Poliartrita reumatoida

Poliartrita reumatoidă

        

 

        Artrita reumatoidă (AR) este o forma de poliartrită inflamatorie, care poate duce la distrugerea articulațiilor, la deformări și la pierderea funcției articulației.

        Umflarea articulațiilor mici, în special a celor de la mâini și de la picioare, este caracteristica bolii (sau semnul distinctiv), însă trebuie să reținem că majoritatea articulațiilor din corp pot să fie afectate de boală, de aceea i se mai spune și poliartrita reumatoidă (PR).

        Pe lângă articulații, alte manifestări ale bolii pot fi observate, cum ar fi: noduli subcutanați, inflamație la nivelul ochilor, plamânilor și vaselor de sânge, scăderea numărului de globule albe (denumite și leucocite) în sânge, afectarea plămânilor.

 

        Poliartrita reumatoidă este o boală autoimună care provoacă inflamația articulațiilor, care la rândul său, duce la apariția unor simptome precum durerea, umflarea, deformarea articulațiilor și dificultate la mișcare.

 

        În această boală, cartilajul, oasele și ligamentele se deteriorează, iar rezultatul este că apar deformări vizibile la examinarea pacientului.

 

        Poliartrita reumatoidă este cea mai fecventă suferință articulară, fiind o boală inflamatorie cronică. Femeile sunt de 2-3 ori mai afectate decât bărbații. Boala poate să debuteze la orice vârstă, mai frecvent în decadele 4-5 de viață.

 

        Statisticile actuale aproximează că peste 200.000 de români suferă de poliartrită reumatoidă, cea mai frecventă boala reumatică de tip inflamator care poate duce la reducerea duratei de viață cu până la 10 ani.

 

        Astăzi, există tot mai multe cercetări care menționează că persoanele cu poliartrită reumatoidă prezintă modificări specifice ale microbiomului la nivelul cavității orale și intestinal

 

 

        Îl rog pe invitatul emisiunii domnul Prof. Dr. Manole Cojocaru, professor la Facultatea de Medicină de la Universitatea „Titu Maiorescu" din București să ne vorbească despre cauzele care duc la apariția poliartritei reumatoide

 

        

        Cauze

 

        Cauzele poliartritei reumatoide nu sunt cunoscute. Se poate spune că, în mod similar altor afecțiuni autoimune, etiologia bolii este necunoscută. Chiar și așa, anumiți factori par să aibă un rol în ceea ce privește creșterea riscului de a dezvolta poliartrită reumatoidă sau sunt factori care declanșează debutul bolii

 

        La copii, cea mai comună formă de artrită cronică este denumită poliartrita idiopatică juvenilă, iar dovezile recente sugerează că microbiomul poate influența această boală. Cu toate acestea, specialiștii susțin că se impun cercetări suplimentare cu privire la mecanismele prin care microbiomul intestinal ar putea contribui la inflamație și la creșterea activității funcției imune.

 

        Concluzia acestor studii este că există o corelație între modificările privind microbiomul intestinal și manifestările clinice ale pacienților cu poliartrită reumatoidă, iar un studiu condus de dr. Simon Milling de la Centre of Immunobiology la University of Glasgow (Marea Britanie) explică faptul că până în prezent, administrarea de probiotice și modificarea echilibrului microbiomului intestinal prin dietă au avut, totuși, un succes limitat în îmbunătățirea stării pacienților și un efect redus asupra inflamației sistemice.

 

        Așadar, disbioza intestinală a pacienților cu poliartrită reumatoidă poate rezulta din abundența crescută a anumitor specii bacteriene rare. Ameliorarea poliartritei reumatoide prin modularea microbiomului intestinal reprezintă un nou domeniu de cercetare, care ar putea oferi opțiuni terapeutice suplimentare pentru persoanele care suferă de această afecțiune.

 

        Speciile microbiene pot controla apariția și evoluția poliartritei reumatoide.

 

        Două studii recente conduse de dr. Veena Taneja de la Department of Immunology and Division of Rheumatology la Mayo Clinic in Rochester (SUA) pun în lumină rolul microbiomului intestinal la persoanele care suferă de poliartrită reumatoidă și propun o abordare terapeutică complementară a bolii cu ajutorul reechilibrării microbiomului. Prima lucrare, publicată în Genome Medicine, a constatat că microbiomul intestinal al pacienților cu poliartrită reumatoidă prezentă o scădere importantă a diversității odată cu înaintarea bolii și creșterea nivelului de autoanticorpi, comparativ cu lotul martor (15 rude de gradul I ale pacientilor și 17 persoane sănătoase din grupul de control). Disbioza microbiomului intestinal la pacienții cu poliartrită reumatoidă a derivat dintr-o expansiune de specii microbiene rare, cum ar fi Eggerthella și Collinsella și de la scăderea numărului speciilor benefice, cum ar fi Faecalibacterium. Astfel, a fost identificat un profil al microbiomului intestinal al pacienților cu poliartrită reumatoidă pe baza celor trei specii microbiene: Collinsella, Eggerthella și Faecalibacterium.

        Analiza metaboliților microbieni și asocierea acestora cu taxonomia specifică au fost investigate pentru a identifica o potențială legătură mecanicistă. Profilul metabolic a fost asociat cu microbiomul intestinal la pacienții cu poliartrită reumatoidă, constatandu-se abundența speciei Collinsella corelată cu un nivel ridicat al celor 3 metaboliți: beta-alanina, acid alfa-aminoadipic și asparagina. Collinsella pare să aibă un rol esențial în modificarea permeabilității intestinale și severității bolii, după cum au fost confirmate în experimente. „După cercetări suplimentare la șoareci și, în cele din urmă, la oameni, cercetătorii ar putea realiza un profil de predicție referitor la probabilitatea dezvoltării poliartritei reumatoide și cursul pe care boala îl poate lua", susține dr. Taneja.

        Cea de-a doua lucrare, publicată în Arthritis & Rheumatology, a explorat rolul comensal al derivatelor intestinale în tratarea poliartritei reumatoide într-un model de șoarece „umanizat". Rezultatele au sugerat ca bacteria Prevotella histicola ar putea fi explorată în tratarea poliartritei reumatoide ca un nou remediu cu efecte secundare reduse.

 

   

        Dacă am vazut care ar fi cauzele care pot declanșa apariția bolii, să vedem în continuare cum o putem preveni:

 

   Pentru a preveni poliartrita reumatoidă este necesar să cunoaștem factorii care cresc riscul și să încercăm să-i înlăturăm.

        Aceștia pot fi:

 

        Expunerea la anumite tipuri de bacterii, cum ar fi cele asociate cu boala parodontală; cu alte cuvinte, anumiți agenți infecțioși pot fi factori favorizanți ai bolii;

 

        Atunci când pacientul prezintă un istoric medical de infecții virale, precum infecția cu virusul Epstein-Barr, care cauzează mononucleoza infecțioasă;

 

        Traumatisme sau răni/leziuni, cum ar fi ruperea/ fracturile oaselor, dislocarea unei articulații și deteriorarea ligamentelor;

 

        Factori de mediu - fumatul este considerat cel mai important factor de risc; asocierea poliartritei reumatoide cu fumatul este direct proporțională cu numărul de pachete de țigări fumate și anii în care pacientul a fumat. Fumătorii par să aibă o formă mai agresivă de poliartrită reumatoidă, cu titruri crescute de anticorpi și cu răspuns mai slab la tratament;

        Factori hormonali – Cum spuneam la început, poliartrita reumatoidă afectează mai frecvent femeile, bărbații cu această boală au frecvent nivelurile de testosteron mai joase decât nivelul mediu;

        Obezitatea; pe lângă complicațiile pe care obezitatea le provoacă în orice afecțiune fiind implicate articulațiile, este și normal că fiecare kg în plus să afecteze buna funcționare.

 

        Cea mai elocventă dovadă este următoarea: Luați un bidon de 10/20 litri plin cu apă și puneți-l într-un rucsac, apoi mergeti cu el în spate timp de o jumătate de oră/o oră.

        Dacă după acest exercițiu nu simțiți nici o jenă și nu ați obosit e ok înseamnă că obezitatea nu vă deranjează.

        Dacă deja simiți că nu mai puteți, gândiți-vă că la obezitatea kg în plus le carati cu voi tot timpul fără pauză și fără a avea posibilitatea să scăpați de ele dintr-o dată.

 

   

        Pentru a fi sigur că aveți poliartrită reumatoidă, există mai multe forme de stabilire a diagnosticului și analize medicale 

 

              ANALIZE

      Poliartrita reumatoidă poate fi dificil de diagnosticat în stadiile incipiente, deoarece semnele și simptomele timpurii sunt similare cu cele ale altor boli. Nu există niciun test de sânge sau vreo descoperire de natura fizică pentru a confirma diagnosticul. Tocmai de aceea, medicul specialist la care mergi va folosi câteva „unelte" pentru a diagnostica poliartrita reumatoidă.

        Anamneza înseamnă că medicul adună toate datele, interogând bolnavul despre apariția și evoluției bolii de care persoana suferă. În primul rand, medicul îți va pune întrebări despre simptome și despre istoricul medical.

        De asemenea, te va consulta și îți va examina articulațiile. Acest lucru înseamnă că medicul va cauta zone cu roșeață și zone cu umflături, îți va testa reflexele și îți va testa forța mușchilor. Totodată, va atinge articulațiile afectate pentru a verifica dacă acestea sunt calde și dacă sunt sensibile la atingere.

 

        Dacă medicul suspectează că este vorba de poliartrită reumatoidă, cel mai probabil îți va recomanda sau te va trimite la un alt specialist, adică la reumatolog.

 

        Analize imagistice pentru diagnosticul poliartritei reumatoide

        Medicul îți poate recomanda o serie de investigații imagistice, care îi vor fi de ajutor în stabilirea diagnosticului poliartritei reumatoide.

 

        Medicul recomandă radiografii, pentru că acestea îl ajută să urmărească progresia poliartritei reumatoide de-a lungul timpului. Imagistica prin rezonanță magnetică nucleară (RMN) și testele care folosesc ultrasunetele pot să îl ajute pe medic să evalueze severitatea bolii de care suferi.

        Analize de sânge pentru diagnosticul poliartritei reumatoide

 

        Testele de sânge pot ajuta în etapa de diagnostic. Pacienții cu poliartrită reumatoidă au, de cele mai multe ori, viteza crescută de sedimentare a eritrocitelor (VSH) sau valoarea crescută a proteinei C-reactive (CRP), aceste teste  indică prezența unui proces inflamator în organism.

        Alte analize de sange folosite pentru diagnosticul poliartritei reumatoide sunt cele care evidențiază prezența factorului reumatoid și a anticorpilor anti-CCP (anticorpii antipeptid ciclic citrulinat).    

 

    

        Daca am văzut și care sunt analizele să vedem acum care sunt tratamentele indicate în acest timp de afecțiune

  

      

        Tratament alopat

        Poliartrita reumatoidă nu poate fi vindecată complet de către medicina alopată, iar tratamentul se face în scopul ameliorării simptomelor și pentru încetinirea evoluției.

 

        Poliartrita reumatoidă evoluează diferit la diferite persoane; prin urmare, opțiunile de tratament sunt personalizate pentru fiecare pacient și au rolul de a ameliora durerea, de a reduce inflamația, de a încetini sau de a opri deteriorarea funcției articulațiilor.

 

        Persoanele cu leziuni articulare semnificative pot necesita intervenții chirurgicale pentru restabilirea funcției.

 

        Tratament medical și biologic pentru poliartrita reumatoidă

 

        Tipurile de medicamente recomandate de către medicul specialist vor depinde de severitatea simptomelor și de cât timp suferi de poliartrită reumatoidă.

 

        Iată ce tratament medicamentos poate să fie de ajutor în poliartrita reumatoidă:

        Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) -  pot să calmeze durerea și pot să reducă inflamația; cele care se eliberează fără prescripție medicală, includ Ibuprofen și Naproxen.

        Unele medicamente antiinflamatoare nesteroidiene se elibereaza pe bază de rețetă.

        medicamente steroidiene - tratamentul medical cu corticosteroizi, cum ar fi Prednison, reduc inflamația și durerea și încetinesc deteriorarea articulațiilor.

 

        Însă aceste medicamente, la fel ca și antiinflamatoarele nesteroidiene, pot avea efecte secundare. Medicii prescriu adesea corticosteroizi pentru a calma simptomele acute.

 

        antireumatice modificatoare ale bolii (DMARD) - aceste medicamente pot să încetinească progresia poliartritei reumatoide și pot salva articulațiile și alte țesuturi, împiedicându-le să fie deteriorate permanent.

 

        Medicul poate apela în tratamentul pentru poliartrita reumatoidă și la unii agenți biologici. Cunoscută și sub numele de „modificatori ai răspunsului biologic", această clasă nouă de medicamente antireumatice modificatoare ale evoluției bolii include multe variante. Aceste medicamente pot să țintească părți ale sistemului imunitar care declanșează inflamația, care cauzează deteriorarea țesuturilor și articulațiilor. Aceste tipuri de medicamente, însă, cresc riscul de infecții.

 

    

        Pe lângă aceste tratamente alopate, care am văzut că au și o mulțime de efecte secundare și reactii adverse, există multe plante și remedii naturale care au beneficii în tratamentul poliartritei reumatoide.

 

        La Centrul de Biomedicină unde încercăm să găsim legătura dintre microbiom și afecțiunile provocate de acesta, pentru poliartrita reumatoidă avem noi opțiuni terapeutice complementare

 

        Tratamentul natural propus constă în a bea zilnic  Ceaiul Imuniplant și în paralel administrarea capsulelor Artropol, câte una pe zi

 

        Aceste două remedii acționează ca imunomodulatoare a microbiomului.

 

        Tratamentul natural se poate urma și în paralel cu medicația alopată stabilită de medicul curant.

 

        Detalii despre cele două remedii naturale puteți găsi pe www.deniplant.ro 

     

Masajul terapeutic

Masajul terapeutic

        Un masaj poate ajuta, cu siguranță, pe oricine să se relaxeze. Cu ajutorul unui masaj, se pot obține multiple beneficii pentru sănătate.

        Masajul terapeutic presupune și anumite riscuri.

        Masajul nu este disponibil doar în stațiunile de lux sau balneo-climaterice; în prezent, terapia prin masaj poate fi oferită în mai multe clinici, spitale sau chiar centre de afaceri.

        Masajul este un termen general pentru acțiunea de presare, frecare și manipulare a pielii, mușchilor, tendoanelor și ligamentelor.

        Terapeuții în masaj folosesc, de obicei, mâinile și degetele pentru masaj, dar pot utiliza și antebrațele, coatele și chiar picioarele.

           Masajul se face, în general, în condiții de siguranță, atât timp cât este efectuat de către un specialist instruit în terapia masajului.

        Se va anunța medicul în cazul în care pacientul prezintă:
dureri sau alte simptome inexplicabile,  arsuri sau răni deschise,  cancer, cheaguri de sange, fracturi, poliartrita reumatoidă, osteoporoza severa, sarcină 

Relexoterapia din nou la moda

Cum ne ajută reflexoterapia

        Reflexoterapia are radacini orientale, fiind practicată de peste 4.000 de ani în China, dar și în Egiptul Antic și de către triburile de africani. În prezent, este folosita cu rezultate foarte bune în toata Europa Occidentală și America de Nord.

        Bazele teoretice ale acestei științe au fost puse în 1917 de medicul american William Fitzgerald cu lucrarea sa „Teorie zonala".

        Aceasta explică legătura dintre reflexele de la picioare și parțile anatomice cărora acestea le corespund.

        Potrivit acestei teorii, există zece zone sau canale energetice care străbat longitudinal corpul, de la picioare până la cap, câte cinci pe fiecare parte.

        „Orice organ, glanda sau parte a corpului care este situată în interiorul unei anumite zone va avea reflexul în zona corespunzătoare a piciorului sau a mâinii. Energia curge constant prin canalele sau zonele corpului care se termină pentru a forma puncte reflexe pe picioare și pe mâini.

        Când fluxul energetic circula nestingherit, suntem sănătoși, dar când este blocat de o tensiune sau o congestie apare boala.      Prin tratarea reflexelor, blocajele sunt eliminate și armonia se restabilește în toate sistemele.

        Reflexoterapia are rol profilactic (de prevenire), menținând sănătatea celor care o urmează periodic, dar și curativ, ducând la ameliorarea și vindecarea multor afecțiuni, fără a fi nevoie de medicamente.

        Poate fi folosită, de asemenea și pentru diagnosticarea unor boli.

        Tratamentul reflexoterapeutic se poate aplica astfel pentru multe afecțiuni: vasculare, arteriale și venoase, ale organelor interne, endocrine, reumatismale, ortopedice, renale și ale aparatului genital.

„Un tratament tipic de reflexoterapie durează 30-40 de minute, luând pe rând picioarele, se acționează asupra reflexelor de pe talpă, respectiv parțile laterale ale acesteia.

        Principalul efect benefic al reflexoterapiei este relaxarea.         Scopurile reflexoterapiei sunt: reducerea tensiunii nervoase, ameliorarea circulației și echilibrarea metabolismelor dereglate.

        Reflexoterapia face parte, fără îndoială, din ansamblul mijloacelor la care putem apela cu încredere pentru a redobândi starea de sănătate.

        Nu trebuie însă să uitam de respectarea măsurilor de bun-simț: alimentația echilibrată, exercițiul fizic în aer liber, somnul, respirația profundă, ingerarea unor cantități mari de apă, igiena, băile de soare, gândirea pozitivă.

        Tulburările funcționale se pot ameliora prin reflexoterapie în proporție de 85-90%, iar cele organice în peste 60% din cazuri.

        Rezultate foarte bune se obțin in afecțiuni gastro-intestinale, hepato-biliare, renale, reumatice, cardio-vasculare, osteo-articulare, endocrine, oftalmologice, ORL, deficite imunitare, tulburări de menstruație sau de menopauză, disfuncție sexuală, etc.

 

Terapia cu ace -acupunctura

Acupunctura

        Acupunctura este o formă complementară de tratament, fiind o componentă a filozofiei medicinei tradiționale chineze.

        Acupunctura este o terapie care vizează reechilibrarea energetică.

        În China, acupunctura este încă foarte răspândită și se apelează la ea pentru o varietate de probleme de sănătate, dar în special pentru calmarea durerilor, în locul tratamentelor medicamentoase sau ca anestezic.

        Este recomandată și folosită pentru o varietate de probleme de sănătate, printre care: durerile de cap, de spate, migrenele, artrita, problemele respiratorii, cele circulatorii sau digestive, tulburările sexuale.

        Cercetările științifice au relevat efecte terapeutice, datorită naturii sale relaxante, în special pentru afecțiunile legate de stres și anxietate, contracturi și dureri musculare.

        Acupunctura nu este un panaceu universal, nu este indicată oricui și pentru orice boală!

        Acupunctura nu se substituie complet terapiei medicale, ci o completează sau o continuă când situația o impune.         Acupunctura poate fi aplicată în scopul redresării unor funcții dereglate, influențând reacțiile organismului la boală sau poate fi aplicată simptomatic, adresându-se unui simptom (alinarea durerii).

        Acupunctura cu ace este contraindicată la: cancere cutanate, pacienți confuzi, anxioși sau cu fobie la ace, pacienți care au asociată epilepsie, pacienți care au asociat spasmofilie manifestă sau tetanie, pacienți cu atacuri de panică frecvente, pacienți cu infecții, pacienții cu tulburări paroxistice de ritm sau tulburări de conducere cardiacă, purtători de peace maker, acupunctură directă în limfedem

        Sursa

     https://bioclinica.ro/pentru-pacienti/articole-medicale/cum-ne-poate-ajuta-acupunctura

 

Sauna te poate vindeca

Beneficiile saunei asupra sănătății

       Sauna facea parte din ritualul de îngrijire al femeilor din lumea antică, datorită efectelor deosebite pe care le avea asupra pielii.

       În zilele noastre, doamnele apreciază nu numai pielea frumoasă, dar și starea de bine pe care o resimt încă multe ore după ieșirea din saună. 

       Beneficiile saunei asupra organismului sunt însă multiple și privesc atât sănătatea fizică, dar și sănătatea psihică.

       Beneficiile saunei asupra pielii

       Temperatura ridicată din saunî (între 70-100⁰ C) și umiditatea (între 5-20%) determină organismul să transpire abundent, proces care permite eliminarea toxinelor și curățarea în profunzime a pielii. Cei care obișnuiesc să meargă la saună știu, fără îndoială, că reprizele de saună trebuie alternate cu scurte dușuri aproape reci, acestea din urmă contribuind la tonifierea pielii, menținându-i elasticitatea și stimulând circulația sanguină. Astfel că sauna contribuie și la reducerea celulitei. Datorită dușurilor reci intercalate printre reprizele de saună se evită suprasolicitarea inimii.    Reacția imediată după intrarea în saună este dilatarea vaselor de sânge, care determină creșterea ritmului cardiac.        Studiile arată că frecventarea saunei nu este sub nicio formă dăunătoare sănătății. Dimpotrivă, pe termen scurt aduce relaxare și o stare de bine, iar pe termen lung întărește sistemul imun, lupta împotriva stresului și a infecțiilor, îmbunătățeste funcționarea sistemului circulator și exercită o acțiune tonifiantă asupra pielii.

       Beneficiile saunei asupra organismului sunt următoarele:

• Menține tensiunea arterială în limite normale la pacienții hipertensivi și reabilitează organismul după infarctul miocardic;
• Calmează problemele respiratorii cum ar fi astmul și bronșita cronică;
• Ameliorează afecțiunile reumatismale inflamatorii (osteoartrita, poliartrita reumatoidă), durerile articulare, tensiunea musculară și fibromialgia;
• Diminuează artroza și durerile, întrucât relaxează mușchii.

       MUZICA

    Contraindicațiile saunei

       Întrucât principala reacție la intrarea în saună este accelerarea ritmului cardiac, aceasta este contraindicată persoanelor care suferă de angină instabilă, de stenoză aortică severă sau celor care au suferit recent un infarct miocardic.

       În majoritatea cazurilor, nu este contraindicată suferinzilor de boală coronariană dacă aceasta este stabilă și nici celor care suferă de necroză miocardică, cu condiția ca aceasta să fie veche.

       De asemenea, nu au voie să facă saună persoanele care au afecțiuni renale, afecțiuni dermatologice grave sau sunt epileptice.

       Este, totodata, contraindicată femeilor însarcinate și copiilor foarte mici.

       Administrarea anumitor medicamente înainte de intrarea în saună poate fi contraindicată.

       Este cazul antihipertensivelor.

       Dacă nu sunteți siguri că puteți face saună, cel mai bine ar fi să întrebați medicul curant.

       Sauna uscată vs sauna umedă

       Spre deosebire de sauna umedă, sauna uscată acționează asupra organismului grație căldurii uscate pe care o emană.        Această încapere este construita din lemn, iar căldura difuzată provine de la o soba pe care sunt puse pietre vulcanice care trebuie udate din când în când.

       Sauna umedă sau sauna cu aburi înfrumusețează pielea și curață corpul de toxine. Sub efectul aburilor, porii se dilată.        Aburul este recomandat persoanelor predispuse la retenția de apă, la probleme cu circulația și dificultăți de respirație.

       Este indicată și pentru reabilitarea musculară.

       Sauna umedă oferă un beneficiu în plus față de sauna uscată prin inhalarea de aburi care ajută la atenuarea congesiei, inflamației și tusei datorate alergiilor și altor probleme respiratorii. 

       Sursa

https://www.hellosanatate.ro/sanatate/8-beneficii-surprizatoare-ale-saunei/

----------------------

 

 

 

Lipitori folosite pentru tratament

Lipitorile, leac pentru boli circulatorii.

Hirudoterapia este considerată în multe țări drept o metodă complementară de tratament cu efecte benefice pentru sănătate.  La noi, bătrânii o foloseau pentru tratamentul varicelor.

Cu toate că, în România  nu este o terapie acreditată oficial, hirudoterapia este practicată chiar de medici pentru tratarea unor boli diverse.
Saliva lipitorilor conține hirudina, cel mai puternic anticoagulant cunoscut în medicină". Lipitorile mai conţin un acid hialuronic natural mult mai eficient decât cel sintetic şi ajută structura ligamentară şi pe cea musculară să fie mai elastice, susțin medicii care practică tehnica.

Terapia cu lipitori are un efect reflexogen foarte puternic din momentul în care lipitoarea face incizia.
Promotorii metodei susțin că lipitorile au şi o puternică acţiune antibacteriană, locul în care au muşcat rămânând steril timp de 48 de ore.
În plus, hirudoterapia este eficientă în tratarea reumatismului, dar şi a varicelor şi a hemoroizilor.

Şi bolile cardiovasculare de tipul ischemiilor, aritmiilor, infarctului miorcardic pot fi tratate cu ajutorul terapiei cu liptori, acestea putând să dizolve cheagurile de sânge de pe artere, reducând astfel riscul de embolie pulmonară. „În afecţiunile oftalmologice, hirudoterapia dă rezultate bune în glaucom. Lipitorile îmbunătăţesc microcirculaţia şi stopează procesul de degradare a nervului optic.
Lipitorile folosite la tratament sunt de unică folosinţă. Tratamentul nu se folosește pentru pacienții cu SIDA, cu anemie severă și pentru femeile însărcinate.
Nu orice lipitoare poate fi folosită în medicină. Sunt doar două specii.

La un singur tratament se folosesc cel mult zece
lipitori, în funcție de boală.

 

Trateaza-te cu oxigen

Oxigenoterapia hiperbară

        Este o metodă de tratament ce constă în plasarea pacientului într-o incintă rezistentă la presiune, care conţine oxigen pur sau aer îmbogăţit în oxigen, la o presiune superioară celei atmosferice. Specialiştii susţin că oxigenoterapia hiperbară nu este o metodă unică şi exclusivă de tratament, ci complementară unor metode clasice, care astfel devin mai eficiente.

        Studiile realizate au arătat că această metodă de tratament se poate aplica cu succes în următoarele cazuri: intoxicaţia cu monoxid de carbon, boli infecţioase (gangrenă gazoasă, tetanos, septicemie, dermatite, osteomielită refractară), arsuri, boli cardiovasculare (arterită cronică, ischemie traumatică, perturbări ale circulaţiei cerebrale, defecte coronariene acute), accidente de scufundare, stări de şoc, embolii pulmonare, chirurgia cordului, asfixii neonatale, transplant de organe. 

        Terapia accelerează vindecarea rănilor.

        Leziuni traumaticele, rezultat al accidentelor de diferite forme, au nevoie de această terapie cu oxigen hiperbaric, care determină reducerea fluxului sanguin, fapt ce permite capilarelor să resoarbă fluidul în exces. 

        Metoda de tratament constă în administrarea oxigenului într-un cheson special sau barocameră, de tip multiloc sau monoloc.        În chesoanele multiloc, presurizarea se face cu aer, oxigenul fiind utilizat exclusiv pentru respiraţie din măşti oro-nazale cu deversor.         Avantajul principal al acestui tip de cheson constă în posibilitatea ca un doctor să însoţească pacientul în interiorul lui şi să-i acorde asistenţa necesară.

        Oxigenul este pur sau aproape de puritatea maximă (98%) şi este presurizat la 1,4 atmosfere, presiune minimă utilizată în scop clinic. E nevoie de o presiune mai mare pentru a grăbi dizolvarea gazului.

        La 1,4 atmosfere, adică presiunea la 14 metri adâncime sub nivelul mării, presiunea din camera de tratament este de 3 ori mai mare decât cea a aerului pe care îl respirăm în mod normal. La această valoare, concentraţia de oxigen disponibilă în plămâni poate creşte de până la 3 ori, iar presiunea parţială a oxigenului la nivelul arterei toracale creşte de circa 20 de ori.         Majoritatea schemelor de tratament în medicina hiperbară se desfăşoară la 1-3 atmosfere, în funcţie de tipul de afecţiune tratată şi gravitate.

        Tratamentul s-a dovedit a fi unul de succes şi pentru sportivii de performanţă.

        MUZICA

        Nefiind decontat de stat, tratamentul este destul de costisitor.         Specialiştii recomandă cel puţin 10 şedinţe pentru un rezultat pozitiv, mergând până la 20 în funcţie de gravitatea afecţiunii.        Tratamentul nu este indicat celor care suferă de claustrofobie.

        În România, metoda de tratament prin oxigenoterapie hiperbară este prezentă din 2010, primul centru fiind înfiinţat la Constanţa. Centre unde se pot face astfel de tratament au fost deschise, pe lângă cel de la Constanţa, la Bucureşti, Bacău, Sibiu, Buzău, Cluj-Napoca, Târgu Mureş şi cel mai recent la Ocna Mureş, în judeţul Alba. 

        Începând cu 1940, terapia cu oxigen hiperbaric a devenit un tratament standard pentru scafandrii militari americani.

        De altfel, terapia s-a dezvoltat în cadrul marinei militare a SUA, înainte de a se răspândi şi în lumea civilă, în anii 60, odată cu descoperirea uimitoarelor efecte ale oxigenului hiperbaric în cazul intoxicaţiei cu monoxid de carbon. 

-----------------

Ozonul ca terapie

Ce este ozonoterapia

        Este o specialitate medicală, care în țări precum Germania, Italia, Spania, Cuba, Polonia, China sau Brazilia are o tradiție de peste 40 de ani. În prezent, există mii de articole științifice, publicate în jurnalele medicale care fundamentează teoretic această specialitate, bazată pe dovezi clinice concrete. Prin efectul sau antibacterian, antiviral și antiinflamator, ozonul se distanțează de orice alt medicament, deoarece nu prezintă efecte secundare pentru pacient. Când este folosit pentru proprietățile sale antibiotice, nu creează rezistență specifică. Poate stimula sistemul imunitar sau îl poate inhiba, în cazul bolilor autoimune, depinde de concentrația folosită și de cantitatea totala administrată.

        Abia în a doua jumătate a secolului al XX-lea însă, medicii încep să înțeleagă mecanismul prin care ozonul acționează asupra corpului uman, la nivel celular. Biochimiștii și farmacologii au explicat cum se îmbunătățeste oxigenarea țesuturilor, cum se stimulează angiogeneza, cum se reduce procesul inflamator, cum se protejează celulele sănătoase de acțiunea medicamentelor care au ca țintă principală o anumită afecțiune, dar prin efectele secundare afectează totuși calitatea vieții pacientului. Așa se face că, după mai mult de 40 de ani de experiență medicală documentată, ozonoterapia este astăzi în poziția de a deține protocoale clare pentru anumite afectiuni. Se cunosc dozele specifice, concentrația folosită și metoda de administrare.

        Ozonul nu este un panaceu. Ozonul nu înlocuiește complet medicația tradițională, iar terapia cu ozon nu funcționează în toate cazurile. Mai mult chiar, dovezile științifice acumulate în peste 40 de ani de experiență arată că aceasta îmbunătățeste efectele terapiilor tradiționale, scade perioada de tratament și scade semnificativ efectele secundare și reacțiile adverse. Sunt anumite afecțiuni în care ozonoterapia este suficientă, dar de cele mai multe ori ea se asociază cu medicație clasică.

        Folosirea ozonului în domeniul estetic pentru eliminarea vergeturilor, a cicatricilor, folosirea sa în procedurile de plasmolifting facial, tratamentul acneei, diminuarea simptomatologiei astmatice este aplicată azi pe plan mondial ca fiind procedură cu un succes dovedit.

-----------------------

 

Laserul ca tratament

Terapia laser, mai eficientă decât terapia clasică

       Prezentăm în cele ce urmează câteva exemple de terapie cu efecte rapide, benefice:

       In tratamentul stomatologic: tratarea aftelor bucale, erupției herpetice acute. Grăbește mult vindecarea și cicatrizarea gingiei după o extracție dentară;

       Ulcerul varicos este extrem de receptiv la această terapie. Astfel sunt vindecate leziuni foarte vechi, de 15-20 de ani;

       Terapia este utilă în arsuri de gradul I și II, în orice zone, dar mai ales la cele faciale. Se utilizeaza frecvente cu raze roșii, frecvența de 8-10 Hz, cu 5-15 aplicaţii. Bineînțeles, terapia laser este combinata cu terapia locală clasică, dar este eficace și unde terapia clasică nu a dat rezultatele scontate.

       De asemenea, terapia se va face cu luarea unor măsuri de protecție, fiind necesar ca bolnavul și medicul să poarte ochelari speciali, indiferent de tipul de laser utilizat.

---------------

Tratament cu ventuze

Tratamentul cu ventuze

           Terapia cu ventuze a fost utilizată și de chinezi și de egipteni dar și de greci, iar utilizarea ei a continuat și în Evul Mediu European, ajungând în acest mod și în România. Acum, există mai multe tipuri de ventuze masaj (de plastic, silicon), dar cele mai utilizate de specialiștii în medicina alternativă rămân acele ventuze medicinale din sticlă.

        Tratamentul cu ventuze reprezintă o formă alternativă de terapie care folosește vacuumul creat de ventuze pentru a reduce presiunea țesuturilor superioare asupra mușchilor și canelelor limfatice, permițând fluidizarea drenajului limfatic și eliminarea toxinelor.

        În acest fel se reduc inflamațiile, mușchii se vindecă și se refac mai repede, articulațiile își recapătă mobilitatea.

        Beneficiile tratamentului cu ventuze

        Deși o singură sesiune de tratament cu ventuze nu îți va elimina problemele de sănătate, este recunoscut la nivel mondial faptul că ventuzele aplicate în mod corect au efecte pozitive și de durată asupra stării de sănătate, asupra performanțelor sportive și a stării psihice.

        Deși nu s-au realizat suficiente studii clinice pentru a susține acest lucru, tratamentul cu ventuze are rezultate dovedite în următoarele domenii: îmbunătățeste circuitul sanguin, îmbunătățește imunitatea organismului prin eliminarea toxinelor, reduce inflamațiile, calmează sistemul nervos, relaxează, optimizează performanțele sportive, îmbunătățește starea generală de sănătate și buna-dispoziție

           Efectele adverse care pot să apară sunt foarte rare fiind ușoare sau moderate în intensitate. Efectele adverse care pot apărea sunt amețeală, stări de greață sau apariția unei sensibilități a zonei tratate cu ventuze.

        De foarte multe ori, oamenii apelează la acest tratament pentru a scăpa de anumite dureri.

        Desi practic exista o multime de dovezi a eficentei acestui tip de terapie, inca nu exista suficiente studii clinice care sa demonstreze rezultatele pozitive in mod riguros. 

        Ventuzele nu se recomandă: în timpul sarcinii, infecții, în cazul unor afecțiuni precum dermatite, arsuri, decolorare a pielii, probleme cardiace, leucemie sau piele hipersensibilă.

           Sursa

https://ventussa.ro/tratament-cu-ventuze/

Alimentatia ultraprocesata si microbiomul

Aseara am urmarit un film in care un dr a facut un experiment pe propriul corp.

A vrut sa vada ce se intampla daca trece la o alimentatie 100% cu alimente ultraprocesate.

Timp de 4 saptamani numai asta a mancat .

Deja dupa prima saptamana au aparut modificari la nivel stomac si intestine . Crampe, balonari , constipatie....

Dureri de cap , oboseala , apatia, somn dereglat.

Etc.

Dupa 4 saptamani a facut analize si i-au iesit aiurea .

Dar cel mai important a facut 2 RMN si a observat schimbari semnificative la nivelul creierului.

Au aparut circuite noi care controlau satietatea pofta de mancare si placerea obezitatea ...

Toti au ramas surprinsi de asa ceva .

A incheiat experimentul si dupa inca o saptamana si ceva a inceput sa isi revina si sa dispara simptomele .

DAR la inca o luna a facut RMN si a vazut ca acele circuite noi nu disparusera.

 A urmarit si schimbarile care au intervenit la copii in brazilia cand a fost introdusa aceasta alimentatie.

Obezitatea a aparut in primul rand apoi o gramada de alte boli metabolice chiar si genetice

 Se stie ca daca nu mesteci cum prebuie si mananci repede pot aparea probleme digestive si de alta natura.

Ei bine, mancarea ultraprocesata este facuta in asa fel , moale , uleioasa alunecoasa, etc ...pentru a te face sa manamci cat mai repede si sa nu mesteci cum trebuie..

Creierul nici nunmai poate procesa ce gusturi , consistenta .etc are mancarea pe care o inghiti.

Astfel sunt blocate anumite reactii care au legatura  cu satietatea  etc.

Medicina alopata versus Medicina alternativa

Emisiunea Meloterapia din 02.08.21 ora 12 pe www.radiovocativ.com va avea ca tema : Medicina alopata versus medicina alternativa

Invitatii emisiunii: 

Prof. Dr. Manole Cojocaru

Prof. Dr. Georgeta Sinitchi

Dr. Tatiana Ciurea 

Dr. Rezident Iulia Farmazon

Dr. Rezident Ana Maria Albescu 

Realizator :

Gheorghe Giurgiu

Sponsorul emisiunii : Deniplant 

Cele şase semne care îţi spun că urmează să faci un atac cerebral

Cele şase semne care îţi spun că urmează să faci un atac cerebral

Atacul cerebral este una dintre principalele cauze ale
dizabilităţilor din întrega lume.

În fiecare an, peste 800.000 de persoane suferă un atac cerebral doar
în Statele Unite. Simptomele unui atac cerebral apar rapid, însă
câteodată poţi observa în câteva ore sau în câteva zile că ceva este
în neregulă. Fii atent la aceste semne.


1. Tensiune ridicată - Este principalul motiv pentru care se formează
cheagurile de sânge ce provoacă atacurile cerebrale.

2. Probleme cu vederea - Un atac cerebral poate dubla vederea, poate
să dispară vederea la nivelul unui ochi sau poate duce la vedere în
ceaţă.

3. Amorţeală pe o parte a corpului, mâini, picioare sau faţă - Dacă
observi că îţi mişti din ce în ce mai greu o parte a corpului, ai
putea suferi un atac în emisfera cerebrală opusă.

4. Ameţeli şi oboseală fără motiv - Starea de confuzie apare că urmare
afectării creierului.

5. O migrenă bruscă sau o durere puternică de cap - În timpul unui
atac cerebral, fluxul sanguin către creier este fie blocat, fie
întrerupt de un cheg. Ceea ce poate duce la spargerea unui vas de
sânge. Aceastaprovoacă o durere bruscă de cap.

6. Dureri în umăr sau în gât - Dacă nu îţi poţi atinge pieptul cu
obrazul, mergi urgent la medic.

Microbiota și sănătatea orală

Microbiota și sănătatea orală

        Microbiota orală are un impact puternic asupra sănătății și calității vieții, cu mult mai mare decât aspectul estetic al dinților.    Cavitatea bucală are o microbiotă compusă din peste 700 de specii de bacterii diferite, dintre care 20% aparțin genului Streptococus.

        Aproximativ 60% dintre aceste microorganisme sunt localizate pe suprafața limbii.

        Pe suprafața dentară se formează un biofilm numit „placa dentară".

        Până la apariția dinților, Streptococus salivarius este dominant, constituind 98% din microbiota bucală.

        După apariția dinților gura este colonizată și de alte tulpini de streptococi și alte microorganisme aerobe.

        Microbiomul oral este implicat în apariția cariilor, gingivitelor, parodontopatiilor și a altor afecțiuni locale ale gurii.
        Deoarece tractul digestiv începe în gură, produsele care ajută la echilibrarea microbiotei orale permit o abordare holistică a sănătății digestive, de la cavitatea bucală la intestin.

        Microbiota bucală este influențată de vârstă, igienă, lucrări stomatologice sau diferite tratamente (radio/chimioterapie).

--------------------


 

Remedii naturale în afecţiunile dentare şi ale gingiilor

Remedii naturale în afecţiunile dentare şi ale gingiilor

        Dietă:
        Folosiţi o dietă bogată în fructe proaspete, crude şi legume. Acest tip de hrană alimentează organismul cu vitamina C, esenţială pentru a avea gingii sănătoase.

        Legumele şi fructele masează ţesuturile gingiei în procesul masticaţiei.

        Mestecaţi mai multe alimente care întăresc dinţii şi gingiile.

        Printre alimentele care întreţin sănătatea dinţilor se numără legumele cu frunze verzi şi altele bogate în fibre şi calciu.       Alimentele crocante, cum ar fi merele, morcovii şi ţelina, care trebuie mestecate bine, nu numai că reprezintă un exerciţiu pentru muşchii maxilari şi intensifică circulaţia sanguină, dar au şi un efect de curăţare asupra suprafeţei dinţilor.

        Alte alimente ce au efecte benefice pentru întărirea danturii şi înlăturarea infecţiilor sunt: morcov, păpădie, gulie, varză, napi, lăptucă, sfeclă roşie, lămâie, portocale, afine, mure, coacăze negre, agrişe, mure, smochine, polen, grâu germinat, fulgi de drojdie de bere, fulgi de ovăz, seminţe de susan, seminţe de in, seminţe de floarea-soarelui, migdale.

        Puteţi folosi şi sucuri ce vor aduce un aport suplimentar de nutrienţi: orz şi ovăz verde, păpădie, lucernă, morcov, gulie, măceşe.

        Cura cu ulei - O dată pe zi, dimineaţa, pe stomacul gol, se ia 1 lingură (nu plină) de ulei de floarea-soarelui presat la rece şi se clăteşte gura timp de 10-15 minute (în acest timp este indicat să se ţină capul în jos pentru prevenirea vomei).

        După acest timp, uleiul va deveni o emulsie de culoare albă şi va fi scuipat la toaletă (nu în chiuvetă, deoarece este plin de microbi).

        După expectorare, gura se clăteşte foarte bine cu apă sărată (mai indicat este să se spele cavitatea bucală cu ceai de coada-şoricelului, gălbenele, salvie, pentru îndepărtarea toxinelor şi să se cureţe limba cu ajutorul cozii unei linguri de lemn). Dacă vrem ca tratamentul să fie mai intens şi cu rezultate mai rapide, atunci vom face de 3 ori pe zi această procedură, timp de 2 săptămâni.

        Primele rezultate vizibile sunt albirea dinţilor, reducerea sângerării gingiilor şi întărirea acestora, împrospătarea respiraţiei.

        Este posibil ca după primele zile de tratament să se agraveze aparent anumite afecţiuni, cum ar fi cele biliare, digestive ori endocrine, dar acesta este un semn de vindecare şi, deci, cura trebuie continuată.

        Cura internă cu argilă. Pentru prepararea unei doze, la 100 ml apă rece, se adaugă 1 linguriţă de lut. Se lasă să stea 3-4 ore sau pe timpul nopţii. Se administrează o doză/ zi dimineaţa înainte de masă cu 30 minute sau după masă la 3 ore.

        În prima săptămână se bea numai apa, nu şi lutul care se sedimentează la fundul paharului. Apoi, în continuare, până la 40 zile, se bea tot conţinutul paharului, după ce în prealabil a fost omogenizat prin agitare.

        Argila are proprietăţi remineralizante datorită puternicului ei conţinut în siliciu, magneziu, calciu, fier, etc.

        Suplimentar, argila are şi proprietăţi antitoxice.


 

Efectele tratamentelor balneare

Efectele tratamentelor balneare în ceea ce privește susținerea sănătății sunt, în general, următoarele:

Relaxarea musculaturii
Ameliorarea durerilor
Reducerea stresului
Stimularea circulației
Reglarea tensiunii arteriale
Aspect îmbunătățit al pielii
 


 

factorilor naturali de cură (apă, nămoluri, clima, aerul, mişcarea apelor, flora şi fauna)

Ca specialitate medicală terapeutică, balneologia presupune utilizarea factorilor naturali de cură (apă, nămoluri, clima, aerul, mişcarea apelor, flora şi fauna), precum şi mijloace terapeutice (căldură, lumină, energie electrică, electromagnetică, mecanică).

        În zilele noastre, Europa Centrală şi de Est, cu staţiuni balneo-climaterice datorate reliefului complex şi variat, sub imboldul adepţilor mediului curat, sănătos şi natural, valorifică la maximum remediile naturale, foarte ieftine.

        În restul Europei, ţările ce nu beneficiază de staţiuni complexe şi bogate în factori naturali au centre regionale care valorifică, totuşi, câţiva metri pătraţi de nisip, fluxul şi refluxul mării sau pur şi simplu soarele şi aerul. Aici, la un nivel înalt de eleganţă şi modernitate se adaugă masajul divers, kinetoterapia variată, aparatura performantă, care imită naturalul, prevenind, tratând sau recuperând boli complexe.

        În vestul Europei şi peste Ocean, Centrele de întreţinere şi reabilitare pun accentul pe masaj şi mişcare.

        În toate ţările civilizate şi intens industrializate, binecunoscuta pauză de prânz este obligatoriu completată cu program de mişcare şi gimnastică pentru decontracturare şi deconectare, în vederea creşterii randamentului în muncă.

        Tot în ţările avansate, datorită educaţiei medicale, cât şi a interesului omului de rând de a fi sănătos, dar şi datorită medicilor de familie, orice pacient este dirijat într-un Serviciu de întreţinere-reabilitare.

        Orice intervenţie terapeutică de specialitate medicală, chirurgicală, psihologică este urmată şi validată de o recuperare funcţională, într-un centru de profil.

        Carenţa actuală din cultura generală a corpului medical românesc face ca balneofizioterapia, climatologia, medicina fizică, cultura fizică medicală să nu-şi găsească un loc înrădăcinat în preocuparea şi practica profesională.

        Din fericire, cunoştinţele populare despre valoarea benefică a factorilor naturali, precum şi tradiţia că fiecare om care munceşte trebuie să meargă „la băi" pentru refacere, iar copiii să se călească, mai face ca serviciile de balneologie să funcţioneze.


 

Balneologia

Balneologia (din franceză balnéologie) este o ramură a medicinii care studiază acțiunea profilactică și curativă a apelor termale sau minerale și a nămolurilor.

        Într-o definiție mai cuprinzătoare, balneologia este știința care se ocupă cu descoperirea, studiul complex și aplicarea în practica medicală a factorilor naturali terapeutici.

        Factorii naturali terapeutici reprezintă ansamblul elementelor fizice/chimice terapeutice, sanogene naturale.

        Sunt considerați factori naturali terapeutici: apele minerale terapeutice, lacurile și nămolurile terapeutice, gazele terapeutice, ansamblul elementelor fizico/chimice ale climatului, inclusiv microclimatul de saline și peșteri.

        Deși este considerată ca fiind distinctă de hidroterapie, există unele suprapuneri în practică și în principiile subiacente.

        Balneoterapia poate implica apă fierbinte sau rece, masaj prin mișcarea apei, relaxare sau stimulare.

        Multe ape minerale la spa sunt bogate în minerale particulare, cum ar fi siliciu, sulf, seleniu și radiu.       Argile medicinale sunt, de asemenea, utilizate pe scară largă, o practică cunoscută sub numele de „fangoterapie".

        Definiție și caracteristici

        „Balneoterapia" este practica de a scufunda un subiect în apă minerală sau nămol încărcat cu minerale; face parte din medicina tradițională a mai multor culturi și provine din izvoare calde, izvoare de apă rece sau alte surse de apă, cum ar fi Marea Moartă.

        Efectul presupus asupra bolilor

        Balneoterapia poate fi recomandată pentru o gamă largă de afecțiuni, inclusiv artrita, afecțiuni ale pielii și fibromialgie. 

        Balneoterapia trebuie discutată în prealabil cu un medic înainte de începerea tratamentului, deoarece în o serie de afecțiuni, cum ar fi boala cardiacă și sarcina, ea poate avea un efect advers grav.

        Studiile științifice privind eficiența balneoterapiei nu arată că balneoterapia este eficientă pentru tratarea poliartritei reumatoide. 

        Nu există, de asemenea, dovezi care să indice un tip mai eficient de baie sau să indice că scăldatul este mai eficient decât exercițiile fizice, terapia de relaxare sau împachetările cu nămol. 

        Majoritatea studiilor privind balneoterapia au defecte metodologice și nu sunt fiabile. 

        O revizuire din 2009 a tuturor dovezilor clinice publicate a concluzionat că cercetarea existentă nu este suficient de puternică pentru a trage concluzii ferme despre eficacitatea balneoterapiei

 

Balneologia si terapii balneare

Emisiunea Meloterapia din 25.07.21 ora 12 pe www.radiovocativ.com va avea ca tema : Balneologia si terapii balneare.

Invitatii emisiunii: 

Prof. Dr. Manole Cojocaru

Prof. Dr. Georgeta Sinitchi

Dr. Tatiana Ciurea 

Dr. Rezident Iulia Farmazon

Dr. Rezident Ana Maria Albescu 

Realizator :

Gheorghe Giurgiu

Sponsorul emisiunii : Deniplant 

Polenoplasmin pentru caini paralizati

Polenoplasmin este un nutraceutic (aliment cu dublu rol de nutritie si sanatate) pentru regenerarea nervoasa a placii neuromotorii.

Polenoplasmin pentru uz veterinar fiind un aliment, nu este atestat medical, insa componentele sale au calitati curative demonstrate stiintific.

Contine:
Polen liofilizat de la plantele deniplant, pulbere de seminte de  roscove, drojdie de bere.

Forma de prezentare:
30 capsule de gelatina autodizolvabile

Proprietati:
Datorita compozitiei bogate in aminoacizi, minerale si vitamine naturale, produsul polenoplasmin ofera posibilitati diverse de a echilibra procesele care au loc la nivelul celulei nervoase si placii neuromusculare, declansand procesele de autovindecare ale organismului animalelor

Indicat in :
-Paralizia membrelor animalelor
-Maladia Carre (jigodia)
-Alte afectiuni neuromusculare

Administrare:
 -Se dau cate doua doze pe zi (dimineata si seara), pana incepe sa mearga, apoi cate o doza pe zi dimineata pe nemancate.
-Intreruperea administrarii se va face treptat, cu o doza la 2-3 zile(luni, miercuri, vineri), timp de 60 zile.
-Daca apar manifestari neplacute, va recomandam sa intrerupeti administrarea.
-Nu se inghite capsula, puneti continutul ei in mancarea pe caer o prefera animalul.
-A nu se depasi doza zilnica recomandata

Durata tratamentului:
In raport cu evolutia bolii {2-3 luni}

Contraindicatii:
Nu sunt; componentele sunt alimente

Reactii adverse:
Nu au aparut la folosinta indelungata.

Termen de valabilitate:
2 ani de la data de pe prospect;
se pastreaza la intuneric si temperatura constanta fara umiditate

Alte precizari:
Poate fi folosit in paralel cu medicatia alopata stabilita de medicul curant.

A nu se lasa la indemana copiilor.

Alte informati pe site Polenoplasmin