale pe o perioadă prea mare de timp poate duce la uscarea mucoasei nazale, permiţând apariţia altor infecţii.
MUZICA
În perioadele reci, cilii, care în mod normal împing mucusul din nări înspre gât, își încetinesc mișcarea sau nu mai funcţionează. Astfel, mucusul nu se scurge afară prin nări.
La nivelul mucoasei nazale predomină 3 tipuri de bacterii (Corynebacterium, Propionibacterium şi Staphylococcus). Împreună cu celelalte bacterii care trăiesc în organismul uman (pe piele, în cavitatea bucală, în tractul genital şi în special în intestine), acestea formează microbiomul.
O treime dintre oameni au în mucoasa nazală Staphylococcus aureus, o bacterie în mod normal inofensivă, dar care în anumite condiţii poate face ravagii în organism. Competiţia de la nivelul mucoasei nazale ţine sub control acest tip de bacterie.
Când ajunge în alte părţi ale corpului, Staphylococcus aureus poate cauza numeroase probleme: la nivelul pielii poate cauza orice, de la coşuri la infecţii care ameninţă viaţa.
În anumite condiţii, aceste bacterii se coalizează şi invadează ţesuturi întregi.
Ce fac aceste bacterii atât de periculoase este rezistenţa la antibiotice.
Abuzul de antibiotice în copilărie poate cauza multe probleme de-a lungul vieţii.
------
Cum știi că suferi de rinoree?
Când auzi de rinoree vorbim practic de scurgeri masive din nas.
În urma tratamentului medical, fosele nazale se curăță, dar dacă nu se intervine cu tratament apare fenomenul de congestie nazală. Acest lucru poate duce la dureri de cap.
Când fosele nazale sunt obstrucționate, există 2 forme prin care se poate manifestă rinoreea în funcție de poziționarea ei de-a lungul sinusurilor: putem vorbi de rinoreea anterioară sau de rinoreea posterioară.
Prin vizita la medicul specialist se poate stabili dacă curgerea nasului și inflamația polipilor nazali duc la rinoree sau nu.
Ce trebuie reținut este faptul că rinoreea este un simptom comun, prezent în multe afecțiuni, însă destul de rar are semnificație gravă.
Când scurgerea provine din sinusuri infectate sau congestionate este mai vâscoasă și adesea incoloră.
În unele cazuri, mucusul în exces se poate scurge prin nazofaringe și poate determina apariția tusei (accentuată noaptea de poziția declivă), adesea sâcăitoare și de obicei productivă.
Scurgerea nazofaringiană a acestor secreții poate determina apariția durerii de gât și iritații.
Dacă secrețiile sunt în cantități mai mari și sunt și infectate, pot astupa tuba Eustachio (conductul auditiv, ce face legătura între faringe și urechea internă), ducând la apariția durerii locale și otitei.
Scurgerile pot bloca și sinusurile, determinând dureri și infectarea zonei respective (procesul infecțios numindu-se sinuzită).
Cauze ale rinoreei
Dincolo de infecțiile virale sau bacteriene, dincolo de crizele de gripă sau răceală, rinoreea mai poate apărea și în alte situații.
Un astfel de caz este „rinita medicamentoasă" un termen medical care descrie un simptom care este asociat cu folosirea abuzivă a decongestionantelor nazale sau a altor substanțe precum efedrina.
Rinoreea mai poate fi cauzată de polipoza nazală, de LCR (LCR apare de obicei după traumatismele cranio-cerebrale violente care presupun ruperea meningelui, situație care permite scurgerea LCR spre cavitatea nazală).
Există și o serie de factori de mediu ce pot determina apariția rinitei pasagere, cum ar fi contactul cu legume precum ceapa, usturoiul, ardeiul iute, piperul.
În cazul copiilor, rinoreea poate fi determinată și de prezența corpilor străini în nas.
Cum se manifestă rinoreea
Dacă pacienții prezintă scurgeri nazale apărute după un traumatism cranian, scurgeri care au un miros înțepător, având consistența vâscoasă și o culoare alb-gălbuie și sunt însoțite de febră, frisoane, trebuie consultat un medic specialist.
Din anamneză medicul trebuie să afle natura scurgerilor, dacă există corelație cu anotimpul, dacă au apărut brusc într-un mediu nou, dacă există simptome și semne asociate (durere, febră, cefalee, tuse, strănut, dureri de gât).
Există o serie de corelații între natura rinoreei și cauza de apariție.
Altfel spus, studiile au arătat că aprox. 3/4 dintre pacienții cu rinoree se plâng la scurt timp și de alte simptome precum: dureri de gât, mucoasa nazală intens eritematoasă și congestivă, lucru care sugerează infecția căilor respiratorii superioare.
Au fost pacienți care s-au prezentat cu ochi împăienjeniți, înlăcrimați, simptomele având caracter sezonier sau fiind puse în relație cu diverși triggeri.
Dacă rinoreea e caracterizată de scurgeri mucopurulente, durere facială focală, cefalee și uneori eritem sau sensibilitate la atingerea sinusurilor frontale și maxilarului sugerează sinuzita.
MUZICA
Cum se pune diagnosticul de rinoree
Investigațiile paraclinice pot include radiografii de craniu, cu evidențierea cât mai bună a sinusurilor, CT de extremitate cefalică (în special pentru realizarea diagnosticului diferențial și excluderea altor cauze de rinoree) sau chiar recoltarea pentru culturi bacteriene din scurgerile nazale pentru a efectua antibiograma.
Cum se tratează crizele de rinoree
În primul rând, bolnavul trebuie să aibă grijă pentru menținerea cât mai fluidă a secrețiilor (astfel se previne apariția complicațiilor, cum ar fi otite, sinuzite și blocarea conductelor nazale prin secreții aderente și vâscoase). Pentru ca mucusul să fie cât mai fluid, pacienții sunt sfătuiți să consume cât mai multe lichide, să stea în încăperi cu aer umidificat (umidificarea se poate realiza cu un vaporizator sau umidificator) și să utilizeze spray-uri nazale pe baza de soluții saline.
În plus, cantitatea de mucus poate fi scăzută prin administrarea antihistaminicelor (ex loratadină). Pacienții sunt sfătuiți să utilizeze aceste medicamente cu foarte multă grijă deoarece o parte din efectele secundare sunt reprezentate de somnolență și amețeală (ce pot interfera cu desfășurarea normală a diverselor activități cotidiene) sau pot genera o forma complicată de rinită alergică.
În cazul în care se utilizează spray-uri nazale din categoria DNF-uri (care nu necesită prescripție medicală pentru eliberare), pacienții sunt sfătuiți să le utilizeze nu mai mult de 3 zile, făcând apoi pauză de 3 zile.
O altfel de administrare poate fi încercata doar dacă este recomandată de către medicul curant.
Spray-urile nazale vasoconstrictoare pot fi utilizate pentru o perioadă limitată de timp, însă utilizarea lor îndelungată poate deveni contraindicată deoarece determină apariția rinitei medicamentoase.
Majoritatea pacienților consideră că scurgerile nazale galben-verzui semnifică o infecție bacteriană și ca urmare, își auto-administrează ca tratament de prima intenție, antibiotice. Acest lucru nu are un fundament științific.
În plus, acest lucru este periculos pentru organism pentru că creează premisele unor virusuri mai puternice.
În plus abuzul de antibiotice afectează microbiota intestinală.
De exemplu, gripa este o boală ce debutează cu rinoree incoloră, dar evoluția ei este în câteva zile spre scurgeri nazale verzui, având de asemenea, vâscozitate crescută.
Gripa are însă, etiologie virală și în acest caz antibioticele nu sunt de folos, medicația fiind adesea simptomatică și doar rar necesitând administrarea de antivirale.
-------------------------
Sinuzita acută
Sinuzita acută este de obicei cauzată de o infecție virală, iar dezvoltarea ei este rapidă, cu debut brusc.
Este cea mai des întâlnită forma de sinuzită și poate să dureze între 2-3 săptămâni.
Dacă boala nu este tratată corespunzător, ea se poate complica și se transformă în sinuzită subacută, care poate să dureze până la 3 luni.
Diferenţa dintre răceală şi sinuzită constă în faptul că simptomele ce însoţesc răceala, incluzând nasul înfundat, încep să se amelioreze după 5-7 zile.
În schimb, simptomele atribuite sinuzitelor durează mai mult şi se agravează după 7 zile.
De regulă, această boală apare ca urmare a unei răceli, dar poate avea şi alte cauze precum rinită alergică, polipii nazali, corpi străini sau deviaţia de sept, toate acestea putând obstrucționa pasajul nazal.
Există, pentru sinuzită, remedii naturale foarte eficiente, care te ajută să vindeci boala, nu doar să suprimi simptomele, aşa cum fac medicamentele clasice.
----------------------
